Prin sentinţa civilă nr. 687 din 29.08.2001 pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins acţiunea în administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâţilor D.G.F.P. Arad şi D.G. V. Bucureşti, pentru anularea deciziei din 6.07.2001 dată de pârâta D.G.F.P. Arad, anularea actelor de constatare din 27.11.2000 şi restituirea sumei de 59.753.652 lei, reprezentând diferenţe de taxe vamale, fără cheltuieli de judecată.
în considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele.
Reclamanta a efectuat un import de produse alimentare congelate.
Prin adresa din 22.11.2000, reclamanta a solicitat Biroului Vamal Arad să anuleze declaraţia şi să procedeze la efectuarea operaţiunii de import la preţ de factură, iar Biroul Vamal Arad a solicitat reclamantei să completeze documentaţia prezentată deoarece DVI din 21.11.2000 nu poate fi acceptată fară efectuarea unor verificări suplimentare.
Reclamanta a înaintat actele solicitate de către Biroul Vamal Arad prin adresa din 6.12.2000. Anterior acestui demers, D.G.V. a emis actele de constatare din 28.11.2000, respectiv din 29.11.2000.
Prin adresa din 16.02.2001, Biroul Vamal Arad a comunicat reclamantei că operaţiunea de vămuire din 21.11.2000 nu intră sub incidenţa prevederilor H.G. nr. 392/1999 şi a deciziei nr. 1804/1999, întrucât garanţiile calculate la nivelul maxim de valori în vamă prevăzut în baza de date statistice la import s-au reţinut ulterior prin act constatator.
împotriva acestei adrese, reclamanta a formulat contestaţia din 22.02.2001. Contestaţia a fost restituită reclamantei la 15.03.2001.
Reclamanta a depus o altă contestaţie, pe care a înregistrat-o la Biroul Vamal de Control şi Vămuire la interior Arad la 21.03.2001, contestaţie formulată de această dată împotriva actelor constatatoare din 28.11.2000 şi din 29.11.2000. Şi această contestaţie a fost restituită reclamantei, astfel cum rezultă din adresa din 22.03.2001.
Cu adresa din 27.03.2001, înregistrată la Biroul Vamal de Control şi Vămuire la 29.03.2001, reclamanta a retrimis contestaţia şi unele documente şi a arătat că solicită restituirea garanţiilor vamale în sumă de 59.733.652 lei şi 96.072.828 lei, cât a solicitat prin contestaţie.
Prin adresa din 7.06.2001, D.G.F.P. Arad a solicitat reclamantei dovada formulării plângerilor împotriva actelor constatatoare încheiate de Biroul Vamal de Control şi Vămuire în data de 28.11.2000, respectiv 29.11.2000, în termenul prevăzut de Capitolul X din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României şi a precizat că nu este competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva adresei din 16.02.2001 a Biroului Vamal Arad.
Prin decizia din 6.07.2001, D.G.F.P. Arad a respins contestaţia formulată, ca nede-pusă în termenul legal prevăzut de art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 13/2001, iar împotriva acestei decizii s-a formulat acţiune în contencios administrativ.
Acţiunea a fost considerată de tribunal neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.
Anterior emiterii actelor de constatare, prin adresa din 22.11.2000, reclamanta a formulat o plângere prin care a solicitat anularea declaraţiei vamale şi efectuarea operaţiunii de import la preţ de factură.
Actele de constatare au fost emise la data de 28.11.2000, respectiv 29.11.2000, atunci când erau în vigoare dispoziţiile art. 166-174 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României şi, în temeiul acestor dispoziţii, reclamanta putea formula plângere, ceea ce nu a făcut.
După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 13/2001, în data de 22.02.2001, reclamanta a formulat o contestaţie, dar această contestaţie priveşte comunicarea făcută de Biroul vamal.
în acest context, susţinerea reclamantei privind neaplicarea de către Biroul Vamal Arad a dispoziţiilor art. 15 din O.U.G. nr. 13/2001 este neîntemeiată, întrucât plângerea nu era formulată în temeiul dispoziţiei legale indicate – art. 167 din Legea nr. 141/1997.
Faţă de aceste considerente, în mod corect, organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că nu a fost depusă în termen contestaţia înregistrată la 21.03.2001, prin care se solicita anularea actelor de constatare din 28, respectiv 29.11.2000, şi în consecinţă, instanţa a respins acţiunea reclamantei.
