Arată contestatorul că s-a adresat în mai multe rânduri în 2004, 2008 cu cereri ( scrisori) memorii însoţite de adeverinţe şi alte documente, C.J.P. Bacău recalcularea pensiei cu reconsiderarea stagiului de cotizare realizat în grupa II-a de muncă şi a celui asimilat.
Consideră contestatorul că pentru perioada real lucrată de 20 de ani, 10 luni şi 12 zile are dreptul conform HG 1223/1990 şi a OUG 100/2008 precum şi în temeiul Ordinului 50/1990 şi a Notei 1096/08.12.1990 are dreptul la stagiul de cotizare de 20 de ani, 10 luni şi 12 zile în grupa II-a, cuvenindu-i-se o mai mare.
Mai precizează contestatorul că a îndeplinit funcţia de director în cadrul unui Trust de Construcţii E., unde şi-a desfăşurat activitatea peste 32 de ani.
Depune în dovedirea susţinerilor sale copoii ale cererilor, scrisorilor adresate C.J.P. Bacău şi unităţilor la care a lucrat, Răspunsuri de la a aceste unităţi, extrase din actele normative, copia primei decizii de ( la înscrierea la drepturile de pensie pentru limită de vârstă) copie carnetului de muncă şi adeverinţa nr. 1787/03.10.2008.
În final precizează că solicită să-i fie admisă cererea de chemare în judecată şi să-i fie acordată perioada de 20 ani, 10 luni şi 12 zile lucrată efectiv în grupa II-a de muncă în procent de 100 %, urmând a fi obligată C.J.P. să-i recalculeze pensia şi să-i modifice decizia.
C.J.P. depune întâmpinare ( fl.54-56) prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi documentaţia din dosarul de pensie al contestatorului invocând şi excepţia tardivităţii.
Acţiunea este legal scutită de taxă judiciară de timbru şi de timbru judiciar conform art.159 din Legea nr.19/2000 cu modificările ulterioare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Având în vedere că în cauză s-a ridicat excepţia tardivităţii, în temeiul art.137 cod procedură civilă instanţa va analiza mai întâi excepţia pronunţându-se cu precădere asupra ei.
Susţinerea intimatei că reclamantul n-ar mai fi în termen pentru a promova prezenta acţiune fiind tardivă deoarece acesta s-a mai adresat C.J.P. Bacău cu o cerere având acelaşi obiect în anul 1991, solicitând în baza Adeverinţei nr.7765/26.11.1991 recalcularea stagiului realizat în grupa II-a nu este întemeiată. De asemenea nici emiterea Deciziei nr.66478/29.04.1992 ( fl.29) din care făcea parte integrantă şi buletinul de calcul ( fl.28) despre care intimata susţine că i-ar fi fost comunicată în 1992 contestatorului, prin care a luat cunoştinţă de considerarea perioadei 1969 – 1989, ca stagiu realizat în grupa II-a de muncă în procent de 70 % pe care nu a contestat-o la acea vreme nu este de natură a-l decădea pe contestator din termenul în care se poate adresa instanţei.
De altfel, intimata nici nu a făcut dovada date la fer i s-a comunicat decizia din 29.014.1992, conform prevederilor codului de procedură civilă, pentru a se putea stabili data de la care începe să curgă acel termen de 30 zile.
Pretenţiile contestatorului din prezenta cauză se sprijină pe adeverinţa nr. 1787/03.10.2008, obţinută ulterior şi pe dispoziţiile unor acte normative apărute ulterior HG 1223/1990 şi OUG 100/2008, astfel încât instanţa apreciază că este în termen pentru a formula prezenta cauză.
În consecinţă va înlătura susţinerile intimatei privind excepţia tardivităţii pe care o găseşte neîntemeiată şi în consecinţă o va respinge ca nefondată.
Contestatorului i s-a stabilit iniţial pensia pentru limită de vârstă prin decizia nr. 66478/21.07.1989( fl.21) fără a se lua în considerare grupa superioară de muncă pentru vreo perioadă.
