R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALĂ NR.53
Şedinţa publică din 07 aprilie 2009
Referitor la apelurile declarate de contestatorii (…), (…) şi (…), împotriva sentinţei penale nr. 194 a Judecătoriei Tulcea, tribunalul reţine următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea petenţii (…), (…) şi (…) au formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţelor penale nr. 1121/16.10.2008 şi nr. 1245/13.11.2008, ambele ale Judecătoriei Tulcea
În motivarea contestaţiei, petenţii au arătat că prin cele două hotărâri judecătoreşti au fost obligaţi, în mod nelegal şi neîntemeiat la plata unor cheltuieli judiciare, deşi nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni. Au mai menţionat petenţii că nu le-au fost comunicate respectivele sentinţe penale, pentru a putea exercita căile de atac împotriva acestora, şi că personalul arhivei Judecătoriei Tulcea a refuzat să le înmâneze copii de pe sentinţe, motiv pentru care, despre respectivele hotărâri judecătoreşti, petenţii au aflat abia pe 02.02.2009, când au primit somaţii pentru executarea cheltuielilor judiciare.
În drept, au fost invocate disp. art. 386 – 392 Cod proc. penală.
La dosarul cauzei au fost ataşate cele două sentinţe penale menţionate anterior precum şi dosarele în care acestea au fost pronunţate. De asemenea, la termenul din 20.02.2009 petenţii au depus o serie de înscrisuri ( filele 16-24), precum şi un memoriu.
Prin sentinţa penală nr. 194 din 23.02.2009 Judecătoria Tulcea a respins contestaţia în anulare formulată de către petenţii (…), (…) şi (…) şi în baza art. 192 alin. 2 C. proc. penală, a obligat petenţii la câte 3 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Totodată au fost obligaţi petenţii la plata sumei de câte 1000 de lei fiecare către intimata Stoica Vasilica, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat ales.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că cererea având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de către petenţii (…), (…) şi (…), este inadmisibilă. Astfel, cazurile în care se poate exercita contestaţia în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art.386 lit. a – e Cod proc. penală, motivele invocate de către petenţi neîncadrându-se în nici unul dintre aceste cazuri. Mai mult decât atât, împrejurările invocate de către petenţi pot forma eventual obiectul unei cereri de repunere în termenul de recurs iar nu al unei contestaţii în anulare. În acest sens, trebuie observat că oricum susţinerea petenţilor în sensul că nu li s-au comunicat hotărârile judecătoreşti contestate este reală dar lipsită de orice relevanţă, cât timp din conţinutul celor două hotărâri judecătoreşti rezultă că petenţii au fost prezenţi la dezbateri, situaţie în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la pronunţarea hotărârii.
Relativ la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, mai trebuie precizat şi faptul că aceasta trebuie introdusă la instanţa de recurs, cu excepţia cazului prevăzut de art. 386 lit. d Cod proc.penală, însă în prezenta cauză nu se pune problema declinării de competenţă ci doar a inadmisibilităţii cererii, cât timp nu există vreo hotărâre a instanţelor de recurs şi, implicit, nu a avut loc nici o judecată a cauzelor în recurs, care să determine eventuala incidenţă a cazurilor prevăzute de art.386 lit. a – c şi e Cod proc. penală.
Analizând apelurile, tribunalul constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente :
Astfel aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, cererile contestatorilor nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 386 Cod pr. penală, susţinerile acestora putând să constituie eventual o cerere de repunere în termenul de recurs şi nicidecum contestaţie în anulare.
Totodată, tribunalul observă că nu prezintă relevanţă în cauză faptul că petenţilor nu li s-au comunicat hotărârile judecătoreşti contestate având în vedere că aceştia au fost prezenţi la dezbateri, nefiind obligaţia instanţei de co9municare în sensul art. 360 Cod pr penală.
Având în vedere cele expuse , urmează să fie respinse apelurile declarate de contestatorii (…), (…) şi (…), ca nefondate.
În consecinţă, va fi menţinută sentinţa penală nr. 194 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Tulcea ca legală.
Ca urmare a respingerii recursului, în baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală, vor fi obligaţi apelanţii la plata sumei de 60 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Totodată, în baza art. 193 alin. 6 Cod pr. penală vor fi obligaţi cei trei apelanţi contestatori la plata sumei de 500 lei fiecare către intimata Stoica Vasilica reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de parte.
??
??
??
??
2
