S-a retinut lipsa bunurilor în averea debitorului si neavansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de lichidare de catre creditori.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre D.G.F.P. Constanta si A.V.A.S.
În recursul sau D.G.F.P. Constanta arata ca la 19.11.2007, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei raportul cu privire la închiderea procedurii fata de debitoare. La acelasi termen judecatorul sindic a dispus închiderea procedurii în temeiul art. 131, nelasând posibilitatea creditorilor sa formuleze obiectiuni la raportul întocmit.
Totodata, lichidatorul judiciar a concluzionat în raportul întocmit, în mod gresit, ca nu se poate retine incidenta în cauza a art. 138 din Legea nr. 85/2006.
AVAS invoca în recursul sau faptul ca a formulat obiectiuni la raportul lichidatorului judiciar, din concluziile acestuia rezultând necesitatea formularii unei cereri de atragere a raspunderii fostului administrator al debitoarei. Mai mult, instanta trebuia sa ceara si parerea creditorilor cu privire la oportunitatea închiderii procedurii.
În acest fel, creditorii au fost lipsiti de posibilitatea recuperarii creantelor.
Intimatii nu se prezinta si nu depun întâmpinare.
Recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente, apreciaza instanta de control:
Potrivit art. 131 din legea nr. 85/2006: ”în orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
Raportul prin care lichidatorul judiciar a supus atentiei judecatorului sindic împrejurarea inexistentei bunurilor în averea debitorului, nu constituie un raport final în întelesul art. 129 din Legea nr. 85/2006, un astfel de raport presupunând existenta bunurilor în patrimonial debitorului, atâta timp cât se întocmeste “dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate”. În consecinta, nu sunt aplicabile dispozitiile din art.129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la comunicare, afisare si convocarea creditorilor.
În speta, raportul ce constata inexistenta bunurilor debitoarei a fost depus la instanta la termenul din 08.10.2007 iar lichidatorul judiciar a facut si dovada comunicarii acestuia catre creditorii recurenti. Asa cum am aratat, nefiind incidente prevederile art. 129 din lege, creditorii recurenti se puteau prezenta în instanta unde au fost citati conform prevederilor legale, pentru a dovedi contrariul sau pentru a-si manifesta intentia de a avansa sumele necesare. Mai mult, desi recurenta AVAS afirma ca a formulat obiectiuni la raportul întocmit, obiectiuni ce nu au fost solutionate de catre instanta, din înscrisurile depuse nu rezulta formularea acestora.
În ceea ce priveste criticarea de catre ambele recurente a concluziilor raportului referitoare la atragerea raspunderii persoanelor vinovate în temeiul art. 138 din lege, se constata ca, potrivit art. 138 alin. 3 din legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor putea introduce o astfel de actiune independent de opinia lichidatorului judiciar.
În cauza, în mod corect judecatorul sindic a dispus închiderea procedurii constatând îndeplinirea conditiilor cerute de art. 131 din lege, pentru aceasta masura nefiind nevoit sa consulte creditorii. Întrucât acestia nu au obictiuni cu privire la constatarea lipsei bunurilor, singura atitudine permisa de art. 131 era aceea referitoare la avansarea sumelor corespunzatoare.
Pentru aceste considerente, recursurile au fost respinse ca nefondate, de Curte.
