– obligarea intimatei la recalcularea cuantumului pensiei prin luarea în calcul a perioadelor lucrate în străinătate, raportat la cuantumul salariilor primite în cele două ţări (Guineea şi Regatul Maroc) în perioadele indicate în contestaţie,
– obligarea intimatei să modifice decizia de pensionare în sensul celor solicitate:
– obligarea intimatei la plata diferenţei de de la data introducerii contestaţiei.
În susţinerea contestaţiei, contestatorul arată că a fost profesor şi a beneficiat de dreptul la în anul 2003.Contestatorul a lucrat în Guineea şi în Regatul Maroc în baza unor acorduri cu România ca profesor cooperant detaşat în următoarele perioade:în Guineea în perioada 15.09.1971-01.09.1972 iar în Regatul Maroc în perioada 01.10.1973-15.09.1977, perioade dovedite cu acte depuse la dosar. Înainte şi după cele două detaşări contestatorul a funcţionat ca profesor de matematică la Liceul”O.Goga”din Sibiu, unitate şcolară care nu
l-a retribuit pe perioada detaşării şi ca atare nici nu a reţinut contribuţiile la bugetul de stat, împrejurare confirmată prin adeverinţa nr.402 din data de 21.09.2009.Contstatorul arată că în perioada de detaşare a fost remunerat în franci guineezi şi dirhami marocani. Contestatorul arată că veniturile din acea perioadă au fost supuse impozitării regimului fiscal din acele ţări iar perioadele de timp şi contribuţiile fiscale conform legislaţiei din statele de reşedinţă nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei. Contestatorul arată că sunt aplicabile prevederile art.8 din Legea nr.19/2000 care statuează că reprezintă stagiul de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări,în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte. Contestatorul arată că detaşarea s-a efectuat în baza Ordinului Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr.2082 din 03.10.1972 în republica Guineea iar în Regatul Maroc în baza Protocolului încheiat între România şi acest regat şi Dec.nr.215/1984 prin care s-a ratificat o convenţie cu Guvernului Regatului Maroc şi care la art.5 stabileşte că, dacă un cetăţean al unei părţi contractante angajat pe teritoriul acestei părţi contractante este detaşat de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părţi contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci şi şasea lună care urmează detaşării sale, să fie supus legislaţiei primei părţi ca şi cum el ar fi angajat pe teritoriul amintitei părţi ca apoi la art.15 din acelaşi act normativ să se precizeze că această convenţie se va aplica, de asemenea, situaţiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Contestatorul depune la dosar practică judiciară. Contestatorul subliniază că CAS nu se plăteşte de către angajat ci se reţine conform regimului fiscal din ţara respectivă. În anexa la Protocolul dintre Ministerul Educaţiei şi Învăţământului din RSR şi Ministerul Educaţiei Naţionale din Regatul Maroc se prevede la art.10 că până la data de 1 august 1973, partea marocană va trimite părţii române condiţiile de angajare care nu sunt precizate în această anexă inclusiv baremul de impozite ce se aplică salariilor profesorilor români, ca atare în perioada 16.09.1973-15.09.1977 s-au reţinut contribuţiile de socială.
