Reorganizare judiciară şi faliment. Creanţe exceptate de la verificare


Potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 64/1995, republicată, toate creanţele vor fi supuse verificării, iar prevederile art. 90 alin. final din aceeaşi lege statuează că nu vor fi supuse verificării creanţele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenţionale, datorate bugetului de stat sau celui local şi care sunt supuse legilor speciale.

în aceste condiţii, în speţă, creditoarea Administraţia Finanţelor Publice trebuia să fie trecută în tabloul creditorilor debitoarei, cu suma solicitată, aşa cum a fost calculată de organele fiscale de specialitate, aceasta putând fi contestată de debitoare şi verificată numai potrivit legislaţiei speciale din acest domeniu, şi nu în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, unde această operaţiune este inadmisibilă, faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus.

(Decizia nr. 1432 din 13 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)

Prin cererea înregistrată sub numărul 2230 din 5.11.1996 la Tribunalul Ialomiţa, creditoarea S.C. “F.” S.A. a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. “M.” S.R.L. Slobozia, pentru recuperarea unei datorii în sumă de 1.488.166 lei.

După deschiderea procedurii, au depus declaraţii de creanţă şi alţi creditori ai debitoarei, printre care şi recurenţii Administraţia Finanţelor Publice Slobozia şi S.C. “S.” S.A. Bucureşti.

în cadrul procedurii, lichidatorul judiciar a întocmit tabloul creditorilor debitoarei, iar, prin încheierea din 8.10.2001, judecătorul-sindic a dispus că, în această fază de executare, creditori sunt: S.C. “R.” S.R.L. Arad, S.C. “S.” S.A. cu o creanţă de 4 milioane lei, reprezentând preţ, restul fiind dobânzi, majorări şi cheltuieli, care nu pot fi primite, conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, S.C. “E.” S.R.L. Chiajna, C.J.A.S. Ialomiţa, S.C. “F.” S.A. Călăraşi, A.V.A.B. Bucureşti, iar Administraţia Finanţelor Publice Slobozia nu poate fi creditoare, întrucât este înscrisă cu o creanţă de 205.417.986 lei la Banca X, iar diferenţa nu poate fi primită, conform dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Pentru a dispune astfel, judecătorul-sindic a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, creditoarele Administraţia Finanţelor Publice Slobozia şi S.C. “S.” S.A. Bucureşti, considerând-o netemeinică şi nelegală.

în motivarea recursului său, creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Slobozia a arătat că debitele calculate de inspectorii săi, datorate de debitoare, sunt debite curente, care trebuie plătite cu prioritate, şi, cu atât mai mult, trebuie să figureze în tabloul credal al societăţii aflate în faliment.

în susţinerea recursului, nu s-au solicitat probe noi, iar cererea nu a fost timbrată, recurenta fiind scutită de plata taxelor de timbru, conform dispoziţiilor legale în materie, în vigoare.

în motivarea recursului său, creditoarea S.C. “S.” S.A. Bucureşti a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 791 din 10.12.1999, a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în Dosarul nr. 2334/1999, definitivă, şi irevocabilă prin nerecurare, s-a hotărât să fie trecută în tabloul creditorilor cu suma de 48.267.186 lei.

în tabloul credal depus de lichidator, la termenul din 9.11.2000, aceasta apărea cu o creanţă în sumă de 48.267.186 lei.

în încheierea din 9.11.2000, respectiv în dispozitivul acesteia, se menţionează că urmează să fie trecută creditoarea în dosarul de faliment al Băncii X, în contul “sumei în curs de decontare”, cu suma de 12.308.244 lei, iar restul de 35.958.942 lei va figura în tabloul creditorilor din procedura începută în dosarul de faliment nr. 13/1997, aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa. Ca apoi, prin încheierea atacată, să se menţioneze că va figura doar cu o diferenţă de 4.000.000 lei, instanţa uitând de Sentinţa civilă nr. 791 din 12.12.1999, care se bucură de lucru de autoritate judecat, potrivit art. 1201 din Codul civil.

în susţinerea recursului creditoarea nu a solicitat probe noi, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 3041 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Recursurile sunt fondate.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale în materie, Curtea constată, cu privire la recursul creditoarei Administraţia Finanţelor Publice Slobozia, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, că nu vor fi supuse verificării creanţele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenţionale, datorate bugetului de stat sau celui local şi care sunt supuse legilor specifice, aşa cum este şi cazul în speţă.

în aceste condiţii, Curtea constată că această creditoare trebuia să fie trecută în tabloul creditorilor debitoarei cu suma solicitată, aşa cum a fost calculată de organele fiscale, aceasta putând fi contestată, de debitoare sau lichidator, numai potrivit legilor specifice din acest domeniu, şi nu în cadrul procedurii, aşa cum greşit s-a procedat, verificarea ei fiind inadmisibilă, faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus.

în consecinţă, Curtea constată că judecătorul-sindic şi-a depăşit atribuţiile legale, astfel că încheierea atacată va fi modificată, în parte, ca urmare a admiterii recursului, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, în sensul că această creditoare va fi trecută în tabloul creditorilor debitoarei cu o creanţă în sumă de 205.417.986 lei, plus diferenţa calculată de organele fiscale, prin inspectorii săi.

Referitor la recursul creditoarei S.C. “S.” S.A., Curtea constată că această creditoare a avut la baza declaraţiei sale de creanţă un titlu executoriu, respectiv Sentinţa civilă nr. 91/26.03.1998 a Tribunalului Ialomiţa, prin care pârâta-debitoare a fost obligată la penalităţi de întârziere şi la 3.512.741 lei cheltuieli de judecată.
în aceste condiţii, Curtea constată că penalităţile şi cheltuielile de judecată fac parte din creanţă, existând ca debit al debitoarei înainte de deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului.

întrucât din suma datorată debitoarea a achitat suma de 12.308.244 lei, mai rămâne de recuperat o diferenţă în sumă de 35.958.942 lei.

în consecinţă, Curtea constată că, în cauză, judecătorul-sindic a reţinut o situaţie de fapt eronată şi a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale în materie, specifice speţei şi menţionate mai sus, astfel că motivele de recurs invocate de această creditoare sunt întemeiate.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că încheierea atacată este, parţial, netemeinică şi nelegală şi urmează a fi schimbată, în parte, prin admiterea recursului acestei creditoare, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, care va fi înscrisă în tabloul creditorilor cu o creanţă de 35.958.942 lei. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.