Pentru a pronunta astfel, a retinut prima instanta ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9616/118/2007, reclamanta SC G.A. SRL, pe cale de ordonanta presedintiala, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, a solicitat, obligarea acesteia din urma, de îndata si fara trecerea vreunui termen, sa-i lase libera folosinta suprafetei de 248,9864 hectare teren agricol – situat pe mereaua comunei Chirnogeni si care apartine unui numar de 72 de teren care au încheiat contracte de arenda cu reclamanta, în scopul înfiintarii culturilor agricole de toamna.
Reclamanta a relevat ca are un punct de lucru în comuna Chirnogeni, judetul Constanta, cu obiect de activitate, efectuare de lucrari agricole pe terenurile proprietatea societatii si pe terenurile proprietarilor persoane fizice în baza contractelor de arenda încheiate în conditiile Legii arendei nr. 16/1994.
În scopul realizarii obiectului de activitate a încheiat 72 contracte de arenda cu proprietarii persoane fizice pentru suprafata totala de 248,9864 hectare, înregistrate la autoritatile locale, asa cum rezulta din adeverinta nr. 4869/21.09.2007.
Persoanele fizice au hotarât sa-i arendeze pamântul, deoarece le-a oferit mai multe produse agricole la hectar în raport de societatea pârâta.
Desi notificata pârâta, aceasta refuza nejustificat sa-i lase libera folosinta terenului, astfel încât se afla în imposibilitatea de a înfiinta culturile de toamna.
În cauza, în opinia reclamantei, sunt întrunite conditiile de admisibilitate sub aspectul urgentei si vremelniciei, întrucât epoca optima pentru însamântarile de toamna nu se poate prelungi, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente – prin nerealizarea productiilor de cereale.
În probatiune s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În probatiune s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta SC A. SRL a invocat pe cale de exceptie – lipsa calitatii procesuale active.
S-a aratat ca, la data de 01.09.2006 a încheiat contracte de arendare cu proprietarii terenurilor agricole de pe mereaua comunei Chirnogeni, printre care si persoanele la care se refera reclamanta din prezenta cauza.
Prin contractele de arendare, arendatorii au transmis terenurile agricole în vederea exploatarii pe o durata determinata; aceste contracte fiind încheiate si cu arendatorii suprafetei de 248,9864 ha. teren agricol, care fac obiectul ordonantei presedintiale.
În argumentarea exceptiei urmeaza a se avea în vedere dispozitiile art. 22 din Legea 16/1994 care prevad sub sanctiunea nulitatii absolute, cedarea contractului de arendare, chiar daca arendatorul ar fi de acord.
Întrucât prin contractele de arendare arendatorii persoane fizice, i-au transmis terenurile agricole în vedere exploatarii pe o durata determinata, în opinia acesteia reclamanta nu poate avea calitatea de arendator, sens în care urmeaza a se respinge cererea a fiind introdusa de o persoana fara calitate.
Pe fondul cererii, reclamanta nu poate justifica protectia unui drept amenintat, iar instanta judecatoreasca investita cu judecata unei cereri de ordonanta presedintiala nu poate examina valabilitatea titlurilor invocate de parti, întrucât prin acestea s-ar rezolva fondul.
Totodata, se considera ca aparenta dreptului este în favoarea societatii pârâte atât timp cât titlurile exhibate sunt valide si are terenul în exploatare agricola înca din anul 2006.
Analizând prioritar exceptia lipsei calitatii procesuale active, în raport de argumentatia juridica invocata, instanta de fond a apreciat ca reclamanta se legitimeaza în demersul judiciar, justificându-si calitatea tocmai prin conventiile sinalagmatice încheiate cu persoanele fizice materializate prin contracte de arenda.
Împrejurarea ca dispozitiile art. 22 din Legea 16/1999 interzic subarendarea ori cedarea contractului de arenda constituie o problematica de fond si nu pot sanctiona initierea litigiului pe acest aspect.
Tot astfel, calitatea societatii reclamantei respectiv de arendas îl poate autoriza ca si titular al unui drept real afirmat solicitând astfel protectia legii prin introducerea cererii.
Pe fondul polemicii juridice, s-a constatat ca, în opinia instantei de judecata, cererea nu întruneste conditiile de admisibilitate prescrise de dispozitiile art. 581 Cod procedura civila.
