Potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, competenţa de soluţionare a conflictelor de drepturi aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.


Prin sentinţa civilă nr. 252 din 13 iunie 2002, Tribunalul Brăila a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta M.A.N. Bucureşti să-i plătească acestuia suma de 50.131.776 lei, reprezentând impozit reţinut nelegal şi suma de 4.200.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta M.A.N. Bucureşti care, invocând dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 şi 9 din codul de procedură civilă, a solicitat modificarea hotărârii şi în rejudecare să se respingă ca nefondată acţiunea reclamantului.

La primul termen de judecată, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a litigiului de către Tribunalul Brăila.

Excepţia a fost admisă şi prin decizia civilă nr. 1224/2002 a Curţii de apel Galaţi a fost casată hotărârea primei instanţe şi s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul municipiului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

în cauza de faţă, sediul unităţii pârâte se află în municipiul Bucureşti astfel că, soluţionarea litigiului urmează să se facă de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, respectiv Tribunalului municipiului Bucureşti.

în acest sens a fost pronunţată şi decizia civilă nr. 1256 din 7 octombrie 2002.

(decizia civilă nr. 1224/R/29.09.2002 )