In condiţiile în care parte în contractele de închiriere la care s-a solicitat încheierea în formă scrisă a actelor adiţionale este o societate comercială, iar aceste contracte vizează închirierea unei suprafeţe din domeniul privat al statului, în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale, raportul juridic dintre părţi trebuia calificat ca fiind unul comercial, conform art. 4 din Codul comercial, nu de natură civilă, cum au considerat atât instanţa de fond, cât şi de apel.
Procedând în acest mod, soluţiile pronunţate sunt nelegale, fiind date cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât, conform art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani se judecă în primă instanţă de tribunale, iar apelul declarat împotriva unei astfel de hotărâri, de curtea de apel, conform art. 3 pct. 2 Cod procedură civilă.
Ca atare, curtea, în baza art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamantei, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Sibiu, secţia comercială, ca instanţă de fond.
Curtea de Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 866 din 2003
