Termenele pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ


Exercitarea acţiunii în se face în termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termene care încep să curgă după distincţiile reglementate în mod expres.

Necontestarea datei la care a fost comunicat actul administrativ sau nesoluţionarea în termen a plângerii prealabile nu pot constituii motive temeinice pentru repunerea în termenul de 6 luni, respectiv 1 an, pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ.

Decizia nr. 151 din 24 ianuarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 1757/27 oct.2006 Tribunalul Cluj a respins excepţia lipsei plângerii prealabile şi a admis excepţia tardivităţii înregistrării acţiunii formulate de reclamanta S.M. împotriva pârâţilor Consiliul Local al comunei Mociu şi Primarul comunei Mociu privind anularea HCL nr.2/2005, HCL nr.17/2005 şi a dispoziţiei nr.177/2005, astfel că a respins acţiunea.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin HCL nr.2/10.01.2005 s-a aprobat reducerea a trei posturi privind personalul contractual din cadrul Primăriei Mociu şi începerea demersurilor pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a pentru reducerea unui număr de 4 posturi de funcţionari publici. Cele 4 posturi priveau cel de referent contabil, referent stare civilă, referent statistician şi referent casier.

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi-a dat avizul favorabil prin actul nr.797385/20.04.2005, solicitând respectarea prevederilor Legii nr.188/1999

Prin HCL nr.17/25.04.2005 s-a modificat organigrama prin reducerea postului de referent stare civilă, ocupat de reclamantă şi a postului de începând cu 1.05.2005. Drept consecinţă, primarul a emis dispoziţia nr.177/5.05.2005 prin care reclamanta a fost eliberată din funcţie începând cu 7.06.2005.

Reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.11 din Legea nr. 554/2004 şi că extinderea de acţiunea faţă de Consiliul Local s-a realizat la 12.06.2006, tribunalul a motivat că cererea formulată pentru anularea celor două hotărâri de consiliu local este tardivă.

Aceeaşi excepţie a fost reţinută şi în ceea ce priveşte dispoziţia emisă de primar întrucât s-a motivat că reclamanta cunoştea încă din 2 iunie 2005 de existenţa acestei decizii, dată la care a formulat plângere prealabilă.

Deoarece reclamanta a formulat plângere prealabilă privind anularea hotărârilor, excepţia privind lipsa plângerii prealabile a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.M..

A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, anularea dispoziţiei dată de primar, reintegrarea în funcţia avută cu obligarea angajatorului la plata

despăgubirilor egale cu valoarea salariilor indexate, majorate sau reactualizate, obligarea la plata celorlalte drepturi şi la cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului se susţine că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât s-au respectat dispoziţiile Legii nr.554/2004, recurenta înregistrând în termenul legal plângerea prealabilă la Consiliul Local Mociu şi la Prefectura Cluj cu nr.1131/16.05.2005 şi respectiv 25798/2.06.2005. Răspunsul de la instituţia Prefectului a fost comunicat la 30.08.2005, astfel că acţiunea a fost înregistrată spre finalul termenului legal, întrucât i s-a promis de către primar şi de către o parte dintre consilieri că va fi reangajată.

Datorită răspunsului nefavorabil, contestaţia la instanţa competentă s-a înregistrat, în opinia recurentei, în termenul legal.

Acţiunea a fost extinsă faţă de Consiliul Local numai la data de 12.06.2006 întrucât hotărârile nu i-au fost comunicate.

Intimatul Consiliul Local Mociu, prin reprezentant la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, a solicitat respingerea acestuia.

Intimatul Primarul comunei Mociu nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare.

Curtea analizând recursul declarat reţine că acesta este nefondat.

Reclamanta a sesizat tribunalul la 26 ian.2006 cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea Dispoziţiei nr.177/5.05.2005 prin care Primarul comunei Mociu a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică deţinută în cadrul Consiliului Local.

La instanţa de fond nu s-a indicat o dată certă la care această dispoziţie a fost comunicată reclamantei.

Se reţine însă în motivarea hotărârii că cel puţin la data de 2 iunie 2005 reclamanta avea cunoştinţă de dispoziţia atacată, concluzie bazată pe conţinutul plângerii prealabile formulată la

2.06.2005 şi adresa prefectului.

