Prin cererea introdusă la 13.02.2002, primarul a solicitat anularea hotărârii consiliului local, pentru că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 44, 45, 46, 85 din Legea administraţiei publice locale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, totodată, a arătat că hotărârea este dată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
La dosarul cauzei s-a depus documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii.
Potrivit art. 68 pct. b din Legea nr. 215/2001, primarul „asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. în situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect”.
Potrivit art. 135 din legea menţionată mai sus, prefectul poate ataca în faţa instanţei de administrativ actele adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene.
Faţă de textele mai sus citate, s-a reţinut că primarul nu are calitate procesuală activă, aşa încât cererea sa a fost respinsă.
Trib. Mehedinţi, sentinţa civilă nr. 68/C/A/14.04.2002
Notă: Prin decizia nr. 356 din 10.12.2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 1 lit. b din Legea administraţiei publice locale.
în considerentele menţionatei decizii, Curtea Constituţională a reţinut următoarele.
Posibilitatea primarului de a se adresa justiţiei depinde de calitatea în care acesta acţionează în instanţă. Astfel, potrivit art. 120 din Constituţie şi art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă autoritatea executivă a administraţiei publice locale; în acelaşi timp însă, conform art. 67 din acelaşi act normativ, primarul este reprezentantul injustiţie al colectivităţii locale, ca persoană juridică de drept public.
Curtea constată că, în calitate de autoritate executivă a administraţiei publice locale, primarul exercită doar acele atribuţii care îi sunt conferite de lege. în acest sens, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 prevede: „Competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege. Aceste competenţe sunt depline şi exclusive, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”
Pe de altă parte însă, autorul excepţiei a arătat că primarul poate acţiona şi în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, care este un subiect de drept public. Din această perspectivă, autorul excepţiei a susţinut că, datorită nere-cunoaşterii dreptului primarului de a se adresa direct instanţelor de judecată, se restrânge, pe cale de consecinţă, accesul liber la justiţie al comunităţii locale pe care acesta o reprezintă. Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, „Comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public […]”, iar conform art. 67 alin. 1 din aceeaşi lege, „Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi injustiţie”.
Din prevederile art. 67 din Legea nr. 215/2001 reiese că primarul este abilitat să reprezinte injustiţie unitatea administrativ-teritorială, dar această dispoziţie vizează numai raporturile colectivităţii locale cu terţii, nu şi pe cele cu consiliul local, care
este un organ al unităţii administrativ-teritoriale, ca şi primarul, şi are aceeaşi legitimitate cu acesta.
Având aceeaşi legitimitate, cele două autorităţi locale emit acte cu efecte similare. Astfel, potrivit art. 46 şi, respectiv, art. 71 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, atât hotărârile consiliului local, cât şi dispoziţiile primarului sunt fie acte cu caracter normativ, fie cu caracter individual. Aceste acte sunt supuse unui control judecătoresc simetric, nici una dintre cele două autorităţi neputând ataca, în mod direct, în contencios administrativ, actele emise de cealaltă. Autoritatea căreia îi incumbă sarcina de a veghea la respectarea legii în desfăşurarea activităţilor aferente exercitării autonomiei locale este prefectul, care acţionează în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, în vederea sesizării instanţei judecătoreşti cu privire la pretinsa ilegalitate a unui act al consiliului local. Această competenţă este, de altfel, prevăzută de art. 27 alin. 1 din lege, potrivit căruia: „Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale […].”
Faptul că primarul nu dispune de o cale de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le consideră ilegale nu echivalează însă cu excluderea posibilităţii ca aceste acte să fie deduse controlului instanţelor de judecată. Pe lângă posibilitatea generală a prefectului de a ataca asemenea acte în contencios administrativ, există şi situaţii specifice, în care controlul judecătoresc poate fi declanşat la iniţiativa altor persoane, spre exemplu, în cazul prevăzut la art. 47 din Legea nr. 215/2001, când „acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată”.
