Procedura administrativ-jurisdicţională, în faţa organelor administrativ-fiscale este facultativă, însă, odată aleasă această cale este necesară epuizarea ei, organele abilitate ale pârâtei urmând să soluţioneze contestaţia formulată de parte care poate contesta ulterior, în
instanţă, decizia pronunţată dacă este nemulţumită de soluţie, în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Decizia nr. 1971 din 5 noiembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1778, pronunţată la data de 7 septembrie 2007, a Tribunalului Cluj s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC T. SA Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal Cluj şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice A Judeţului Cluj, s-a anulat în parte actul constatator nr. 1389/11 iulie 2006 şi procesul verbal nr. 27134/16 august 2006 în privinţa calculului sumelor accesorii care se vor plăti prin recalcularea lor după trecerea termenului de 7 zile de la data comunicării actelor constatatoare, s-au respins restul cererilor, iar pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 04.10.2004, reclamanta a importat din Olanda televizoare color, la acea dată fiind întocmite şi prezentate în vamă toate actele cerute de lege, respectiv facturile fiscale emise de furnizorul olandez nr. E 2005/3, documentele de transport, factura de transport, declaraţia vamală nr. 725121/04.10.2004, beneficiind de tratamentul preferenţial permis de Codul Vamal Român în vigoare la aceea dată şi a Acordului dintre România şi A.E.L.S. precum şi a protocolului la acesta.
La data de 11.07.2006, în termenul legal, pe baza dispoziţiilor art. 106 lit. c din H.G. nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal s-a procedat la efectuarea unui control “a posteriori” a certificatelor de origine pentru bunurile respective, prin solicitarea autorităţilor olandeze competente confirmarea caracterului originar al acestor mărfuri. Cum autorităţile olandeze nu au reuşit să stabilească cu certitudine originea produselor importate, autorităţile vamale române au întocmit actul constatator nr. 1389 din 11.07.2006 prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale suplimentare şi procesul-verbal nr. 27134 din 16.08.2006 privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a sumelor stabilite prin actul constatator arătat, instanţa concluzionând că autorităţile vamale române au procedat corect la invalidarea regimului tarifar preferenţial acordat iniţial.
Cu privire la majorările şi penalităţile de întârziere Tribunalul a constatat că majorările şi penalităţile de întârziere calculate ulterior emiterii actelor constatatore, începând cu data efectuării importurilor, nu sunt datorate pentru perioadele pentru care s-au calculat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi reclamanta SC T.SA Cluj-Napoca.
Recurenta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică soluţia instanţei de fond care a admis în parte acţiunea, anulând obligaţiile accesorii învederând instanţei de recurs că este inadmisibil ca instanţa să motiveze în drept hotărârea sa cu un text de lege expres abrogat respectiv prevederile art. 61 alin 3 din Legea nr. 141/1997, motiv pentru care apreciază că se impune modificarea acesteia în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.
Recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei faţă de aceasta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că se impune admiterea recursului întrucât reclamanta nu a contestat decizia pronunţată de DGFP Cluj prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă iar actele anulate de către instanţa de fond nu îi aparţin.
Recurenta SC T.SA Cluj-Napoca a solicitat admiterea recursului formulat şi pe cale de consecinţă casarea hotărârii nr. 1778/2007 pronunţată de către Tribunalul Cluj ca fiind netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că se impune modificarea hotărârii recurate întrucât Biroul vamal Cluj a procedat la retragerea tarifului vamal preferenţial acordat fără să deţină vreo dovadă concludentă că mărfurile importate nu sunt de origine în înţelesul dispoziţiilor legale aplicabile.
Analizând recursul formulate de reclamanta SC T.SA şi pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:
Reclamanta prin acţiunea în fiscal promovată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor D.R.V. Cluj – Biroul Vamal Cluj şi D.G.F.P Cluj a solicitat anularea actului constatator nr. 1.389/11.07.2006, anularea procesului-verbal nr. 27.134/16.08.2006 cu consecinţa anulării creanţelor fiscale stabilite prin intermediul acestora.
