Termenul de introducere al acţiunii în administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei este de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, iar nerespectarea acestor termene face ca dreptul la acţiune al părţii să se prescrie.
Decizia nr. 80 din 15 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1583 pronunţată la data de 6 octombrie 2006 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia prescripţiei introducerii acţiunii în contencios administrativ şi pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamanta O.M. împotriva pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că acţiunea promovată de reclamantă este prescrisă întrucât a depăşit termenul prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, termen care curge de la data de 17 septembrie 2005 când aceasta a primit răspunsul nemulţumitor, primul refuz al pârâtei de titularizare a solicitantului constituind data de la care reclamanta trebuia să introducă o acţiune pentru recunoaşterea dreptului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamanta O.M. solicitând în principal, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, iar în subsidiar, solicită repunerea în termenul prevăzut de art. 11 alin 1 din Legea nr. 554/2001.
În motivarea recursului, recurenta arată, în esenţă, că după primirea răspunsului din 17 septembrie 2005 pe care instanţa de judecată de fond l-a considerat refuz în sensul legii contenciosului, a solicitat o audienţă la d-na inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, Titiana Zlătior – în interiorul termenului de 30 de zile în care ar fi putut ataca răspunsul în instanţă – şi a obţinut promisiunea rezolvării favorabile a cererii, îndrumând-o să depună un
memoriu adresat ministrului învăţământului. Se susţine, de asemenea, că în urma memoriului formulat recurenta a primit un răspuns nefavorabil, însă, a continuat audienţele la pârâtă sperând că situaţia îi va fi rezolvată, aflând doar în 21 aprilie 2006, odată cu raportul întocmit de organele de specialitate ale pârâtei că cererea sa a fost respinsă, acesta fiind momentul de la care s-a născut dreptul său la acţiune.
Analizând recursul declarat de recurenta O.M. prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 304!C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 20 mai 2005, reclamanta O.M. a depus la pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean o cerere pentru ocuparea unui post, prin concurs, înregistrată cu nr. 316/2005, pentru postul cu codul 3591 de la Şcoala Generală nr. 2 din Gherla. După cum rezultă din lista posturilor vacante, publicată în Calendarul mişcării personalului didactic, postul de învăţător de la Şcoala nr. 2 Gherla era pentru alternativa step by step, împrejurare comunicată unităţii de învăţământ prin adresa nr. 7117/11 mai 2005.
Deşi reclamanta nu avea un atestat step by step, Comisia a admis cererea acesteia pentru înscrierea la concursul de titularizare. Urmare a admiterii cererii, la data de 31 mai 2005 reclamanta a susţinut o probă practică în urma căreia a fost declarată admisă şi s-a întocmit un raport către pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj.
Ulterior, la data de 18 iulie 2005, reclamanta a susţinut examenul scris şi a obţinut nota 8.00. La şedinţa publică de titularizare, în 28 iulie 2005, reclamanta a aflat că postul pentru care a dat examen nu există.
Prin memoriul depus ulterior la pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean, reclamanta a solicitat titularizarea pe postul de învăţător, în învăţământul tradiţional.
La această petiţie reclamanta a primit răspunsul înregistrat sub nr. 8806 din data de 17 septembrie 2005, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean comunicându-i că solicitarea de a fi titularizată pe un post de învăţător nu este posibilă întrucât la data organizării concursului, postul nu era vacant.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit.a din Legea nr. 554/2001, termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei este de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii.
În speţă, după cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, termenul de sesizare a instanţei cu o acţiune în contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului pretins curge din momentul primirii răspunsului respectiv a refuzului considerat nejustificat de către reclamantă respectiv din data de 17 septembrie 2005. Întrucât reclamanta a sesizat instanţa cu acţiunea în contencios administrativ la data de 12 iunie 2006, excepţia prescripţiei introducerii acţiunii a fost admisă în mod corect, iar acţiunea a fost respinsă pe acest considerent.
Nu se poate susţine cu temei că prin această soluţie Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiţie, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile.
Curtea reţine că dreptul consacrat de art.21 din României şi cel prevăzut de art.6 paragr. 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenţia apără drepturi concrete şi efective nu drepturi teoretice şi iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudenţa constantă a CEDO recunoaşte că una dintre limitările dreptului de acces la o instanţă vizează reglementarea condiţiilor procedurale ale acţiunii în justiţie prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripţie, de decădere, etc. (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricţii se regăsesc şi dispoziţiile art.11 din Legea nr.554/2004 referitoare la termenele de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu acţionează în termenul de un an de la data la care a luat cunoştinţă de actul pretins vătămător acţiunea acesteia va fi respinsă ca tardiv introdusă întrucât termenul legal a fost depăşit.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de recurenta O.M. ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin. 1 C.pr.civ. îl va respinge. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
Acţiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Tardivitate
În privinţa acţiunilor în contencios administrativ care vizează anularea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis sub imperiul Legii nr. 29/1990, abrogată în prezent de noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, intrată în vigoare la
06.01.2005, termenul legal în care se pot exercita acestea se determină faţă de terţi în raport de momentul înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară, care fiind o formă de publicitate este opozabilă şi acestora.
