Tergiversarea soluţionării cererii reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 15/2003, privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri adresate autorităţii administrative şi justifică soluţia de obligare a autorităţii la rezolvarea cererii.
Decizia nr. 1202 din 7 iunie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 629 din 9.03.2007 a Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta P.C.E., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin H.C.L. nr. 435/18.05.2004 a municipiului Cluj-Napoca s-a aprobat lista anexă pentru atribuirea de teren şi s-a aprobat constituirea unei comisii care să identifice în intravilanul municipiului Cluj-Napoca suprafeţe de teren de 300 mp. teren, fiecare în vederea atribuirii persoanelor îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 15/2003.
La poziţia 244 din tabelul anexă figurează reclamanta sub numele de S., actualmente fiind căsătorită sub numele de P.
Prin contractul de atribuire nr. 1.211 din 24.05.2004 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi reclamantă s-a stabilit atribuirea în folosinţă gratuită a unui teren către reclamantă situat în municipiul Cluj-Napoca, ce urmează a i se preda acesteia în vederea construirii unei locuinţe proprietate personală a beneficiarului.
Instanţa de fond a constatat că în art. 12 alin. 2 din contract s-a inserat o condiţie suspensivă, în sensul că prevederile contractului cu privire la obligaţiile părţilor sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului.
A mai constatat instanţa de fond că, terenurile din domeniul privat al municipiului Cluj-Napoca nu au fost încă inventariate şi nici nu au fost aprobate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate de către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, aşa cum stabilesc Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/2003, aprobate prin H.G. nr. 896/2003.
A apreciat instanţa de fond că între părţi s-a încheiat în mod nelegal contractul de atribuire, în folosinţă gratuită a unei suprafeţe de teren, deoarece acel contract trebuia să se încheie numai după inventarierea terenurilor şi după stabilirea criteriului de selecţie a celor care au formulat
cerere, astfel încât reclamanta nu se poate prevala cu succes de obligaţiile asumate prin contract de către pârâţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta arată că i s-a adus la cunoştinţă de către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca că după apariţia Legii nr. 15/2003 s-a efectuat o analiză a terenurilor care pot corespunde prevederilor urbanistice referitoare la realizarea unei locuinţe, astfel încât motivul lipsei inventarului reţinut de instanţa de fond ca temei al respingerii cererii de chemare în judecată nu este fondat.
A susţinut reclamanta că data depunerii cererii a reprezentat criteriul stabilit pentru atribuirea terenurilor şi acesta a fost motivul pentru care s-a aprobat lista cu persoanele în aceea ordine.
Prin H.C.L. nr. 435/2004 s-a aprobat atât lista anexă cât şi constituirea unei comisii care să identifice terenurile situate în intravilanul municipiului şi care pot fi atribuite persoanelor incluse în listă.
În condiţiile existenţei unor condiţii legale ce stabilesc termene pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina comisiei, reclamanta solicită a se consta că aceasta nu şi-a îndeplinit atribuţiile şi că termenul stipulat de lege a fost cu mult depăşit.
A mai arătat reclamanta că a identificat o suprafaţă de teren ce răspunde cerinţelor legale înscrisă în C.F. 334, parcelă din care s-a atribuit unui veteran de război o suprafaţă de 500 mp., rămânând o suprafaţă liberă de 345 mp.
Reclamanta nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă în raport de motivele formulate, Curtea apreciază că se critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. pentru motive de nelegalitate.
Pârâţii s-au opus admiterii recursului arătând, în esenţă, în întâmpinarea formulată următoarele:
În condiţiile art. 12 din contractul de atribuire, părţile au legat producerea efectelor contractului de o condiţie suspensivă, respectiv semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului care afectează însăşi existenţa obligaţiei întrucât de îndeplinirea ei depinde naşterea raportului juridic obligaţional, astfel încât reclamanta nu poate cere executarea obligaţiei.
În lipsa inventarierii terenurilor disponibili şi a stabilirii criteriilor ordinii de priorităţi, este imposibilă adoptarea unei hotărâri a autorităţii deliberative de atribuire a unei suprafeţe de teren.
Au arătat pârâţii că date fiind numeroasele cereri depuse pentru o soluţionare unitară a tuturor cererilor este necesară identificarea unui teren cu o suprafaţă cât mai mare care să aibă toate utilităţile. În prezent, au arătat pârâţii, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu deţine în proprietate un astfel de teren, existând doar amplasamente cu suprafeţe mari dar fără utilităţile necesare şi nici nu există resursele financiare necesare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
În baza art. 8 din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală au fost elaborate Normele Metodologice din 29 iulie 2003 pentru aplicarea Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, publicate în Monitorul oficial nr. 588 din 19 august 2003.
Acest act normativ prevede etape şi termene pentru realizarea scopului final al legii, respectiv atribuirea de suprafeţe de teren persoanelor nominalizate în titlul legii.
