Numai terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, ai locuintelor. Atribuirea întregii suprafete din cartea funciara, în conditiile în care numai parte a fost data în folosinta, constituie o îmbogatire a reclamantului cu titlu gratuit.
(Tribunalul Arad, sectia civila Decizia nr. 169/R/03.03.2010, Dosar nr.11477/55/2009 )
Prima instanta a admis actiunea reclamantilor împotriva pârâtilor Municipiul Arad – Primaria Municipiului Arad prin Primar si Prefectul Judetului Arad, a obligat pârâtii sa atribuie în proprietate reclamantilor suprafata de 483 mp înscrisa în CF 2333 Arad-top.2853 (CF actuala 300511 Arad) si a luat act de renuntarea la judecata împotriva Consiliului Local Arad.
În motivare, prima instanta a retinut ca reclamantii au dobândit dreptul de proprietate, prin cumparare, asupra imobilului-casa de locuit cu anexe, înscris în CF 2333 Arad. Asupra terenului aferent imobilului, în suprafata de 583 mp este înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român cu titlu de preluare în baza Legii nr.58/1974. Judecatoria a mai retinut ca, odata cu dobândirea constructiei, reclamantii au devenit si beneficiarii unui drept de folosinta asupra suprafetei de 100 mp-suprafata ce le-a fost atribuita în proprietate prin Ordinul Prefectului Judetului Arad nr.392/15.07.2009, în baza art.36 alin.3 din Legea 18/1991. Invocând dispozitiile art.23 alin.2 din Legea 18/1991 republicata, instanta de fond a subliniat ca suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora au fost acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara. Prin urmare, prin sintagma teren aferent constructiei, în aprecierea primei instante, se poate întelege suprafata de teren necesara asigurarii unei folosinte normale a locuintei, în raport de suprafata utila a locuintei cumparate. În raport de aceste considerente, judecatoria a retinut ca reclamantii au depus la dosar un raport de expertiza tehnica extrajudiciara, de unde a rezultat ca suprafata totala a constructiilor este de 128,50 mp iar din amplasamentul constructiilor, conform planului de situatie, a rezultat ca terenul preluat de stat este necesar unei folosinte normale a locuintei. În continuare, instanta de fond a statuat ca terenul aferent constructiei a fost preluat de Statul Român în baza dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974, aceste dispozitii legale, în prezent abrogate, prevazând ca, în caz de înstrainare a constructiilor, terenul aferent acestora trece în proprietatea Statului cu plata unei despagubiri, iar dobânditorul constructiei va primi din partea statului în folosinta terenul necesar, în limitele prevazute de art.17 din lege, adica în suprafata de 200-250 mp, având un front stradal de maxim 12 m. Prin urmare, instanta de fond a constatat ca la stabilirea întinderii dreptului de folosinta, odata cu preluarea în proprietate a terenului aferent de catre Statul Român, nu au fost respectare aceste dispozitii legale; suprafata atribuita în folosinta, respectiv 100 mp a fost mai mica chiar decât suprafata construita. Prima instanta a avut în vedere si caracterul reparator al Legii 18/1991, ce are drept scop remedierea nedreptatilor savârsite prin preluarea abuziva a terenurilor de catre Statul Român, si prin urmare, a concluzionat ca actiunea reclamantilor ca întemeiata si a admis-o, în baza art.36 alin.3 din Legea 18/1991.
Tribunalul a modificat în totalitate sentinta atacata în sensul ca a respins ca neîntemeiata plângerea reclamantilor având ca obiect atribuire teren în proprietate cu titlu gratuit.
În motivare, tribunalul a aratat ca solutia primei instante pleaca de o gresita apreciere a starii de fapt actuale si anterioare. Din planul de situatie prezentat de catre reclamanti, rezulta ca pe terenul în discutie ar exista 3 edificate: casa – 64,00 mp., anexa – 31,50 mp. si magazia 33,00 mp. comparând acest plan de situatie cu foaia de avere a C.F. nr.2333-Arad, rezulta ca la data întabularii dreptului de proprietate al Statului Român în temeiul Legii nr.58/1974 precum si a dreptului de folosinta asupra celor 100 mp. în favoarea dobânditorilor locuintei, imobilul era compus numai din casa, numai aceasta fiind indicata în foaia de avere a colii de carte funciara. În aceste conditii, constatând ca în cuprinsul cartii funciare apare notata numai casa în suprafata de 64 mp., la momentul anului 1982 când s-a produs preluarea terenului la stat, concluzia instantei de fond este evident una eronata, deoarece atribuirea unei suprafete de teren în folosinta de 100 mp. pentru uzul unei case ce ocupa 64 mp. constituie o aplicare a normei juridice conforma cu litera art.30 si art.17 din Legea nr.58/1974. Pe de alta parte, se impune a se observa ca dispozitiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, au o aplicabilitate limitata. Potrivit acestui text de lege, invocat de reclamanti si retinut ca incident de catre instanta de fond, numai terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Claritatea textului de lege impune a înclina balanta în sprijinul punctului de vedere exprimat prin recurs de catre Institutia Prefectului Judetului Arad, câta vreme prin Ordinul Prefectului nr.392/15 iulie 2009 reclamantii au fost împroprietariti, în conditiile acestui text de lege, cu întreaga suprafata de 100 mp. ce a fost acordata în folosinta la momentul aplicarii prevederilor Legii nr.58/1974. Împrejurarea ca întreaga suprafata de 583 mp. cât cuprinde parcela topografica pe care este amplasata constructia reclamantilor, ar fi aferenta acesteia si necesara unei folosinte normale a locuintei, este un punct de vedere pertinent si probabil corespunzator realitatii, dar nu poate constitui temei de împroprietarire cu titlu gratuit a unui subiect de drepturi, peste limitele legii.
