Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că la data de 16.11.2009 pârâta a depus o cerere prin care a arătat că nu mai este proprietara terenului extravilan din litigiu, întrucât a fost vândut la SC S.V. SRL şi a invocat lipsa calităţii procesuale pasive. La cererea sa a anexat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5161/4.09.2009 de BNP Asociaţi „ S.”( filele 17-20 dosar).
Faţă de cererea pârâtei, reclamantul a înţeles să cheme în judecată pe cumpărător, respectiv SC S.V. SRL cu sediul în jud.Bihor.
Codul de procedură civilă, prin art.132, distinge două categorii de cereri de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Spre deosebire de cererile de întregire, cererile de modificare sunt acele cereri prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată precum: părţile,obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celeilalte părţi decât la prima zi de înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii.
În atare situaţie, cererea formulată de reclamant privind chemarea în judecată a unei alte părţi este tardivă.
Revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu are posesia bunului, cere, în temeiul dreptului său de proprietate, restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept („acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar”).
Acţiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Pârâta a pierdut posesia bunului revendicat prin vânzare şi deci nu mai are calitate procesuală pasivă.
Faţă de cele expuse, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins ca tardivă cererea de modificare a acţiunii formulată de reclamant iar în temeiul art.480 a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, d-l V.M., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu motivarea că modificarea acţiunii şi cererea de introducere în cauză a societăţii s-au făcut în temeiul art.57 Cpc, în termenul prevăzut de alineatul 3 şi că instanţele de judecată s-au pronunţat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată a altei persoane chiar şi după casarea hotărârii, în cursul dezbaterilor la instanţa de trimitere, atunci când, în urma probatoriului administrat a reieşit necesitatea chemării în judecată a acestei persoane.
În dovedirea susţinerilor sale, recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri (practică judiciară – f.6-16).
Recursul este fondat, în mod greşit prima instanţă calificând cererea reclamantului ca fiind o cerere de modificare a acţiunii, în speţă nefiind aplicabile nici dispoziţiile art.132 Cpc (recurentul-reclamant nu poate fi sancţionat pentru nerespectarea termenului prevăzut de text, la acel moment pârâta chemată în judecată fiind titulara dreptului de proprietate şi având posesia terenului revendicat) şi nici cele ale art.64 Cpc, întrucât transmiterea bunului litigios a avut loc în timpul judecăţii, iar pârâta chemată în judecată iniţial, d-na G.M. a adus la cunoştinţă instanţei faptul transmiterii imediat după ce a fost încheiat contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5161/4.09.2009 (f.11-14 dosar judecătorie), contract care are ca efect şi transmiterea calităţii procesuale pasive către dobânditor, respectiv SC S.V. SRL jud. Bihor.
În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(5) Cpc, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