Astfel art. 1 al. 1 din Norme prevede un termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a Normelor , pentru constituirea comisiei având ca atribuţii identificarea şi inventarierea terenurilor disponibile, 60 de zile de la constituire pentru identificarea efectivă a terenurilor disponibile (art. 1 al. 3), 15 zile de la înregistrarea cererii pentru analizarea dosarului solicitantului de către consiliul local (art.4), prima şedinţa ordinară a consiliului local consecutivă temporal analizării dosarului
pentru aprobarea cererii şi atribuirea terenului sau, după caz, respingerea acesteia (art. 5 al. 1) sau 15 zile pentru punerea în aplicare a hotărârii consiliului local de atribuire în folosinţa gratuită a terenului pentru construirea unei locuinţe se face de către primar, de la data aprobării de către consiliul local(art. 5 al. 2).
Diversele etape menţionate anterior ce trebuie parcurse obligatoriu pentru obţinerea scopului final, respectiv atribuirea efectivă a terenurilor, implică manifestarea de voinţă unilaterală a autorităţii administrative competente, respectiv a pârâţilor. Acestea constau, în principal, în identificarea terenurilor disponibile şi stabilirea persoanelor îndreptăţite să beneficieze de dispoziţiile acestui act normativ urmată de etapa finală a atribuirii efective a terenurilor.
În raport de data intrării în vigoare al legii , 22.07.2003, conf. art. 9 din lege şi data publicării Normelor metodologice în Monitorul Oficial nr. 588 din 19 august 2003, şi situaţia actuală, Curtea constată o întârziere nejustificată din partea autorităţii publice competente de soluţionare a cererii reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile acestui act normativ.
Îndreptăţirea reclamantei de a pretinde aplicarea legii este întemeiată pe existenţa contractului de atribuire precum şi de includere a reclamantei în lista anexă la H.C.L. nr. 435/2004, privind aprobarea listelor anexă şi constituirea comisiei pentru identificarea unor suprafeţe de teren în intravilanul municipiului Cluj-Napoca.
În privinţa contractului de atribuire, Curtea apreciază că apărările pârâţilor referitoare la momentul naşterii obligaţiei asumate sunt nefondate.
Astfel, clauza contractuală în discuţie prevede: „părţile înţeleg să declare faptul că prezentul contract conţine o condiţie suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligaţiile părţilor, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a ternului” (art. 12 al . 1 din contract.)
Din modul de redactare a acestei clauze rezultă cu certitudine că executarea contractului depinde în exclusivitate de voinţa doar a uneia dintre părţile contractante, respectiv de voinţa Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Potrivit art. 1006 C.civ :” Condiţia potestativa este aceea care face să depindă perfectarea convenţiei de un eveniment, pe care şi una şi alta din părţile contractante poate sa-l facă a se întâmpla, sau poate sa-l împiedice. ”
Clauza în discuţie poate fi apreciată ca fiind sub condiţie potestativă pură întrucât evenimentul viitor şi nesigur care afectează obligaţia depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, respectiv a debitorului obligaţiei, pârâţii din prezenta cauză.
Aşa cum s-a arătat anterior părţile au condiţionat producerea efectelor contractului de întocmirea procesului verbal de atribuire efectivă a terenului. Întocmirea acestui act, a procesului verbal, este însă ultima etapă a procedurii de atribuire a terenurilor aşa cum a fost reglementată în Normele metodologice ale Legii nr. 15/2003. Anterior acestui moment , cel al întocmirii procesului verbal, primarul şi consiliul local au alte activităţi de îndeplinit în scopul aplicării acestui act normativ, prevăzute a fii îndeplinite în anumite termene, aşa cum s-a şi arătat anterior.
Pârâţii invocă în apărare lipsa parcurgerii acelor etape şi practic prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată.
Inventarierea terenurilor şi aprobarea criteriilor de atribuire persoanelor fizice solicitante depinde în exclusivitate, potrivit textului legal, de manifestarea de voinţă a entităţilor nominalizate în Norme, respectiv comisia pentru inventarierea terenurilor şi consiliul local pentru stabilirea criteriilor de atribuire.
Deşi au fost depăşite termenele legale pârâţii invocă propria lor pasivitate ca temei al justificării lipsei îndeplinirii obligaţiilor asumate atât contractual cât şi impuse de actul normativ incident în speţă, respectiv Legea nr. 15//2003 prin trimiterea la Normele metodologice .
Invocarea condiţiei pur potestative în apărare, respectiv neproducerea evenimentului şi anume neîntocmirea procesului verbal, nu justifică pasivitatea în executarea propriilor obligaţii şi nici nu confirmă justeţea atitudinii pârâţilor. Dimpotrivă confirmă justeţea sancţiunii legale a
nulităţii absolute a acelei clauze, sancţiune constatată acum de către Curte ca fiind aplicabilă în privinţa acele clauze contractuale. Debitorii obligaţiei, prin inserarea acelei condiţii potestative pure în contract, au impus reclamantei situaţia de fapt a aplicării unei norme legale în funcţie de propria lor voinţă, ceea ce este inadmisibil.