Având în vedere precizarea de contestaţie, instanţa va lua în considerare concluziile intimatei formulate după depunerea precizării de contestaţie deoarece întâmpinarea a fost formulată în apărare faţă de capetele de cerere regăsite în acţiunea introductivă de instanţă. Intimata prin concluziile formulate arată că modificarea sau anularea deciziei de pensionare nu mai este posibilă ca urmare a împrejurării că aceasta a devenit definitivă prin necontestare, în temeiul art.87-88 din Legea nr.19/2000.Intimata consideră că Legea nr.262/2008 nu este aplicabilă în cauza de faţă. În continuare, intimata consideră în privinţa CAS că Decretul nr.389/1972 a fost în vigoare până la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 iar potrivit prevederilor cuprinse în art.1, alin.2 pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, unităţile socialiste de care aparţin sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra salariului brut de încadrare în ţară, în lei. În continuare, intimata arată că Decretul nr.233/1974 , act normativ ce reglementa drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români care realizau venituri în valută care preia în cea mai mare parte conţinutul convenţiilor bilaterale încheiate de România cu terţe state se referă la două categorii de salariaţi,contestatorul fiind inclus în categoria specialiştilor trimişi în străinătate pentru a acorda asistenţă de specialitate unităţilor la care erau detaşaţi, iar potrivit art.10 din acest act normativ, asigurările sociale erau suportate de unităţile unde erau detaşaţi iar potrivit art.19, lit.b şi lit.c unităţile care suportă asigurările sociale sunt cele care trimit aceşti specialişti iar baza de calcul o reprezintă drepturile realizate de această categorie de persoane în ultima lună premergătoare plecării în străinătate. Intimata consideră că faţă de aceste prevederile egale mai sus menţionate a calculat corect cuantumul pensiei prin luarea în considerare pe perioada detaşării a salariului de 1830 lei, salariul aferent lunii august 1973, lună premergătoare începerii detaşării care s-a realizat în luna septembrie 1973.În drept, apărarea se întemeiază pe prevederile legii nr.1972000,Decret nr.233/1974 şi Decretul nr.215/1984.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată reţine:
Din conţinutul Adeverinţei nr.402 din data de 21 septembrie 2009 eliberată de Colegiul Naţional „Octavian Goga”Sibiu depusă la fila 8 din dosarul cauzei, instanţa de judecată reţine calitatea de cadru didactic al contestatorului la această unitate şcolară precum şi împrejurarea că acesta a fost detaşat în străinătate după cum urmează:Republica Guineea în perioada 15 septembrie 1971-1 septembrie 1972, Maroc în perioada 1 octombrie 1973-15 septembrie 1977.Din cuprinsul acestui act, instanţa reţine că în perioada detaşării contestatorul nu a fost retribuit de această unitate şcolară şi nici nu i-au fost reţinute contribuţiile la bugetul de stat. Perioada de detaşare în cele două ţări a fost menţionată şi în carnetul de muncă aşa cum rezultă din actul depus la fila 10 din dosarul cauzei. La filele 12-17 din dosarul cauzei s-a depus la dosar Contractul de recrutare a personalului didactic între Guvernul Republicii Guineea reprezentate de Ministerul Serviciului Public pe de o parte şi contestator în baza căruia acesta din urmă va desfăşura activitate de cadru didactic pentru o perioadă de 9 luni. La filele 18-21 s-a depus Contractul de angajare încheiat între Regatul Maroc prin Ministerul Educaţiei Naţionale şi contestator în baza căruia acesta din urmă este angajat în calitate de agent contractual pentru a ocupa postul de profesor de matematică pentru ciclul secundar în Marrakech, Liceul Abbad începând cu data de 1 octombrie 1073 pentru o perioadă de 2 ani.
La fila 28 s-a depus o adeverinţă care atestă perioada de detaşare a contestatorului în Republica Guineea în calitate de profesor cooperant în anul şcolar 1971/1972.
În baza Ordinului Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr.16 din data de 16 ianuarie 1976 s-a prelungit detaşarea în Regatul Maroc cu 2 ani, începând cu anul şcolar 1975-1976 contestatorului(fila27) iar la fila 29 se depune o adeverinţă din conţinutul căreia instanţa de judecată reţine cuantumul drepturile salariale de care a beneficiat contestatorul în perioada detaşării în regatul Maroc şi virările care s-au făcut în ţară.
La dosarul cauzei s-a depus la fila 94 Decizia nr.150670 din data de 10.11.2008 emisă de intimată iar din cuprinsul situaţiei intitulată”Date privitoare la activitatea în muncă”(fila 960), instanţa reţine că intimata a luat în calcul pentru perioada detaşării, drepturile salariale menţionate în carnetul de muncă, poziţia 8, respectiv drepturile salariale din luna premergătoare lunii de detaşare(fila 96).
La data de 8 octombrie 2009 ca urmare a depunerii adeverinţei eliberată la data de 21 septembrie 2009, intimata formulează un răspuns care este depus la fila 134 din dosar prin care arată contestatorului că nu pot fi valorificate salariile din adeverinţele prezentate iar urmare a acestui răspuns contestatorul a formulat prezenta contestaţie.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de judecată constată că este întemeiată contestaţia precizată pentru următoarele consideraţii:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată de intimată, instanţa de judecată constată că aceasta este neîntemeiată deoarece prin raportare la data emiterii adeverinţei nr.402 din data de 21 septembrie 2009 şi răspunsul dat solicitării contestatorului depusă la intimată prin care solicită recalcularea pensiei în temeiul art.4, alin.3 şi art.7, alin.3 şi 4 din OUG nr.4/2005, termenul de prescripţie este de 3 ani potrivit acestui act normativ şi ca atare va fi respinsă. În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art.155 din Legea nr.19/2000 lit. e) şi f) care se referă la refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, legiuitorul nu prevede un termen de promovare a unei contestaţii sau cereri deoarece problemele vizate de aceste prevederi legale constituie aspecte esenţiale, de fond ale dreptului la pensie şi aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nerespectarea unor termene nu trebuie să fie de natură a determina pierderea unui drept de către cel îndreptăţit la acordarea acestuia.