În speta, suntem în prezenta, într-adevar, unei obligatii de a face, reclamanta solicitând pe cale de ordonanta presedintiala obligarea societatii pârâte sa-i lase libera folosinta suprafetei de 248,9864 ha. teren agricol, proprietara a unui numar de 72 persoane fizice care, în luna septembrie 2007 au încheiat contracte de arendare cu reclamanta, desi contractasera deja cu societatea pârât înca din anul 2006 aceeasi suprafata de teren.
În cauza, desi societatea reclamanta afirma ca aparenta dreptului este în favoarea sa, din examinarea sumara a valabilitatii sau a opozabilitatii titlurilor exhibate de subiectii litiganti s-a constatat ca aparenta legala opereaza în favoarea societatii pârâte, atât timp cât are terenul în exploatare agricola în baza contractelor încheiate cu arendatorii, în anul 2006, având validitatea titlurilor.
De altfel, litigiul este izvorât si dintr-o contrarietate de titluri a caror validitate partile o contesta reciproc (faptul ca a intervenit rezilierea contractelor de arenda, respectiv ca conventiile sinalagmatice sunt sanctionate cu nulitatea absoluta).
Ori, toate aceste aspecte nu pot fi cercetate în cadrul ordonantei presedintiale, întrucât s-ar prejudeca fondul, ceea ce nu este admisibil.
S-a retinut, avându-se în vedere ca suntem în prezenta unui act de a face, ca obligatia impusa de catre societatea reclamanta tinde la crearea unor situatii noi de fapt, inexistente anterior, aspect ce a determinat înca o data respingerea cererii, întrucât, printr-o cerere de ordonanta presedintiala la acte de a face este vorba doar de acte arbitrare care impun restabilirea unei stari de fapt, ceea ce nu este cazul în speta.
În opinia instantei, societatea pârâta nu are o conduita abuziva, care sa impuna reprimarea acesteia atât timp cât contractele de arenda îsi produc efectele legale nefiindu-le afectate valabilitatea la acest moment procesual.
S-a apreciat ca cererea nu întruneste cumulativ conditiile de admiisibilitate prescrise de dispozitiile art. 581 Cod procedura civila, întrucât masura solicitata a fi luata ar duce neconditionat la rezolvarea fondului, ceea ce ar afecta conditia neprejudicierii litigiului în fond.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta S.C. G.A. S.R.L. apreciind ca hotararea recurata este nelegala si netemeinica deoarece instanta de fond a retinut gresit ca aparenta dreptului nu este în favoarea sa si ca nu exista urgenta în cauza dedusa judecatii.
Recursul este nefundat, urmând a fi respins conform art.312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente, în esenta, apreciaza Curtea:
Critica formulata în motivarea recursului formulat de catre recurenta reclamanta vizeaza în esenta nelegalitatea si netemeinicia acesteia din perspectiva aprecierii gresite de catre instanta de fond a constatarii neîndeplinirii în cauza dedusa judecatii a conditiilor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.
Art.581 Cod procedura civila, reglementând institutia ordonantei presedintiale, prevede ca instanta poate sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii.
Actiunea formulata în procedura speciala a ordonantei presedintiale trebuie sa întruneasca cele trei conditii de admisibilitate prevazute de disp.art.581 Cod procedura civila, respectiv: urgenta, neprejudecarea fondului pricinii si vremelnicia masurii solicitate .
Asa cum în mod corect a retinut instanta de fond, îndeplinirea uneia sau alteia din conditiile stipulate de Legiuitor nu este suficienta pentru a deduce existenta ori pentru a complini absenta celorlalte conditii,ele trebuind îndeplinite în mod cumulativ.
Probatoriul administrat în cauza face dovada ca, masura ce se solicita a fi luata de instanta impune cu necesitate antamarea fondului litigiului dintre parti cu consecinta administrarii de probe în acest sens,ceea ce nu este de esenta acestei proceduri speciale,astfel încât legal si temeinic s-a apreciat asupra neîndeplinirii în speta dedusa judecatii a conditiei neprejudecarii fondului.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, instanta constata ca urmeaza a respinge recursul conform art.312 Cod procedura civila, pentru cele ce preced.