Reclamanta este titulara unui drept recunoscut deja de către pârâţi, împrejurare reţinută de către Curte din faptul menţionării reclamantei în lista anexă la HCL nr. 435/18.05.2004 şi a încheierii contractului de atribuire, însă realizarea efectivă a acelui drept nu îi este permisă prin voinţa unilaterală , nejustificată, a autorităţii publice.
Curtea apreciază că întârzierea realizării efective a dreptului recunoscut în favoarea reclamantei este nejustificată din următoarele considerente:
Autoritate publică nu a făcut dovada unor eforturi concrete de viabilizare a acelor suprafeţe de teren la care face referire în întâmpinare pentru ca instanţa să poată constata că întârzierea executării obligaţiilor şi deci întârzierea aplicării beneficiului unei legi este justificată, nu a făcut dovada că din motive neimputabile ei nu a reuşit adoptarea hotărârii de stabilire a criteriilor de prioritate şi nici nu a făcut dovada că a încercat disponibilizarea unor sume din bugetul local în scopul aplicării Legii nr. 15/2003, însă cheltuirea acelor sume în scopul Legii 15/2003 nu a fost posibilă din cauza unor cheltuieli urgente.
Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă pasivitatea autorităţilor publice locale faţă de dispoziţiile legii, cu toate că au întărit obligaţie de a acelor dispoziţii şi prin intermediul unui raport contractual.
Pasivitatea administraţiei, singura în măsură să asigure aplicarea dispoziţiilor legale de care beneficiază reclamanta, este de natură a crea acesteia din urmă un prejudiciu care poate fi îndreptat prin intermediul instanţei de judecată.
Curtea mai constată şi faptul că de dispoziţiile Legii 15/2003 pot beneficia doar persoanele care îndeplinesc cerinţele art. 2 al. 1 din actul normativ. Tergiversarea aplicării legii creează o situaţie discriminatorie beneficiarilor acestui act normativ care fiind încredinţaţi că li s-a oferit o soluţie de rezolvare a problemei lor locative îşi limitează voinţa de a întreprinde alte demersuri pentru dobândirea în proprietate a unei locuinţe, tocmai pentru a nu înlătura beneficiul legii.
Sub acest aspect, demersul judiciar al reclamantei este fondat, astfel încât în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul formulat şi se va casa hotărârea atacată, urmând a se rejudeca în fond cauza şi a se admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca va fi obligat să adopte o hotărâre de atribuire a suprafeţei de 300 mp. din terenul situat în Cluj-Napoca, str. Cloşca, nr. 13 înscris în C.F. nr. 334 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 9.837/2/1, în favoarea reclamantei.
Curtea a dispus pârâtului să-i atribuie efectiv o anumită suprafaţă de teren reclamantei din următoarele considerente:
Pârâţii au susţinut că nu există suprafeţe de teren încadrabile în dispoziţiile Legii 15/2003 şi că suprafaţa identificată nu a fost viabilizată în vederea atribuirii în mod unitar tuturor persoanelor îndreptăţite.
Rezultă fără dubiu că acel teren, cel de pe str. C. aparţine domeniului privat al municipiului , fapt reţinut de către Curte din notarea în CF 334 Cluj a contractului de concesiune nr. 23851/1998 (B 21) pentru nr. top. 9837/2/1.
Conf. HCL 503/2005 o parcelă de 500 mp a fost atribuită unei persoane fizice, veteran de război decorat. În condiţiile art. 13 lit. a) prima liniuţă şi lit. b) din Legea 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, veteranii de război decoraţi pot beneficia şi de un loc de casă de 500 mp în municipiul, oraşul sau comuna în care domiciliază decoratul.
Rezultă deci că terenul atribuit beneficiarului HCL 503/2005 este pe o parcelă construibilă , aflată într-o zonă deja viabilizată sub aspectul utilităţilor necesare unei construcţii şi cu o suprafaţă , conform celor înscrise în cartea funciară mai mare decât cea deja atribuită , astfel încât este posibilă atribuirea efectivă a acelui teren către reclamantă.
Potrivit art. 2 al. 2 din Lege consiliile locale pot stabili criterii suplimentare fata de cele prevăzute la alin. (1), în vederea atribuirii terenurilor disponibile. Textul legal instituie o normă de recomandare şi nu una cu caracter imperativ ( “pot stabili” ). Până la această dată autoritatea
competentă nu şi-a manifestat voinţa de a stabili şi alte criterii decât cele deja stabilite prin lege, şi în baza cărora să poată stabili ulterior o listă de priorităţi în acordarea terenurilor.
Reclamanta figurează în lista anexă la HCL 435/2004 la poziţia 244 şi are calitatea de parte contractantă în contractul de atribuire, ale căror efecte, din prisma art. 12 al. 2 din contract au fost deja analizate de către Curte. Se constată aşadar că reclamanta are îndreptăţirea , legală şi contractuală, să pretindă atribuirea unei anumite suprafeţe de teren. (Judecător Delia Marusciac )