Potrivit art. 8, alin.1 din legea nr.19/2000 constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte. În acest context legal, Decretul nr.215/1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale a ratificat CONVENTIE din 27 iulie 1983 in domeniul asigurărilor sociale intre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Regatului Maroc care stabileşte la art. 2 că prezenta convenţie se va aplica în ce priveşte România:
a)legislaţia privind regimul de asigurări sociale (bătrâneţe, invaliditate, boala, accidente de munca, boli profesionale, deces);
b)legislaţia referitoare la prestaţiile familiale;
c)legislaţia cu privire la asistenta sanitara.
iar în ce priveşte Marocul:
a)legislaţia referitoare la regimul de securitate sociala;
b)legislaţia referitoare la despăgubiri in cazul accidentelor de şi al bolilor profesionale;
c)orice dispoziţie legislativa reglementari sau hotărâri acceptate de autoritatea publică referitoare la regimurile de securitate socială, în măsura în care privesc lucrătorii sau persoanele asimilate lucrătorilor şi se referă la riscuri şi prestaţii acoperite in mod normal de regimurile de securitate sociala
În continuare,convenţia stabileşte la art.5 că în ipoteza în care un cetăţean al unei părţi contractante angajat pe teritoriul acestei părţi contractante este detaşat de către cel ce angajează, pentru a efectua o munca în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părţi contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci şi şasea luni care urmează datei detaşării sale, să fie supus legislaţiei primei părţi ca şi cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părţi.
Această convenţie stabileşte sfera de aplicabilitate a ei în sensul că potrivit art. 15 convenţia se va aplica, de asemenea, situaţiilor apărute înainte de intrarea sa in vigoare. Cu toate acestea nici o prestaţie nu va fi datorată pe baza acestei convenţii pentru o perioada anterioară intrării sale in vigoare, cu toate că perioadele de asigurare îndeplinite mai înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestaţiilor. Faţă de cele menţionate, instanţa de judecată constată că perioada de detaşare a contestatorului trebuie luată în considerare ca stagiu de cotizare iar calculul pensiei cuvenit contestatorului se face prin luarea în considerare a venitului lunar realizat de acesta în perioada lucrată în Regatul Maroc deoarece aşa cum sunt formulaţi termenii convenţiei, aceasta se va aplica în ce priveşte România sub aspectul legislaţiei privind regimul de asigurări sociale (bătrâneţe, invaliditate, boala, accidente de munca, boli profesionale, deces).Un alt argument care a determinat formarea convingerii instanţei de judecată că perioada de detaşare a contestatorului sub aspectul considerării ca bază de calcul al pensiei şi veniturile realizate în regatul Maroc este şi cel referitor la împrejurarea că pe perioada detaşării contractul de muncă al contestatorului a fost suspendat cu unitatea şcolară unde a fost angajat ca şi cadru didactic respectiv Liceul”Octavian Goga” Sibiu şi aşa cum rezultă din adeverinţă această unitate şcolară nu a achitat contribuţiile privind asigurările sociale de stat. Faţă de cele ce preced, instanţa de judecată constată ca îndreptăţită pretenţia contestatorului de a se lua în considerare venitul realizat pentru perioada lucrată în Regatul Maroc pentru calculul pensiei.
În ceea ce priveşte perioada în care contestatorul a desfăşurat activitate în Republica Guineea, instanţa de judecată constată că potrivit art.3 din dec.nr.233/1974 cetăţenii români angajaţi în organizaţii internaţionale cu sediul în străinătate sunt obligaţi ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere lunar, în ţară, o cotă cu titlu de contribuţie la fondul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului necesar activităţii de cooperare internaţională, cotă ce se calculează după scăderea din venitul brut realizat în valută a impozitelor, taxelor, reţinerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale şi medicale etc.
Faţă de cele arătate, instanţa a admis contestaţia aşa cum a fost precizată iar în baza art.274 C.pr.civ. a obligat intimata la suportarea cheltuielilor de judecată fiind în culpă procesuală pentru declanşarea acestui litigiu.
