În motivarea actiunii reclamanta a sustinut ca a încheiat (în calitate de antreprenor general cu S.C. C.C. S.R.L. ca subantreprenor, contractul de subantrepriza nr.001/17.10.2006 în virtutea caruia cea din urma a efectuat lucrari în valoare de 20.327,5 lei; pârâta a solicitat plata acestei sume cât si a alteia de 80.636, 59 lei reprezentând avans. Reclamanta, de buna credinta, a emis în acest scop fila CEC seria BG nr.30200317828. Ulterior întocmirii instrumentului de plata, în cursul lunii ianuarie 2007, administratorul pârâtei a solicitat ca plata serviciilor sa se realizeze totusi prin ordin de plata, având în vedere intervalul relativ lung de timp în care banca onoreaza cecurile. Astfel ca reclamanta a pus la dispozitia subantreprenorului biletul la ordin emis la 24.01.2007 pentru suma de 100.964,09 lei în baza caruia se realizeaza si plata la 2.02.2007. Dupa efectuarea platii pârâta nu si-a mai executat obligatiile contractuale dar nici nu a mai restituit fila CEC, omitând a raspunde notificarii ce i-a fost adresata prin BEJ D.V..
În aceste conditii se apreciaza ca exista pericolul producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei prin introducerea la plata a CEC-ului, desi raportul fundamental dintre parti nu mai exista.
Pe rolul Tribunalului Constanta a fost înregistrata distinct sub nr.8339/118/2007 o actiune având ca obiect constatarea achitarii sumei de 100.964,09 lei consemnate în fila CEC – prin biletul la ordin din 24.01.2007 si obligarea pârâtei la restituirea înscrisului constatator al creantei.
În drept au fost invocate dispozitiile art.581 Cod procedura civila, art.1073 si urmatoarele Cod civil, normele Regulamentului BNR nr.1/2001.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare si nici cereri probatorii.
Prin sentinta civila nr.5828 din 07.11.2007 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata cererea reclamantei.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca la data de 9.09.2006 între S.C. A.C. S.R.L. si S.C. C.C. S.R.L. a fost încheiat contractul de subantrepriza nr.001 având ca obiect realizarea manoperei si finalizarea lucrarilor de antrepriza pentru obiectivul Complex O. din Constanta, str.U. nr.108 A.
S-a convenit ca valoarea finala a contractului sa fie stabilita pe baza situatiilor de plata finale aprobate de catre antreprenorul general, decontarea urmând a se realiza pe stadii de lucrari. În temeiul situatiei de lucrari vizate de S.C. A.C. S.R.L. pârâta se obliga a emite factura corespondenta, antreprenorul fiind tinut a o verifica si a efectua plata în termen de 15 zile de la data primirii. În anexa 1 a contractului se consemneaza întelegerea partilor asupra devizului privind costul manoperei pentru amenajari interioare.
La data de 17.10.2006 între aceiasi comercianti se încheie un alt contract de subantrepriza, având tot numarul 1, cu aceleasi obiective si clauze, completate însa cu valoarea totala a lucrarii, de 28.220 Euro si TVA si cu indicarea pretului unor confectii metalice si a manoperei de montaj si transport a acestora.
A retinut prima instanta ca reclamanta nu a demonstrat probatoriu sustinerile referitoare la emiterea filei CEC seria BG nr.30200317828 si a unui bilet la ordin datat 24.01.2007, prin depunerea copiilor respectivelor înscrisuri – la dosarul pricinii aflându-se doar o copie ilizibila a unui instrument de plata – fila 24 dosar.
Nici celelalte afirmatii legate de acordul reclamantei privind plata unui avans si de existenta întelegerii dintre parti privind efectuarea unei duble plati pentru aceleasi servicii prestate ori care urmau a fi prestate, nu au fost dovedite cu vreun mijloc de proba, la dosar fiind atasate doar înscrisuri fara legatura cu cauza de fata.
În baza conventiilor dintre parti, orice plata urma sa se efectueze numai în baza unei facturi emise de subantreprenor. Efectuarea unor plati benevol de catre reclamanta este cu atât mai greu de justificat si de înteles cu cât conditiile de achitare a obligatiilor patrimoniale izvorâte din contractele de antrepriza sunt clar stabilite, onorarea oricarei facturi fiscale presupunând verificarea ei prealabile de catre antreprenorul general si plata în termenul stipulat la art.12.
Potrivit art.581 Cod procedura civila, instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Textul citat instituie drept cerinte cumulative pentru emiterea ordonantei presedintiale urgenta masurii ce se cere a fi luata pe ceasta cale, caracterul temporar al dispozitiei autoritatii judiciare, iminenta producerii unui prejudiciu si neprejudecarea fondului pricinii.
S-a retinut ca reclamanta nu a facut dovada îndeplinirii exigentelor legale, în masura în care nu a justificat urgenta unei pagube – lipsind orice înscris constatator al sustinerilor sale. Urgenta masurii trebuie sa rezulte din fapte concrete, probate temeinic, instanta fiind obligata sa arate împrejurarile din care a dedus existenta caracterului urgent al masurii ce face obiectul ordonantei.
Prima instanta a retinut ca aparenta dreptului litigios nu este în favoarea reclamantei, drept pentru care a respins cererea ca nefondata.
Împotriva acestei hotarâri a facut recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a invocat ca, gresit prima instanta a constatat ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.581 Cod procedura civila, respectiv aparenta de drept, urgenta, neprejudecarea fondului si deci caracterul vremelnic al masurii.
În ceea ce priveste aparenta de drept aceasta rezulta din actul juridic al platii sumei de bani pentru care a fost emis cecul. Urgenta rezida în aceea ca pârâta poate prezenta oricând la plata fila CEC a carei predare catre recurenta se solicita, cu consecinta declansarii unui incident la plata cum este el definit în Regulamentul BNR.
Incidentul de plata ar urma sa fie comunicat si înregistrat la Centrala Incidentelor de Plata cu consecinte grave asupra activitatii comerciale si de credit a societatii recurente.
Verificând hotarârea recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, si procedeaza la respingerea recursului formulat conform art.312 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
Art.581 Cod procedura civila, reglementând institutia ordonantei presedintiale, prevede ca instanta poate sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii.
Raportat la exigentele textului de lege mai sus enuntat actiunea formulata în procedura speciala a ordonantei presedintiale trebuie sa întruneasca urmatoarele conditii de admisibilitate: urgenta, iminenta unei pagube, neprejudecarea fondului pricinii si vremelnicia masurii solicitate.
Critica formulata în motivarea recursului formulat de catre recurenta reclamanta vizeaza în esenta nelegalitatea si netemeinicia acesteia din perspectiva aprecierii gresite de catre instanta de fond a constatarii neîndeplinirii în cauza dedusa judecatii a conditiilor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.
Asa cum în mod corect a retinut instanta de fond, îndeplinirea uneia sau alteia din conditiile stipulate de legiuitor nu este suficienta pentru a deduce existenta ori pentru a complini absenta celorlalte conditii,ele trebuind îndeplinite în mod cumulativ iar în cauza dedusa judecatii aceasta nu a probat urgenta si iminenta unei pagube.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, instanta de control dispune respingerea recursului conform art.312 Cod procedura civila.
