Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că la data de 19.07.2011, inculpatul ar fi agresat fizic partea vătămată I.M., lovind-o pe aceasta în mod repetat cu pumnii şi picioarele peste corp şi târând-o forţat pe suprafeţe dure, în urma acestor acte de violenţă partea vătămată suferind leziuni corporale (fracturi costale C VII-X, echimoze, excoriaţii, fractură piramidă nazală), pentru vindecarea cărora a necesitat un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal emis de IML Iaşi sub nr. 1549 din 21.07.2011, considerându-se că fapta astfel reţinută întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate I.M. (filele 7-9 d.u.p.), certificatul medico-legal având nr. 1549/21.07.2011 (fila 12 d.u.p.), adresa de constituire parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi (fila 11, d.u.p.), declaraţii martori C. I., M.A, C.C. şi B. D. (filele 12-19, d.u.p.), declaraţii învinuit D. C. (filele 21-23, d.u.p.)
La termenul de azi, inculpatul şi partea vătămată, prezenţi personal în faţa instanţei, au declarat că înţeleg să se împace cu privire la infracţiunea de „lovire sau alte violenţe” ce face obiectul prezentului dosar, partea vătămată arătând, în plus, că nu are nicio pretenţie de ordin material faţă de inculpat. Susţinerile inculpatului DCşi ale părţii vătămate I.M. au fost consemnate, prin luarea unor declaraţii acestora, sub aspectul intenţiei de a stinge procesul penal prin împăcare, declaraţii ce a u fost semnate de către aceştia.
În drept, potrivit art. 132 alin. 1 Cod penal, „împăcarea părţilor, în cazurile prevăzute de lege, înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă”, în condiţiile în care intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împăcarea este reglementată ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale în cazul infracţiunilor în care acţiunea penală este supusă principiului disponibilităţii, persoana vătămată prin infracţiune având libertatea de a aprecia dacă înţelege să tragă la răspundere presupusul al faptei, prin formularea sau nu a unei plângeri prealabile, iar ulterior, ambele părţi pot conveni să stingă conflictul de drept penal declanşat prin formularea plângerii.
În cazul infracţiunii reglementate de dispoziţiile art. 180 alin. 2 Cod penal, potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol „împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.”
Din punct de vedere procesual, împăcarea constituie o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, în condiţiile în care, anterior intervenirii împăcării, acţiunea penală fusese pusă în mişcare împotriva inculpatului, fiind reglementată ca atare prin dispoziţiile art. 10 lit. h Cod procedură penală.
Prin urmare, constatând că intenţia ambelor părţi – a inculpatului şi a părţii vătămate – este de a pune capăt procesului penal, împăcarea reprezentând expresia manifestării directe şi neîndoielnice de voinţă a acestora, existând astfel un caz prevăzut expres, ce împiedică exercitarea, în continuare, a acţiunii penale pusă în mişcare împotriva inculpatului, instanţa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală şi art. 132 Cod penal va înceta procesul penal privind pe inculpatul D.C., fiul lui Ioan şi Maria, născut la data de 03.05.1977, în mun. Iaşi, jud. Iaşi, domiciliat în mun. Iaşi, str. Columnei nr. 17, bloc P 5, sc. A, et. 2, ap. 8, jud. Iaşi, CNP: 1770503221171, , studii liceale, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării acestuia cu partea vătămată I. M., cu domiciliul în mun. Iaşi.
Referitor la acţiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon”, instanţa va constata că aceasta are o configuraţie proprie, dedusă din dispoziţiile art. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, în conformitate cu care Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii si au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de câtre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecata.”
Raportat la calitatea procesual conferită furnizorilor de servicii medicale potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că împăcarea între inculpat şi persoana care a suferit vătămări ale integrităţii corporale şi sănătăţii nu poate stinge acţiunea civilă a spitalului, care nu a consimţit şi nu a făcut parte din manifestarea de voinţă a părţilor, în pofida dispoziţiilor exprese ale art. 132 alin. 1 Cod penal.
Astfel, din interpretarea sistematică a acestei din urmă dispoziţii legale, rezultă că stingerea acţiunii civile ca urmare a împăcării părţilor este efectul caracterului total şi necondiţionat al acestei instituţii juridice, însă, în mod necesar, aceste efecte nu se pot răsfrânge decât asupra părţilor din procesul penal între care a intervenit împăcarea.
Pe de altă parte, soluţionarea acţiunii civile formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” presupune, cu necesitate, stabilirea întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege (faţă de data comiterii faptei, se pune în discuţie aplicabilitatea dispoziţiilor art. 998-999 de la 1864), fiind vorba, în mod particular, de stabilirea existenţei unei fapte ilicite.
Or, din moment ce intervenirea unei cauze ce înlătură răspunderea penală a inculpatului împiedică instanţa să administreze probe sub aspectul stabilirii existenţei faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia şi a vinovăţiei sale, fiind obligată să dispună încetarea procesului penal, prin intervenirea unei cauze din cele prevăzute de art. 10 lit. h Cod procedură penală, rezultă că instanţa penală este lipsită de mijloacele procedurale necesare pentru a putea examina şi soluţiona acţiunea civilă formulată de furnizorul de servicii medicale, ce a fost alăturată celei penale.
Pe de altă parte, instanţa constată că, în cauză, împăcarea a survenit înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi nu poate presupune vinovăţia inculpatului pentru fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, prin prisma exclusivă a probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât ar fi încălcat unul din principiile de bază ale unui proces echitabil-contradictorialitatea.
În baza celor expuse mai sus, instanţa, conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 132 Cod penal, va constata stinsă acţiunea civilă a părţii vătămate I.M. şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon”, îndrumând această din urmă parte către instanţa civilă, pentru valorificarea sumelor solicitate.
