În motivarea contestatiei, a aratat ca, în fapt, la data de 08.06.2011 i s-a comunicat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, prin care s-a dispus încetarea contractului sau individual de munca din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicata.
A sustinut ca în tot cuprinsul deciziei de concediere, intimata a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, lege care a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011 si care potrivit art. IV intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial.
Fata de aceste aspecte, contestatorul a invocat exceptia nulitatii deciziei de concediere.
Totodata, a sustinut ca decizia de concediere a avut în vedere criteriul privind salariatii sanctionati pentru savârsirea de abateri disciplinare. În realitate, a sustinut ca nu i-a fost aplicata nicio sanctiune.
Contestatorul a mentionat ca, ulterior emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 23.06.2011, intimata a emis decizia nr. 1815, prin care a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni, decizie împotriva careia a formulat contestatie.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 211 alin.1 lit. a din Legea nr. 62/2011.
Pârâta SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, cu motivarea ca societatea a procedat la efectuarea unei reduceri de personal ca urmare a dificultatilor economice, a reorganizarii activitatii si restructurarii societatii.
Prin încheierea pronuntata în sedinta publica din data de 22.11.2011, s-a dispus suspendarea judecarii cauzei în baza art. 244 alin. 1 Cod procedura civila, pâna la solutionarea dosarului civil nr. 3219/104/2011, având ca obiect contestatie împotriva deciziei de sanctionare.
La data de 12.03.2012, contestatorul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Prin sentinta civila nr. 648/10.04.2012, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 3218/104/2011, s-a respins exceptia nulitatii deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, invocata de reclamant.
S-a admis actiunea în conflict de munca formulata de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâta SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia si pe cale de consecinta, s-a anulat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, s-a dispus reintegrarea reclamantului în functia detinuta anterior, cu plata drepturilor banesti conform art. 80 Codul Muncii, de la data desfacerii contractului individual de munca si pâna la reintegrarea efectiva.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Contestatorul nu a invocat motivele de nulitate prevazute de art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, ci a sustinut ca în cuprinsul deciziei de concediere intimata a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, care potrivit art. IV a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011.
Sustinerile contestatorului sunt lipsite de temei legal, întrucât Legea nr. 53/2003 a fost publicata în Monitorul Oficial al României nr. 72/05.02.2003 si a intrat în vigoare la data de 05.03.2003.
Prin Legea nr. 40/2011 a fost modificata si completata Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Legea nr. 40/2011 fiind publicata în Monitorul Oficial nr. 225/31.03.2011 si nicidecum în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011.
Pe cale de consecinta, s-a respins exceptia nulitatii deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011.
Prin decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, emisa de intimata SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus încetarea contractului individual de munca înregistrat cu nr. C/206/2066/01.05.1999, privind pe contestatorul Ciuca Petre, având functia de mecanic ajutor locomotive-automotor începând cu data de 08.07.2011, din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii republicata.
În art. 4 din decizia de concediere s-a mentionat ca la luarea masurii de concediere colectiva, respectiv stabilirea ordinii de prioritate s-au aplicat criteriile minimale privind salariatii care au fost sanctionati pentru savârsirea de abateri care au cauzat prejudicii societatii si salariatii care au fost sanctionati pentru alte abateri disciplinare.
În cazul contestatorului C. P. s-a mentionat în art. 5 al deciziei de concediere, ca la baza încetarii contractului individual de munca al acestuia, a stat criteriul prevazut de punctul II lit. c, f prevazut la art. 4 al deciziei.
Prin sentinta civila nr. 54/19.01.2012, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 4690/104/2011, a fost admisa cererea formulata de reclamantul C. P., în contradictoriu cu intimata SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia si s-a dispus obligarea pârâtei sa emita decizia de radiere a sanctiunilor disciplinare aplicate reclamantului în perioada 2003-2010.
Prin decizia nr. C.Z.2.2/43/13.02.2012, emisa de SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus radierea sanctiunilor disciplinare aplicate angajatului C. P., prin deciziile nr.5917/08.10.2003, 682/27.01.2005, 4623/11.09.2007, 3512/02.09.2009 si 4090/21.10.2010.
Prin sentinta civila nr. 1900/24.11.2011, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 3219/104/2011, ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Craiova, a fost admisa contestatia formulata de contestatorul C. P. în contradictoriu cu intimata SNTFM “CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, împotriva deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare nr. 1815/23.06.2011.
