În temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art.81 alin.1 Cod penal, a fost dispusa suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 6 luni, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedura penala, a fost atrasa atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art.82-84 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a fost dispusa suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
A fost admisa, în parte, actiunea civila formulata, astfel cum a fost precizata, de catre partea civila M.V., atât în nume propriu cât si ca reprezentanta legala a partilor civile minori M.M. si M.G.
În baza art. 346 Cod procedura penala, raportat la art.14 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 998 si urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul H.P.I. la plata sumei de 318.000.000 lei ROL (31800 RON), catre partile civile, din care suma de 18.000.000 lei ROL (1800 RON) reprezinta despagubiri civile pentru prejudicii materiale iar 300.000.000 ROL (30000 RON), reprezinta despagubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16,83 lei, lunar, catre partea civila minor M.G. si la plata sumei de 17,83 lei, lunar, catre partea civila minor M.M. – în total 34,66 lei, lunar -, cu titlul de prestatie periodica, începând cu data pronuntarii prezentei hotarâri si pâna la majoratul minorilor.
S-a dispus ca hotarârea sa fie opozabila, sub aspectul laturii civile, asiguratorului S.C. A. S.A. Sucursala Tulcea, în limitele si în conditiile Legii nr. 136/1995.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, însuma de 290 lei.
Pentru a se pronunta, instanta de fond a analizat probele administrate în cauza, respectiv declaratia inculpatului, a partii civile, declaratiile martorilor, decizia privind acordarea pensiei de urmas, actele referitoare la veniturile pe care victima le realizeaza din munca, precum si concluziile raportului de expertiza tehnica auto, stabilind ca infractiunea de ucidere din culpa exista si vinovat de savârsirea acesteia este inculpatul H.P.I.
Prin decizia penala nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronuntata în dosarul penal nr.5146/327/2007, tribunalul Tulcea a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul H.P.I. si intimatul asigurator S.C. A. S.A. Tulcea.
În termen legal, împotriva hotarârilor pronuntate în cauza s-au declarat recurs de catre inculpatul H.P.I. si de asiguratorul S.C.”A.R.” V.I.G., cu sediul în Tulcea.
Recursul inculpatului vizeaza solutionarea atât a actiunii penale cât si a actiunii civile a procesului penal.
Astfel, pe actiune penala, solicita aplicarea unei pedepse sub limita minima a textului incriminator, dând o eficienta mai mare circumstantelor atenuante, iar pe actiune civila solicita ca asiguratorul S.C.”A.R.” V.I.G. sa fie obligat la plata despagubirilor civile.
Recursul asiguratorului S.C.”A.R.” V.I.G. vizeaza împrejurarea ca în mod netemeinic nu s-a retinut si culpa ambilor participanti la trafic, astfel încât si victima a contribuit la producerea accidentului, solicitând asadar culpa comuna în producerea accidentului.
Ca urmare a retinerii culpei comune se impune si reducerea daunelor materiale si morale acordate partilor civile constituite în cauza.
Examinând legalitatea si temeinicia în raport de criticile formulate, Curtea constata urmatoarele:
Atât instanta de fond cât si instanta de apel au stabilit în mod corect situatia de fapt în baza probelor administrate atât în cursul urmaririi penale cât si în mod nemijlocit în cursul cercetarii judecatoresti.
Din declaratiile martorilor si din expertizele efectuate, rezulta ca impactul dintre cele doua vehicule în urma caruia s-a produs decesul victimei M.M. a avut loc pe sensul opus de mers celui pe care ar fi trebuit sa circule inculpatul, autovehiculul acestuia intrând pe contrasens într-o curba, în timp ce victima conducea regulamentar motoreta pe sensul sau de mers.
Intrarea de catre inculpat pe contrasens a fost cauzata atât de faptul ca acesta a bordat curba cu o viteza peste limita legala în acea zona, viteza autovehiculului fiind între 67-80 km/h, cât si de neatentia sa în conducere.
Faptul ca victima se afla sau nu se afla în stare de ebrietate nu are nicio importanta atâta timp cât impactul nu s-a produs din vina sa ci din vina inculpatului care a intrat pe contrasens.
Prin urmare, instantele au apreciat fara putinta de tagada ca vinovat de producerea accidentului este inculpatul H.P.I. atâta timp cât acesta a intrat pe contrasens si a lovit victima în deplasare.
În aceste conditii, rezulta culpa exclusiva a inculpatului astfel ca, motivele de recurs care vizeaza retinerea culpei comune în producerea accidentului este neîntemeiata.
Cu privire la solicitarea recurentului inculpat de redozare a pedepsei, si acest motiv de recurs este neîntemeiat în conditiile în care, instantele au analizat cerintele art.72-74 Cod penal si au retinut largi circumstante atenuante în sarcina inculpatului astfel ca, o noua reindividualizare nu se impune.
În cauza, urmeaza a analiza si ultimul motiv de recurs privind obligarea asiguratorului la plata despagubirilor civile.
Din motivarea deciziei în apel, retinem ca pentru autoturismul marca Dacia apartinând inculpatului H.P.I. exista în evidenta recurentei S.C. A. S.A. politia de civila auto valabila de la data de 18.07.2006, conform adresei de la fila nr.43 dosar Tribunalul Tulcea.
Cum fapta a avut loc pe data de 18 iulie 2006 instanta a motivat „ca se impune casarea hotarârii pronuntata de prima instanta si trimiterea cauzei spre rejudecare însa raportat la caracterul devolutiv al apelului, a apreciat ca actiunea civila poate fi solutionata si în apel”.
Analizând criticile, în apel Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate în cauza inclusiv a asiguratorului S.C. A. S.A. Tulcea.
Potrivit art.54 alin.4 si art.57 din Legea nr.36/1995 societatea de asigurare participa în procesul penal în calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile.
Prin urmare, se va dispune casarea în parte a hotarârilor pronuntate si rejudecând se va dispune în baza art.54 si urm. din Legea nr.136/1995, obligarea si a asiguratorului S.C.”A.R.” V.I.G. la plata despagubirilor civile în suma de:
– 31.800 lei catre partile civile M.V. si M.G., M.M., acestia din urma reprezentati de prima;
– 31.800 lei catre partile civile M.V. si M.G., M.M., acestia din urma reprezentati de prima;
– 16,83 lei lunar prestatie periodica pentru minorul M.G.;
– 16,83 lei lunar prestatie periodica pentru minorul M.G.;
– 17,83 lei lunar prestatie periodica pentru minora M.M.;
– 17,83 lei lunar prestatie periodica pentru minora M.M.;
cu începere de la pronuntarea sentintei si pâna la majoratul fiecaruia.
cu începere de la pronuntarea sentintei si pâna la majoratul fiecaruia.
Curtea de Apel Constanta, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” Cod procedura penala, a respins ca nefondat recursul declarat de S.C.”A.R.” V.I.G. – cu sediul în Tulcea, str.U. nr.4, împotriva deciziei penale nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr.5146/327/2007.
Conform art.192 alin.2 Cod procedura penala, a obligat recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art.38515 pct.2 lit.”d” Cod procedura penala, a admis recursul declarat de inculpatul H.P.I. împotriva deciziei penale nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr.5146/327/2007 si a sentintei penale nr.367 din data de 10.04.2008, pronuntata de Judecatoria Tulcea, în dosarul penal nr.5146/327/2007, a casat hotarârile si, rejudecând, a dispus:
În baza art.54 si urm. din Legea nr.136/1995, obligarea si a asiguratorului S.C.”A.R.” V.I.G. la plata despagubirilor civile în suma de:
