In urma modificarii art. 132 prin Legea nr. 161/2003, legiuitorul a consacrat solutia doctrinei si practicii judiciare de a supune procedura prevazuta de art. 132 regulilor ordonantei presedintiale.
Procedura luarii masurii suspendarii este contencioasa si nu gratioasa, fiind totodata o procedura sumara.
Articolul 133, articol care a ramas nemodificat prin Legea nr. 441/2006, reglementeaza conditiile si procedura sub care se poate obtine, de catre cei care introduc actiuni în anulare, suspendarea executarii unei hotarâri AGA.
Pentru a analiza prevederile acestui articol, este necesar sa plecam de la premisa ca hotarârile AGA, la fel cu actele administrative, sunt executorii de drept, în principiu, nefiind necesare etape si formalitati speciale pentru punerea lor în aplicare.
Având în vedere caracterul lor executoriu, actionarii interesati ori persoanele interesate, dupa caz, în conditiile dreptului comun (art. 581 si urm. Cod procedura civila), cu unele derogari, printr-o cerere de ordonanta presedintiala, formulata odata cu introducerea actiunii în anulare, va putea cere instantei de judecata, cu sau fara citarea partilor, suspendarea executarii acelei hotarâri.
Pentru a putea decide, în mod legitim, suspendarea executarii, instanta are posibilitatea, si nu obligatia – dupa cum în mod eronat considera unele instante de judecata – sa-i solicite reclamantului sa depuna o cautiune.
In lipsa unor prevederi legale de trimitere la alte situatii în care se poate impune depunerea unei cautiuni, suntem de parere ca nivelul cautiunii va ramâne exclusiv la latitudinea instantei de judecata, concluzie care este sustinuta de prevederea art. 582 alin. 2 Cod procedura civila.
1. Obiectul litigiului si partile din proces
Prin cererea înregistrata sub nr.11667/118/2007 la Tribunalul Constanta reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC O.E. 2002 SA ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea executarii dispozitiilor Hotarârii AGEA din 07.02.2007 pâna la solutionarea actiunii în anulare ce formeaza obiectul dosarului nr.11666/118/2007 al Tribunalului Constanta.
În motivare reclamantul a relevat, sub un prim aspect, ca în fapt conform convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României, întâia convocare a A.G.E.A. a societatii pârâte trebuia sa se tina în ziua de 7 decembrie 2007 ora 1100.însa desi s-a prezenta în baza ordinului de deplasare, procedând chiar la vizarea delegatiei de reprezentare, a parasit locul adunarii constatând ca sunt prezenti doar membrii persoane fizice.
La ora 1200 era programata începerea unei alte adunari generale a actionarilor, cu o alta ordine de zi. Cu aceasta ocazie, actionarul majoritar nu s-a prezentat, fapt ce în opinia reclamantului ducea în mod automat la imposibilitatea tinerii A.G.E.A. A mai aratat ca si de aceasta data si-a vizat delegatia însa pentru ora 1200, fara însa a putea participa la sedinta adunarii.
Ori, conform procesului verbal al AGEA la ora 1220 presedinta Consiliului de Administratie si actionarul majoritar au impus începerea adunarii generale extraordinare, lipsind astfel actionarii persoane fizice de doua drepturi esentiale, respectiv: dreptul de a participa la sedinta adunarii si dreptul de a vota, impunându-se deci suspendarea executarii efectelor hotarârii adoptate pâna la solutionarea cauzei pe fond.
În drept au fost invocate dispozitiile art.133 din Legea nr.31/1990.
Pârâta, legal citata a depus întâmpinare în care si-a exprimat pozitia procesuala în sensul respingerii cererii motivat de absenta unui interes legitim, iar în fond pentru neîntrunirea conditiilor de admisibilitate reglementate de art.581 Cod procedura civila, respectiv ca nu este îndeplinita conditia urgentei atâta timp cât prin hotarârea atacata s-a aprobat modificarea actului constitutiv în acord cu noile modificari ale Legii nr.31/1990 si ca aceasta a fost supusa formalitatii de înregistrare la O.R.C. În caz de admitere a suspendarii executarii hotarârii a solicitat obligarea reclamantului la plata unei cautiuni în conformitate cu disp. art.133 alin.2 din Codul de procedura civila..
La termenul din data de 23.01.2008 numitul T.P. a promovat cerere de interventie accesorie în folosul reclamantului, cerere care a fost respinsa ca inadmisibila instanta retinând ca nu are calitate si nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art.49 si urm. din Codul de procedura civila.
2.Hotarârea tribunalului
Prin Sentinta civila nr.9/COM/29.01.2008 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata exceptia lipsei de interes, a admis cererea reclamantului si a dispus suspendarea executarii dispozitiilor Hotarârii AGEA din 07.02.2007 pâna la solutionarea actiunii în anulare ce formeaza obiectul dosarului nr.11666/118/2007 al Tribunalului Constanta.
A fost respinsa ca nefondata cererea formulata de societatea pârâta de obligare reclamantului la plata unei cautiuni.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei de interes invocata de pârâta instanta a opinat ca nu poate fi sanctionat demersul judiciar al reclamantului si nu i se poate cere acestuia justificarea unui interes în a formula cererea întrucât suspendarea unei hotarâri AGA cât si actiunea în anulare trebuie privite ca actiuni sociale bazate pe interesul colectiv al societatii, iar interesul sociale este ca orice hotarâre AGA trebuie sa respecte atât prevederile legale cât si cele statutare.
