Prin sustragerea autoturismului nu se poate considera că părţii vătămate i-a fost afectată onoarea şi demnitatea sau că i s-ar fi provocat o suferinţă de ordin afectiv de aşa amploare încât să fie necesară acordarea de daune morale.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 113 din 4 martie 2008
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 6303/P/2004 din 5.06.2006 au fost trimiși în judecată: inculpatul N.C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e), g), i) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. și art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. și inculpatul Ș.N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 221 alin. (1) C.pen.
Prin sentința penală nr. 1341 din 19.09.2007, Judecătoria Constanța i-a condamnat pe cei doi inculpați, obligându-i, în baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C.proc.pen., art. 998-999 și art. 1003 C.civ., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1076,9 lei, cu titlu de daune materiale.
Prin decizia penală nr. 4 din 16.01.2008, Tribunalul Constanța, secția penală a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., apelul declarat de către partea civilă G.I. și, rejudecând, a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora inculpații au fost obligați în solidar prin sentința apelată, cu suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
Instanța de apel a apreciat că despăgubirile materiale au fost corect stabilite la suma de 1.076,9 lei, dar partea civilă după sustragerea bunului a suferit traume psihice care pot fi reparate prin daunele morale de 2.000 lei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ș.N.D. deoarece susține că neîntemeiat a fost obligat la plata de daune morale, neexistând legătură de cauzalitate între fapta lui de tăinuire și suferințele suferite de partea civilă pentru sustragerea autovehiculului.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată:
Curtea va face aplicarea art. 3857 C.proc.pen., în sensul că va examina cauza prin extindere și cu privire la inculpatul N.C. care nu a declarat recurs, întrucât motivul de recurs invocat îl privește și pe acesta.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, curtea constată că instanțele au stabilit o situație de fapt pe deplin dovedită cu probele dosarului, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor inculpaților și a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
în soluționarea acțiunii civile Judecătoria Constanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Despăgubirile materiale au fost corect calculate.
De altfel și partea civilă este mulțumită de cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați inculpații.
Instanța de apel a apreciat că prin sustragerea autoturismului partea civilă a suferit o traumă psihică, un disconfort care trebuie reparate prin acordarea de daune morale.
Pentru obligarea la daune morale a autorului unui furt și a tăinuitorului, partea vătămată trebuie să facă dovada că prin infracțiune a suferit un prejudiciu care ar putea fi reparat în această modalitate. Lipsa de folosință a autoturismului pe o anumită perioadă este un prejudiciu material care nu trebuie acoperit prin acordarea de daune morale.
Prin sustragerea autoturismului nu se poate considera că părții vătămate i-a fost afectată onoarea și demnitatea sau că i s-ar fi provocat o suferință de ordin afectiv de așa amploare încât să fie necesară acordarea de daune morale.
în considerarea celor mai sus prezentate având în vedere cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.proc.pen., recursul a fost admis și s-a menținut ca fiind legală și temeinică hotărârea Judecătoriei Constanța.
