Prin sentinţa nr. 36/C/2002, Secţia comercială şi de administrativ a Tribunalului Vâlcea a admis acţiunea reclamantului şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia 1.003.028 lei drepturi salariale neachitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în perioada 18-26 octombrie 2001 reclamantul a fost la serviciu, iar pârâta a refuzat să-i plătească drepturile salariale.
Recursul instituţiei publice a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, care a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare completului de dreptul muncii al aceluiaşi tribunal.
Soluţia instanţei de control judiciar a fost motivată în sensul că Legea privind statutul este o normă specială în reglementarea raporturilor de muncă faţă de celelalte prevederi ale legislaţiei muncii.
în aceste condiţii, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze numai raporturile litigioase de dreptul muncii date expres în competenţa sa, cum sunt cele la care se referă art. 70 alin. 3, art. 74 şi art. 95 din Legea nr. 188/1999.
Pentru celelalte litigii, ce exced acestor excepţii, competenţa de soluţionare revine instanţelor de dreptul muncii, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 168/1999 (ce constituie dreptul comun în materie) şi prevederile art. 103 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora dispoziţiile acestui din urmă act normativ „se completează cu prevederile legislaţiei muncii”
C.A. Piteşti, decizia nr. 325/R-C/30.04.2002