A fost admisa exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii disciplinare si pe cale de consecinta a fost anulata decizia nr. 1815/23.06.2011.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, s-a constatat ca decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011 este nelegala, întrucât criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv sanctiunile disciplinare aplicate contestatorului în perioada 2003 – 2011, nu mai subzista, deoarece sanctiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010 au fost radiate, iar sanctiunea disciplinara aplicata prin decizia nr. 1815/23.06.2011 a fost anulata prin hotarârea judecatoreasca irevocabila.
În ceea ce priveste organigramele depuse la dosar de catre pârâta, s-a constatat ca acestea nu sunt relevante pentru cauza de fata, deoarece nu cuprind functiile de mecanic ajutor locomotive – automotor.
Conform dispozitiilor art. 80 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii “În cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
În alin. (2) din acelasi articol de lege se prevede “La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere”.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta SNTFM “CFR MARFA” SA- SUCURSALA BANAT OLTENIA CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece instanta nu a avut în vedere criteriul aplicat la concediere, art.4 pct. II lit. c si f raportat la decizia de sanctionare nr.4090/21.10.2010, fata de care nu trecuse termenul de 12 luni de reabilitare, prev. de art.248 alin.3 din Legea nr.40/2011. În mod corect, criteriul trebuia raportat la data concedierii, fiind fara relevanta ca ulterior sanctiunile disciplinare au fost radiate prin sentinta nr.54/19.021.2012.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere urmatoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr.2D/345/6.06.2011, SNTFM “CFR MARFA” SA a dispus concedierea petentului C. P., conform art.65 alin.1 din Legea nr.53/2011, ca efect al concedierii colective. A fost indicat ca fiind criteriu de selectare, criteriul II, lit. c si f, care devine operational în cazul în care, dupa aplicarea criteriilor prioritare, mai multi salariati afectati de reducerea posturilor de aceeasi natura, se afla în situatii similare, respectiv, vor fi concediati salariatii care au fost sanctionati pentru savârsirea de abateri disciplinare sau care au cauzat prejudicii societatii.
În ceea ce îl priveste pe contestator, acesta avea mai multe sanctiuni, ultimele fiind cu reducerea salariului de baza cu 10% pe luna, aplicate prin decizia de sanctionare nr4090/21.10.2010 si nr.1815/23.06.2011.
Prin sentinta civila nr.54/19.01.2012, Tribunalul Olt a admis cererea formulata de contestatorul C. P. si a obligat pârâta sa emita decizie de radiere pentru sanctiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010, intimata emitând decizia nr.CZ2.2/43/13.02.2012, de punere în aplicare a acestei sentinte civile.
La pronuntarea acestei solutii, instanta a avut în vedere dispoz. art.248 alin.3 Codul Muncii, introdus prin Legea nr.40/2011, potrivit caruia, sanctiunea disciplinara se radiaza de drept în termen de 12 luni de la aplicare daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara în acest termen.
Asa cum a rezultat din cele expuse, la momentul pronuntarii sentintei civile nr.54/19.01.2012, era îndeplinit termenul de 12 luni de la momentul sanctiunii disciplinare aplicata la 21.10.2010, situatie în care instanta a facut aplicarea dispozitiilor legale mentionate.
Raportat însa la momentul deciziei de concediere, 6 iunie 2011, termenul de 12 luni prevazut pentru radierea de drept a sanctiunii disciplinare, daca salariatului nu i s-a aplicat o noua sanctiune disciplinara în acest termen, nu era împlinit, sanctiunea disciplinara fiind aplicata la data de 21.10.2010, astfel încât sentinta civila invocata nu poate produce efecte juridice pentru perioada anterioara pronuntarii acesteia.
Concedierea colectiva s-a facut cu respectarea dispozitiilor art.65 si urmat. Codul Muncii, fiind aplicabil fata de contestator criteriul indicat în art.4 pct.2 lit. c si f, respectiv concedierea, în situatii de egalitate, a salariatilor care au fost sanctionati pentru savârsirea de abateri care au cauzat prejudicii societatii sau pentru alte abateri disciplinare.
În functie de cele expuse, s-a constatat ca recursul este fondat si aplicând dispoz. art.312 alin.1 Cod pr. civ., s-a admis recursul, s-a modificat sentinta si, pe fond, s-a respins ca neîntemeiata contestatia împotriva deciziei de concediere.