După apariţia Ordinului nr.50/03.1990 şi a HG 1223/1990, contestatorul s-a adresat cu cerere C.J.P. Bacău, depunând adeverinţa nr. 7765/26.11.1991 ( fl.24) emisă de Grupul de Şantiere E. Bacău, prin care atestă că, contestatorul a ocupat funcţia de director în perioada 1969 – 1989, a lucrat cu timp de lucru 100 % în grupa II-a de muncă. Până la emiterea noii decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a grupei II de muncă, angajatorul, acelaşi Grup de Şantiere E. Bacău trimite Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială adresa nr.2129 ( f.26) la data de 01.04.1992 prin care revine şi precizează că în perioada 1969 – 1989 activitatea realizată în grupa a II-a de muncă este în proporţie de 70%, indicându-se ţi temeiul de drept – Ordinul M.N.P.S.F. nr.50/1990 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.1/30.01.1991.
În considerarea adresei respective care emană de la angajator, cât şi a funcţiei de conducere ( director ) pe care o îndeplinise contestatorul în acea perioadă, în deplină concordanţă şi cu menţiunile din carnetul de muncă ( fl.77-78) contestaţia formulată de contestator în acea vreme, a fost soluţionată favorabil de către Comisia de Contestaţii din cadrul D.M.P.S.S. În acest sens s-a recalculat pensia contestatorului prin luarea în considerare a stagiului de 14 ani în grupa a II-a de muncă, fiind echivalentul a 20 ani, 10 luni cu timp de lucru de 70 %( 2 x 70% 14).
Astfel s-a emis Decizia nr.66478/29.04.1992 pentru adăugarea la stagiul de cotizare a grupei superioare de muncă, decizie pe care la acea vreme contestatorul nu a contestat-o, fiind mulţumit de drepturile stabilite.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză şi în special conţinutul adreselor şi adeverinţelor eliberare de Grup de Şantiere E. Bacău, printre care şi adeverinţa nr. 1787/2008, instanţa în virtutea rolului activ în vederea restabilirii adevărului, solicită angajatorului din acea perioadă ( în prezent C. SA Bucureşti – fl.151 dosar) să-i fie comunicată decizia nr.289/05.12.1990 şi H.C.A. nr.1/30.01.1991, acte pe care se întemeiază respectiva adeverinţă.
Din analiza acestor probe ( fl.162 şi 1263-169) raportate la dispoziţiile H.G. nr.1223/1990 rezultă că co0ntedstatirului nu i se cuvine grupa a II-a de muncă cu timp de lucru 100 %, corelând data apariţiei H.G. 20.11.1990 cu data pensionării contestatorului 01.02.1990, precum şi cu menţiunea din art.1 a Deciziei nr. 289/05.12.1990 care ca şi H.G. 1223/1990 precizează că se încadrează în grupa II-a în vederea pensionării personalul care este în activitate.
De asemeni din cuprinsul art.7 al H.C.A. nr.1/30.01.1991 ( fl.166) rezultă că filialele vor întocmi „ liste nominale cu personalul respectiv „, menţionând perioada în care a lucrat efectiv în condiţiile specifice mai sus arătate, şi vor înscrie în mod corespunzător aceste perioade în carnetele de muncă” .
Cum reclamantul ( contestator) nu a făcut dovada cu nici o listă că ar fi fost nominalizat pentru grupa II-a de muncă, iar în carnetul de muncă ( fl.68-69) nu are nici o menţiune privind grupa II-a de muncă, el ocupând în toată această perioadă funcţia de director, funcţie în care activitatea se desfăşura mai mult la birou şi mai puţin pe teren sau pe şantier. În conformitate cu prevederile H.G. nr.1223/20.11.1990, beneficiază de încadrarea în grupele 1 şi 2 de muncă personalul care este în activitate şi care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţi cu condiţii nocive, grele sau periculoase, de pe şantierele de construcţii montaj, grupurile de şantiere…..” pentru perioadele lucrate după 18.03.1969.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că a lucrat în astfel de locuri , direct sau nemijlocit, acţiunea sa este neîntemeiată, decizia emisă de C.J.P. fiind legală, şi în consecinţă, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.
