Pentru a se dispune desfacerea contractului de muncă, în condiţiile art. 130 alin. 1 lit. a din Codul muncii este necesar să se dovedească că reorganizarea este efectivă şi corespunde unei nevoi reale.
Pentru a se dispune desfacerea contractului de muncă, în condiţiile art. 130 alin. 1 lit. a din Codul muncii este necesar să se dovedească că reorganizarea este efectivă şi corespunde unei nevoi reale.
Selecţionarea personalului este un atribut exclusiv al conducerii unităţii, fără ca instanţa judecătorească să aibă dreptul de a se substitui aprecierii exercitate de către aceasta; instanţele judecătoreşti rămân însă competente să verifice dacă în realitate a avut loc o reducere de personal şi posturile reduse erau de aceeaşi natură cu cel deţinut de contestator.
Contestatorul G.L.E. a chemat în judecată intimata S.C. „C.”-S.A., solicitând anularea deciziei nr. 1.323/16.01.1997 de desfacere a contractului de muncă în baza art. 130 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 3.858 din 27.02.1998, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis contestaţia, a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă emisă de intimată şi a dispus reintegrarea contestatorului în postul şi funcţia deţinută până la data de 27.05.1997, şi a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri pe perioada 27.05.1997 şi până la reintegrarea în muncă, despăgubiri reprezentând salariile şi indexările acordate salariaţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, din procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor, încheiat la data de 11.04.1997, rezultă că disponibilizarea unui număr de 80 de oameni se face după un studiu structurat pe lucrări (construcţii interne, construcţii externe şi prestaţii cu utilaje şi auto).
Cu toate acestea, decizia de desfacere a contractului de muncă a contestatorului a fost întocmită la data de 6.01.1997, anterior datei la care a avut loc adunarea generală a acţionarilor, astfel încât măsura dispusă este nelegală.
Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins apelurile declarate de contestator şi intimată, ca nefondate.
Prin recursul declarat de intimată este criticată decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţele anterioare au reţinut în mod nereal că decizia nr. 1.323/6.01.1998 a fost întocmită anterior datei când a avut loc adunarea generală a acţionarilor, respectiv la 11.04.1997, cu toate că măsura efectivă s-a dispus începând cu 27.05.1997, după adunarea generală.
Critica deciziei vizează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 130 alin. 1 lit. a din Codul muncii, „contractul de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii, în cazul când unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză ca urmare a reorganizării”.
Selecţionarea personalului este, într-adevăr, un atribut exclusiv al conducerii unităţii, fără ca instanţa judecătorească să aibă dreptul de a se substitui aprecierii exercitate de către aceasta; instanţele judecătoreşti rămân însă competente să verifice dacă în realitate a avut loc o reducere de personal şi posturile reduse erau de aceeaşi natură cu cel deţinut de contestator.
Din înscrisurile depuse la dosar de intimată, care au constituit fundamentul deciziei de desfacere a contractului de muncă, nu rezultă că aceasta a stabilit, în cadrul adunării generale a acţionarilor, condiţiile concrete de reorganizare, în sensul de a stabili numărul posturilor care urmează să fie desfiinţate, modul de selecţionare a personalului etc.
Neprocedând în acest fel, intimata a încălcat principiul legalităţii, care guvernează domeniul încetării contractelor de muncă, decizia de desfacere a contractului de muncă fiind nulă. (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.707/1999)
