Conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, lichidatorul va trimite fiecărui debitor o notificare, în care va preciza termenul limită pentru înregistrarea creanţelor împotriva debitorului şi cerinţele legale pentru ca ele să poată fi luate în considerare.
Potrivit art. 88 alin. (2) din acelaşi act normativ, declaraţiile de creanţă vor fi prezentate, în termen de 30 de zile de la data trimiterii de către lichidator, creditorilor, a notificării prevăzute la art. 87 alin. (1).
Cum, în speţă, lichidatorul a trimis notificarea la Casa de Pensii a Sectorului 3, care nu are personalitate juridică şi nici dreptul de a depune declaraţia de creanţă (neavând calitatea de creditoare), iar aceasta a trimis notificarea creditoarei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, unde a fost înregistrată la 15.10.2001, de la această dată se va calcula termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 88 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, şi nu de la data primirii acesteia de către Casa de Pensii a Sectorului 3.
(Decizia nr. 956 din 3 iulie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub numărul 6176 din 17.07.2000 la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, creditoarea S.C. “A.” S.A. laşi a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei S.C. “B.” S.R.L. Bucureşti, pentru recuperarea unei datorii în sumă de 120.105.022 lei.
După deschiderea procedurii au depus declaraţii de creanţă şi alţi creditori ai debitoarei, printre care şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care a solicitat să fie înscrisă la masa credală cu o creanţă în sumă totală de 35.427.785 lei.
întrucât în tabelul final al creditorilor debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar, creditoarea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a fost înscrisă, cu creanţa respectivă, în baza art. 111 din Legea nr. 64/1995, republicată, la data de 10.12.2001, a formulat contestaţie împotriva acestei măsuri.
în motivarea contestaţiei, creditoarea a arătat că a fost notificată de lichidatorul judiciar, în vederea depunerii declaraţiei de creanţă, la data de 15.10.2001.
Ca urmare, creditoarea a întocmit şi depus declaraţia de creanţă la 12.11.2001.
Cu toate că declaraţia de creanţă a fost depusă în interiorul termenului de 30 de zile de la data primirii notificării, lichidatorul judiciar a dispus înscrierea sa în tabelul final de creanţe al debitoarei în baza art. 111 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi nu în temeiul art. 108 pct. 4 din acelaşi act normativ, cum era corect şi legal.
Prin Sentinţa civilă nr. 297 din 12.02.2002 a judecătorului-sindic din cadrul Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, s-a respins contestaţia creditoarei, s-a încuviinţat vânzarea bunurilor debitoarei, în baza art. 84 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a încuviinţat compensarea creanţei creditorului I.N.C.D.T.P., cu contravaloarea amenajărilor făcute de debitoare în spaţiul închiriat de la creditor, şi s-a acordat termen la 9.04.2002.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, creditoarea a arătat că lichidatorul judiciar desemnat în cauză a notificat, în data de 10.10.2001, Casa Locală de Pensii a Sectorului 3, în vederea depunerii declaraţiei de creanţă în Dosarul nr. 6176/2000, privind pe debitoarea S.C. “B.” S.R.L.’
Potrivit art. 2 alin. (2) din Statutul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 258/2001, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale poate înfiinţa case locale de pensii, fără personalitate juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul caselor teritoriale de pensii, motiv pentru care Casa Locală de Pensii a Sectorului 3 nu era abilitată la întocmirea şi depunerea declaraţiei de creanţă.
Drept urmare, Casa Locală de Pensii a Sectorului 3 a transmis notificarea lichidatorului judiciar către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, la data de 15.10.2001, şi din acel moment se calculează termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 88 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată.
Cu toate că declaraţia de creanţă a fost depusă în termenul prevăzut de lege, lichidatorul judiciar a dispus înscrierea sa în tabelul final al creditorilor, cu suma din declaraţia de creanţă, în baza art. 111 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi nu în temeiul art. 108 pct. 4 din acelaşi act normativ, cum era legal.
în susţinerea recursului, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar, în copie xerox, notificarea înregistrată la data de 15.10.2001, plicul de expediere a notificării de către lichidatorul judiciar şi declaraţia sa de creanţă, înregistrată la tribunal, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nefiind timbrată, întrucât este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispoziţiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor în raport cu motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale în materie, specifice speţei, Curtea constată că lichidatorul judiciar a trimis notificarea, pentru înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. “B.” S.R.L. Bucureşti, la Casa de Pensii a Sectorului 3, ce are sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab nr. 56, sectorul 3, care nu avea personalitate juridică şi nici dreptul de a depune declaraţia de creanţă.
Drept urmare, Casa de Pensii a Sectorului 3 a trimis notificarea creditoarei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, cu sediul în str. Piaţa Amzei nr. 13, sectorul 1, unde a fost înregistrată la data de 15.10.2001.
Faptul că lichidatorul judiciar a fost în eroare cu privire la titularul creanţei de 35.417.785 lei al creditoarei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti rezultă şi din tabelul final al creditorilor debitoarei, unde Casa de Pensii figurează cu sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab nr. 56, deşi acesta era, în realitate, în Bucureşti, Piaţa Amzei nr. 13.
In consecinţă, Curtea constată că judecătorul-sindic a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză, cu privire la titularul şi sediul creditoarei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a făcut o analiză sumară a probelor şi o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale în materie, specifice speţei şi menţionate mai sus, astfel că motivele de recurs invocate sunt întemeiate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este, parţial, netemeinică şi nelegală şi urmează a fi modificată, în parte, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, în sensul că se va admite contestaţia creditoarei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi se va dispune înscrierea acesteia în tabelul final al creditorilor debitoarei, cu o creanţă în sumă de 35.417.785 lei, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 108 pct. 4 din Legea nr. 64/1995, republicată, întrucât declaraţia sa de creanţă a fost depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 88 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.
