S-a motivat ca, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezulta ca în conturile debitoarei nu se afla lichiditati. Acesta se afla si în imposibilitatea identificarii elementelor de natura a conduce la concluzia incidentei dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Cum în speta nu exista bunuri care sa poata fi valorificate în procedura si nici unul din creditori nu s-a oferit sa avanseze sumele corespunzatoare pentru acoperirea cheltuielilor de procedura, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii, iar instanta a constatat îndeplinirea cerintelor legii pentru aplicarea art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre creditoarea Agentia Domeniilor Statului.
În motivarea recursului se arata ca Agentia Domeniilor Statului a solicitat lichidatorului judiciar convocarea comitetului creditorilor în vederea punerii în discutie a oportunitatii formularii unei cereri de atragere a raspunderii în temeiul art. 138 din lege. Cererea a fost ignorata, desi în cauza nu au fost recuperate nici macar o parte din creante. Mai mult, de la data deschiderii procedurii falimentului, lichidatorul judiciar nu a convocat nici o data adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor în vederea prezentarii situatiei societatii debitoare si discutarii masurilor ce se impun în vederea continuarii procedurii.
În aparare, societatea debitoare-prin lichidator judiciar – depune întâmpinare prin care invoca tardivitatea depunerii recursului. În motivarea acestei exceptii se arata ca hotarârea atacata a fost publicata în Buletinul procedurilor de insolventa nr. 2730/07.11.2007, iar recursul a fost formulat cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de lege.
Cu privire la fondul cauzei se arata ca, potrivit Legii nr. 85/2006, convocarea comitetului creditorilor pentru a se pune în discutie formularea unei cereri de atragere a raspunderii administratorilor, nu cade în sarcina lichidatorului judiciar. Creditorii sunt cei care convoaca adunarea creditorilor si solicita autorizarea introducerii cererii de antrenare raspundere sau chiar introduc o astfel de cerere.
Întâmpinarea a fost însotita de înscrisuri.
Conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la exceptia tardivitatii depunerii recursului, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 8 alin. 1 si 2 din legea nr. 85/2006: ”Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotarârile pronuntate de judecatorul-sindic în temeiul art. 11.
Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotarârii, daca legea nu prevede altfel”.
Din actele dosarului rezulta ca hotarârea atacata a fost comunicata recurentei la 13.11.2007 iar recursul a fost formulat la 26.11.2007, cu respectarea termenului de 10 zile prevazut de art. 8 alin. 2 din legea nr. 85/2006.
Art. 7 alin. 9 din instituie o simpla prezumtie în ceea ce priveste notificarea hotarârii judecatoresti.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea retine ca lichidatorul a întocmit raportul nr. 3630/31.08.2007 privind închiderea procedurii cu privire la debitorul S.C. A.I. S.R.L. prin care a aratat, printre altele, ca se afla în imposibilitatea de a aprecia daca exista elementele pentru promovarea cererii de antrenare a raspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 întrucât asociatul unic nu a predat documentele contabile si juridice ale debitoarei. Recurenta a fost informata cu privire la concluziile acestui raport si i s-a solicitat sa precizeze daca întelege sa avanseze sumele pentru continuarea procedurii insolventei (adresa nr. 3581/29.08.2007). Cu adresa nr. 19175/30.08.2007, recurenta comunica lichidatorului ca nu este de acord cu avansarea resurselor financiare pentru continuarea procedurii si ca se opune închiderii procedurii falimentului atâta timp cât nu a fost convocat comitetul creditorilor pentru formularea unei eventuale cereri de antrenare a raspunderii.
Luând cunostinta de concluziile raportului lichidatorului judiciar, inclusiv în ceea ce priveste imposibilitatea de formulare a unei actiuni în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorul putea formula o contestatie , fapt care nu s-a întâmplat în speta. Asa cum rezulta din adresa nr. 19175/2007, creditorul recurent a considerat ca lichidatorul judiciar avea obligatia de convocare a comitetului creditorilor pentru a se discuta eventuala aplicabilitate a art. 138 din lege.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006: ”Comitetul creditorilor se întruneste lunar si, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz, ori a cel putin 2 dintre membrii sai, ori de câte ori este necesar”. Legea stabileste astfel doar posibilitatea de întrunire a comitetului creditorilor la cererea lichidatorului judiciar (când acesta considera necesar). În speta lichidatorul si-a exprimat clar parerea în ceea ce priveste posibilitatea de antrenare a raspunderii în conditiile art. 138. De altfel, pentru formularea unei astfel de cereri, în cazul în care concluziile sale ar fi fost ca în speta exista posibilitatea de antrenare a raspunderii persoanelor vinovate, lichidatorul judiciar nu avea nevoie de comitetul creditorilor, asa cum rezulta din art. 138 din legea nr.85/2006. Din acelasi articol rezulta însa ca exista posibilitatea ca judecatorul sindic sa autorizeze depunerea cererii de catre comitetul creditorilor, acesta nefiind necesar sa se întruneasca la cererea lichidatorului.
Întrucât în speta judecatorul sindic a constatat în mod corect ca sunt întrunite cerintele art. 131 din Legea nr. 85/2006, a fost închisa procedura insolventei, în mod legal si temeinic, apreciaza Curtea si, pe cale de consecinta, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, respinge recursul ca nefondat.