Împotriva actului constatator privind taxele vamale şi a proceselor-verbale privind calculul accesoriilor a fost formulată contestaţie înregistrată la Direcţia Regională Cluj – Biroul Vamal Cluj, ulterior înaintată D.G.F.P. Cluj, care a emis decizia nr. 183/13.12.2006 prin care s-a respins ca
neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta S.C. „T” S.R.L. Cluj-Napoca.
Decizia emisă a fost comunicată reclamantei, iar împotriva acesteia nu a fost promovată calea de atac stabilită în cuprinsul prevederilor art. 179 şi urm. C.pr.fiscală.
Se poate observa, aşadar, că în lipsa unei contestaţii promovată împotriva actului emis de
către pârâta D.G.F.P. Cluj, nu poate fi realizată justificarea calităţii procesuale pasive a acesteia din urmă, actele atacate respectiv actul constatator nr.1389/2006 şi procesul verbal nr.27134/2006 aparţinând pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor D.R.V. Cluj.
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar în situaţiile juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.
În speţă, reclamanta nu a justificat calitatea procesuală a pârâtei DGFP Cluj iar împrejurarea că nu a atacat decizia emisă de această autoritate conduce la concluzia că acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată şi susţinută trebuia respinsă faţă de această pârâtă.
Este de principiu că procedura administrativ-jurisdicţională, în faţa organelor administrativ-fiscale este facultativă şi gratuită, însă, odată aleasă această cale este necesară epuizarea ei, organele abilitate ale pârâtei urmând să soluţioneze contestaţia formulată de parte care poate contesta ulterior, în instanţă, decizia pronunţată dacă este nemulţumită de soluţie, în condiţiile Codului de procedură fiscală.
În speţă, însă, această procedură nu a fost respectată, reclamanta necontestând decizia pronunţată de pârâta DGFP Cluj, astfel că atacarea doar a actelor premergătoare, cu nesocotirea art.179 şi urm. C.pr.fiscală nu este posibilă, acţiunea reclamantei nefiind admisibilă şi ca atare se impunea respingerea acesteia.
Întrucât instanţa de fond nu a procedat astfel a pronunţat o soluţie nelegală şi prin urmare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de către reclamantă, va admite recursul declarat de către pârâte, va casa hotărârea atacată şi în temeiul art.179 şi urm. C.pr.fiscală va respinge acţiunea reclamantei,
Curtea reţine, de altfel, că este greu de realizat controlul judiciar asupra soluţiei pronunţate întrucât din considerentele hotărârii instanţei de fond nu se poate stabili care sunt motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei sau care sunt cele pentru care susţinerile părţilor au fost înlăturate; se poate observa din cuprinsul acesteia că scriptic există o reluare a situaţiei de fapt din speţă referitoare la cererea de chemare în judecată, motivarea acestei cereri aşa cum a fost făcută de părţi, poziţia procesuală a părţilor, starea de fapt aşa cum este expusă de către acestea şi
soluţia instanţei care se doreşte a fi o concluzie a considerentelor expuse, însă, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei sau care sunt cele pentru care susţinerile părţilor au fost înlăturate nu există, soluţia instanţei fiind practic nemotivată.
Nu se poate susţine cu temei că prin soluţia pronunţată Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiţie, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile.
Curtea reţine că dreptul consacrat de art.21 din României şi cel prevăzut de art.6 paragr. 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenţia apără drepturi concrete şi efective nu drepturi teoretice şi iluzorii. Cu toate acestea, jurisprudenţa constantă a CEDO recunoaşte că una dintre limitările dreptului de acces la o instanţă vizează reglementarea condiţiilor procedurale ale acţiunii în justiţie prin stabilirea unor proceduri, termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripţie, de decădere, etc. (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricţii se regăsesc şi dispoziţiile Codului de procedură fiscală referitoare la termenele şi procedura de exercitare a acţiunii în contencios administrativ. Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu acţionează în limita şi prescripţia impusă de legiuitor acţiunea acesteia va fi respinsă, iar cenzurarea pe fond a actului administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile nu va fi posibilă. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