Sentinta civilă nr. 268 din 10 mai 2007
Prin cererea înregistrată sub nr. 3.951/33/ din 25.07.2006 reclamanţii LV., M. T. şi N.L. au formulat acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriilor şi Resurselor şi S.C. „F. SA. Cluj-Napoca solicitând anularea parţială pentru suprafaţa de 2.900 mp. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 1.148 emis la data de 13.06.1994 în favoarea pârâtei S.C. „F. S.A. prin care s-a atribuit în proprietatea acesteia suprafaţa de teren de 641.537,18 mp. şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare parţială o cer, s-a atribuit în proprietatea pârâtei S.C. „F. S.A. Cluj-Napoca, societate comercială cu capital de stat, înfiinţată prin H.G. nr. 1.296/13.12.1990, suprafaţa de 641.537,18 mp., iar reclamanţii au promovat o acţiune civilă înregistrată sub nr. 9.460/2004 la Judecătoria Cluj-Napoca pentru obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Apahida la emiterea titlului de proprietate, în calitate de descendenţi ai defunctului Naş Aurel, însă în urma efectuării unei expertize tehnice s-a constatat existenţa înscrierii în C.F. a 1.294 Apahida a dreptului de proprietate pentru o porţiune din terenul ce li se cuvine, aşa încât au fost nevoiţi să promoveze prezenta acţiune.
În sprijinul acţiunii au fost depuse la dosar, în copie, reclamaţia administrativă, fila de C.F., nr. 1.294 Apahida, acţiunea civilă şi precizarea ei promovată la Judecătoria Cluj-Napoca potrivit Legii nr. 18/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 1.148 emis la 13.06.1994.
La rândul său, primul pârât a cărui denumire nou este Ministerul Economiei şi Comerţului a formulat întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii introducerii acţiunii cât şi a plângerii prealabile,a inadmisibilităţii acesteia, iar pe fondul cauzei a considerat acţiunea ca neîntemeiată deoarece terenul a fost dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 (art. 20 alin. 2) şi nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.
Totodată, a fost transmisă instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate mai sus arătat.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ. care arată că „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,
cercetarea în fond a pricinii”, Curtea va proceda la examinarea excepţiei de tardivitate a acţiunii formulate de reclamanţi.
Actele şi lucrările dosarului atestă, fără putinţă de tăgadă, că actul administrativ atacat a fost emis la data de 13.06.1994 sub imperiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, abrogată în prezent de noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 intrată în vigoare la 6.01.2005.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, actul administrativ putea fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare la organul competent. Se observă că reclamanţii, faţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate, au calitatea de terţi, neexistând obligaţia pentru organul emitent să comunice actul administrativ faţă de aceştia.
În aceste împrejurări practica judiciară a statuat, pentru siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice, inclusiv a celor de drept administrativ, că faţă de terţi actul se consideră comunicat când devine opozabil „erga omnes”, respectiv din momentul înscrierii în cartea funciară care fiind o formă de publicitate este opozabilă terţilor din acest moment.
Ori, în cazul de faţă, întabularea dreptului de proprietate de către pârâta S.C. „F. S.A. Cluj-Napoca pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat s-a făcut la data de 26.09.1996, pe când acţiunea pentru anularea parţială a acestuia a fost înregistrată abia la data de
25.07.2006, cu mult peste termenul legal.
Chiar dacă s-ar avea în vedere şi dispoziţiile art. 11 alin. 1 şi 2 din noua Lege a contenciosului administrativ, sub imperiul căreia a fost introdusă acţiunea, aceasta este, de asemenea, tardivă.
Potrivit acestui text de lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Aşa cum s-a arătat, emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a fă ut la data de 13.06.1994 şi chiar dacă termenul de un an ar începe să fie socotit de la data intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, el tot este depăşit.
De altfel, pe parcursul soluţionării cauzei, reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, însă Curtea Constituţională prin decizia nr. 171 din 27.02.2007 a considerat că aceste dispoziţii nu încalcă principiile vizând egalitatea cetăţenilor în faţa legii precum şi accesul liber la justiţie.
S-a considerat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a reţinut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie şi cele de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora, nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acestea fiind restricţii admise, atâta timp cât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal în substanţa sa, în acest domeniu statele dispunând de o anumită marjă de apreciere, (Cauza Sttubings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996).
Aşa fiind, faţă de argumentele de fapt şi de drept mai sus expuse, admiţându-se excepţia invocată, va fi respinsă ca tardiv introdusă acţiunea reclamanţilor pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate arătat, devenind de prisos examinarea celorlalte susţineri.
Notă: dispoziţiile art. 11 alin. 1 şi 2 vizând termenul de introducere a acţiunii au fost modificate şi completate prin pct. 16 al art. l din Legea nr. 262/19.07.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 510/30.07.2007, astfel că la data publicării alin. 2 are următorul conţinut: „pentru motive
temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut de alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (judecător Gheorghe Cotuţiu)