Analizând cererea din perspectiva dispozitiilor legale si a sustinerii partilor tribunalul a apreciat caracterul fondat al acesteia, constatând ca sunt îndeplinite conditiile minimale reglementate de dispozitiile art.133 din Legea nr.31/1990, reclamantul facând dovada promovarii concomitente a cererii în anulare cât si a cererii de suspendare hotarâre.
În ce priveste conditiile imperative prevazute de art.581 Cod procedura civila, tribunalul a retinut ca acestea sunt cumulativ îndeplinite.
Astfel, urgenta instituirii masurii se justifica atâta timp cât în raport de calitatea societatii pârâte – societate cu capital majoritar de stat – era legala sau nu înlocuirea cenzorilor cu auditori externi în pofida dispozitiilor art.159 alin.4 din Legea nr.31/1990 iar efectuarea de operatiuni si acte juridice de catre un auditoriu extern ar putea avea repercusiuni directe asupra activitatii societatii comerciale.
Nu sunt lipsite de relevanta nici neregularitatile invocate de reclamant relativ la ora de convocare, aspecte de altfel necontrazise de societatea pârâta, care afecteaza însasi validitatea tinerii adunarii generale relativ la cvorumul instituit imperativ de lege si organismul care poate proceda la înlocuirea cenzorilor, aspect ce determina ca aparenta dreptului sa opereze în favoarea reclamantului.
Si elementul conditie (vremelnicia masurii) este îndeplinita atâta timp cât masura dainuie pâna la solutionarea irevocabila a cauzei privind anularea hotarârii.
3.Recursul
Împotriva acestei hotarârea declarat recurs în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.304 1 din Codul de procedura civila pârâta SC O.E. 2002 SA, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica, pentru uratoarele motive:
– critica solutia pronuntata pe aspectul respingerii exceptiei lipsei interesului legitim în promovarea actiunii, sustinând ca reclamantul nu a facut dovada înregistrarii unui prejudiciu prin executarea hotarârii a carei suspendare a solicitat-o.
– al doilea motiv vizeaza neîndeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art.581 Cod procedura civila, apreciind ca nu se justifica masura urgentei întrucât Hotarârea AGA din 07.12.2007 care a fost suspendata de instanta a fost deja executata în sensul ca a fost depusa si înregistrata la Oficiul Registrului Comertului Constanta, în termenul prevazut de Legea nr.31/1990 iar reclamantul nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu imediat.
– a fost admisa cererea de suspendare cu încalcarea dispozitiilor art.133 alin.2 din Legea nr. 31/1990, modificata prin Legea nr.441/2006, privind obligativitatea depunerii unei cautiuni.
În sustinerea recursului nu au fost administrate probe noi conform art.305 din Codul de procedura civila.
4. Întâmpinarea
Reclamantul legal citat nu a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul de procedura civila, exprimându-si pozitia procesuala si prin intermediul concluziilor orale si scrise sustinute de avocat, solicitând respingerea recursului si mentinerea solutiei primei instante.
5. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9 dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila, curtea constata ca este nefundat, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu dispozitiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 „odata cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotarârii atacate.”
Acest text reglementeaza deci conditiile si procedura sub care se poate obtine suspendarea executarii unei hotarâri AGA, iar una din conditiile prevazute de legiuitor fiind cea a intentarii actiunii în anularea hotarârii, potrivit dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta în procesul verbal al sedintei.
Reclamantul a facut dovada intentarii actiunii în anularea hotarârii AGA , dovedind calitatea de actionar care nu a participat la sedinta a carei hotarâre solicita a fi anulata, justificându-si interesul în formularea cererii de suspendare cât timp se considera vatamat de masurile adoptate de adunarea generala, acestea fiind executorii de drept.
Împrejurarea ca hotarârea a fost depusa la registrul comertului nu are nici o relevanta si nu impieteaza asupra dreptului reclamantului de a solicita suspendarea executarii masurilor adoptate deoarece hotarârea adoptata este de drept, în principiu, nefiind necesare etape si formalitati speciale pentru punerea lor în aplicarea. Doar sub aspectul realizarii opozabilitatii fata de terti este necesar ca fiecare hotarâre sa fie depusa la registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial, însa lipsa unei astfel de formalitati nu conditioneaza executarea lor.
Asadar, legiuitorul a pus la îndemâna celor interesati un mijloc procesual adecvat pentru a stopa, cel putin temporar, executarea unei hotarâri AGA nule sau anulabile, fiind îndeplinite conditiile cumulative prevazute de art.133 din Legea nr. 31/1990 si art.581 din Codul de procedura civila.
În ceea ce priveste critica privind nesocotirea dispozitiilor art.133 al.2 din Legea nr. 31/1990 curtea retine ca potrivit acestui text presedintele instantei, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la plata unei cautiuni. Rezulta deci caracterul supletiv si nu imperativ al acestor dispozitii, instanta fiind singura în masura sa aprecieze daca se impune sau nu darea unei cautiuni.
Pentru considerentele expuse curtea apreciaza ca hotarârea recurata este legala, criticile formulate nefiind de natura a duce la modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul este respins ca nefondat.