Reclamanta nu a susţinut niciodată, nici chiar prin motivele de recurs că dispoziţia nr.177/5.05.2005 nu i-ar fi fost comunicată sau că i-ar fi fost comunicată la o dată ulterioară celei reţinute de instanţa de fond.

Cu privire la aceeaşi dispoziţie, reclamanta formulează plângere prealabilă şi la Consiliul Local al comunei Mociu la data de 16.05.2005.

Chiar dacă nici una din cele două autorităţi nu sunt emitente ale actului contestat, iar o plângere prealabilă adresată direct primarului nu există, instanţa de fond a acceptat că totuşi s-a realizat procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Într-o astfel de accepţiune, termenul de 6 luni pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ prevăzut de art.11 alin.1 începe să curgă de la expirarea termenului de 30 de zile, conform art.11 lit.b, respectiv cel mai târziu fie de la 2.07.2005, în raport cu plângerea adresată prefectului, fie de la 16.06.2005 faţă de plângerea adresată Consiliului Local.

Acţiunea reclamantei apare tardivă prin raportare la ceva mai avantajoasă dată, respectiv

2.07.2005, întrucât termenul de 6 luni a expirat la 2.01.2006 şi acţiunea a fost promovată la

26.01.2006.

Prin urmare, chiar acceptând că reclamanta a formulat plângere prealabilă cu privire la dispoziţia nr.177/5.05.2005 înregistrarea acţiunii în contencios administrativ s-a făcut cu depăşirea acestui termen.

Susţinerile recurentei că instituţia Prefectului i-a răspuns la plângerea prealabilă numai la

30.08.2005 şi că, pentru motive temeinice, acţiunea în contencios administrativ poate fi înregistrată şi peste termenul de 6 luni de la emiterea actului nu este de natură să ducă la casarea hotărârii având în vedere cele reţinute anterior în raport cu starea de fapt şi dispoziţiile legale incidente şi în absenţa dovezii existenţei unor motive temeinice; în sensul art. 11 alin.2 din lege.

Referitor la HCL nr.2/10.01.2005 şi H.C.L. nr.17/25.04.2005, Curtea reţine că reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea lor la data de 11.02.2005 şi respectiv 16.05.2005.

Termenul de 30 de zile reglementat de art.2 alin.1 lit.g, în raport de trimiterea făcută de art.7 alin.4 din Legea nr.554/2004 a expirat la 11.03.2005 şi respectiv la 16.07.2005.

Acţiunea în contencios administrativ trebuia înregistrată în termen de 6 luni, conform art.11 alin.1, ceea ce înseamnă termenul limită de 11.09.2005 şi respectiv 16.01.2006.

Consiliul Local a fost chemat în judecată prin înscrisul depus în instanţă la termenul din

12.05.2006, iar precizarea de acţiune având ca obiect anularea H.C.L. nr.2/10 ian.2005 şi H.C.L. nr.17/25.04.2005 a fost înregistrată la 12.06.2006.

În considerarea acestor date calendaristice şi a dispoziţiilor art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că acţiunea în contencios administrativ privind cele două hotărâri de consiliu local a fost tardiv înregistrată.

Şi cu privire la aceste două acte administrative rămân valabile reţinerile făcute anterior de curte în sensul că aşteptarea de către recurentă a răspunsului la plângerea prealabilă adresată prefectului nu constituie motiv întemeiat, în sensul Legii nr.554/2004 pentru depăşirea termenului de 6 luni.

Determinarea în timp a momentului până la care trebuie formulată acţiunea în contencios administrativ este în mod expres reglementată. Apoi, la data de 12.05.2006 reclamanta era decăzută din dreptul de a formula acţiune pentru anularea celor două hotărâri întrucât expirase deja termenul maxim de 1 an prevăzut de art. 11 alin.2, considerat de la data la care reclamanta a luat la cunoştinţă de existenţa acestora şi data de 12.06.2006 când a precizat acţiunea.

Pentru toate considerentele prezentate anterior, recursul apare ca nefondat, astfel că urmează a fi respins în baza art.20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. (Judecător Eleonora Gheţa)