împotriva citatei soluţii, reclamanta a promovat recurs, cerând casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a judeca în fond dosarul, arătând că, pentru restituirea garanţiilor reţinute în baza actelor constatatoare din 28.11.2000, Vama Arad a solicitat documente justificative prin adresa din aceeaşi dată, la care a răspuns în data de 5.12.2000. Biroul Vamal îi comunică apoi prin adresa din 16.02.2001 că Direcţia Regională Vamală Inteijudeţeană Arad consideră că operaţiunea de vămuire din 21.12.2000 nu intră sub incidenţa prevederilor H.G. nr. 392/1999 şi a deciziei nr. 1804/1999, întrucât garanţiile calculate la nivelul maxim al valorii în vamă prevăzut în baza de date statistice la import s-au reţinut ulterior, prin act constatator.
Faţă de această adresă, în care Direcţia Vamală şi-a exprimat opinia, la data de 22.02.2001, societatea a depus contestaţia la Direcţia Regională Vamală Arad, în temeiul art. 15 lit. b din O.U.G. nr. 13/2001. Urmează o restituire a contestaţiei de către Direcţia Vamală Regională şi contestatoarea depune la 21.03.2001 contestaţia la Biroul Vamal Arad. Biroul Vamal restituie contestaţia la 22.03.2001 pentru a se conforma deciziei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad, fără a menţiona numărul şi conţinutul deciziei şi, din nou, la 27.03.2001 depune contestaţia la Biroul Vamal Arad, care o trimite spre soluţionare Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad şi care, la rândul său, emite decizia din 6.07.2001, atacată de recurentă în contencios administrativ.
Recurenta a apreciat că se constată greşit în decizia D.G.F.P. împrejurarea că nu ar fi formulat contestaţie în termen de 15 zile de la data de 28.11.2000, când au fost emise actele constatatoare. în mod eronat D.G.F.P. a apreciat că data formulării contestaţiei este 21.03.2001.
Curtea, înainte de verificarea motivelor care combat reţinerile primei instanţe, pentru care aceasta nu a intrat în cercetarea fondului, a pus în discuţie calitatea procesuală pasivă a autorităţilor vamale emitente ale actelor constatatoare atacate, participante şi în procedura prealabilă judecăţii în contencios.
Modul de soluţionare a contestaţiei vamale împotriva actelor emise la 28.11.2000, promovată în cauză de societatea reclamantă, a intrat sub incidenţa Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, Capitolul X, art. 166-174.Aceste prevederi legale au fost abrogate prin art. 16 din O.U.G. nr. 13/2001, care a stabilit o nouă procedură de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, dispunând prin art. 15 cine are în continuare competenţa de a soluţiona contestaţiile vamale formulate în temeiul Legii nr. 141/1997, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 13/2001.
Faptul că decizia în procedură prealabilă a fost pronunţată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad a generat ideea că raportul juridic se creează doar între reclamant şi instituţia care a pronunţat decizia atacată în contencios.
In cauză au calitate procesuală pasivă atât Direcţia Finanţelor Publice, cât şi organele vamale care au emis actele atacate, pentru a le fi opozabilă soluţia în cazul admiterii acţiunii ce implică anularea acestor acte.
Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Vămilor, Ordinul ministrului finanţelor nr. 1261/2000 şi Ordinul circular nr. 1/1998 se prevede că Direcţia Generală a Vămilor, cu personalitate juridică, are ca atribuţie reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a intereselor statului în cazurile de încălcare a normelor vamale. Cum unităţile vamale nu au personalitate juridică, s-a stabilit că, începând cu 1.02.1998, direcţiile regionale vamale au ca atribuţie, prin delegare, formularea căilor de atac, a apărărilor şi reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor în litigiile în care administraţia vamală este parte.
Aşadar, calitatea de pârâţi în litigiul de contencios administrativ o au autorităţile administrative emitente ale actelor atacate, care în speţă sunt atât Direcţia Generală a
Finanţelor Publice Arad, cât şi Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad.
Pentru ca litigiul să poarte între părţile cu calitate procesuală, având în vedere cele sus-menţionate, a fost admis recursul, s-a casat sentinţa şi, potrivit art. 312 alin. 5 C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a avea în vedere susţinerile şi apărările părţilor cu calitate procesuală în cauză.
C.A. Timişoara, decizia nr. 8 din 22.01.2002