Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice. Lipsa dreptului la rambursare
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 73 din 13 ianuarie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 1.134 din 2 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 5611/117/2009 de Tribunalul Cluj s-a respins cererea formulata de reclamanta S.C. B.D.M. S.R.L. Dej, în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în urma efectuării inspectiei fiscale la societatea reclamantă, pentru rambursarea TVA, sau constatat următoarele: nu s-au constatat deficienţe cu privire la utilizarea formularelor cu regim special, nu s-au constatat deficiente la evidenţierea formularelor cu regim special în evidenţele primare şi in cele contabile cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce revin plătitorilor de TVA , conform legislaţiei în vigoare nu se impun nici un fel de măsuri; nu s-au constatat deficienţe referitor la conducerea evidenţei operaţiunilor impozabile la TVA; nu s-au constatat diferenţe de TVA faţă de evidenţa contabilă.
In urma efectuării inspectiei fiscale a fost emisa Decizia de impunere nr. 26/28.01.2009 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală prin care s-a stabilit suma de 6947 lei reprezentând TVA respinsa la rambursare si stabilita suplimentar de plata.
In cuprinsul deciziei se retine “Agentul economic şi-a exercitat dreptul de deducere TVA pentru activitate care nu este cuprinsă în obiectul de activitate al societăţii, respectiv videochat destinat persoanelor peste 18 ani. Activităţile cuprinse în statutul şi în actele adiţionale ale societăţii nu include prestarea de
servicii efectuată de SC B.D.M. SRL, această activitate neregăsindu-se în codul CAEN – Clasificarea activităţilor din economia naţională.”
Impotriva deciziei 26/28.01.2009 emisă de ANAF -DGFP Cluj reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la DGFP Cluj sub nr. 5455/16.02.2009 care a fost solutionata prin Decizia nr. 97/08.05.2009 ANAF-DGFP Cluj a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 6947 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar. Din copia actului aditional la statutul societăţii, a încheierii nr. 4558/12.04.2006 si Certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului Cluj rezulta ca obiectul de activitate al agentului economic, se completează cu următoarele coduri CAEN:-7230 -“Prelucrarea informatica a datelor” (furnizarea de date intr-o anumita ordine prin metoda de căutare on-line sau acces direct pentru utilizatori) – 7240 -“Activităţi legate de bazele de date” (analizarea si implementarea sistemului de comunicare on-line , realizarea si implementarea altor sisteme on-line);9272 -“Alte activităţi recreative (activităţi de recrutare a persoanelor pentru film, televiziune, teatru)”.
Potrivit descrierii din O.M.F. nr. 601/2002 privind actualizarea clasificării activităţilor din economia naţională -CAEN, obiectul de activitate înscris sub cod nr. 7230 vizează prelucrarea informatică a datelor, această clasă incluzând activităţi legate de bazele de date si anume furnizarea de date într-o anumită ordine, prin metode de căutare on-line sau acces direct pentru utilizatori, prelucrarea datelor folosind, fie programele proprii, fie ale clientului: prelucrarea completă a datelor, servicii de introducere de date (data entry), scanarea documentelor etc; gestiunea şi exploatarea curentă a datelor care aparţin clienţilor, administrarea de pagini web. De asemenea, obiectul de activitate înscris sub cod nr. 7240, vizează activităţi legate de bazele de date, această clasă incluzând: analiza, proiectarea şi implementarea bazelor de date on-line, realizarea şi implementarea sistemului de comunicare on-line,realizarea şi implementarea altor sisteme on-line, realizarea de portale de căutare web. Această clasă exclude: publicarea prin Internet, în conexiune cu alte modalităţi de publicare.
In ceea ce priveste obiectul de activitate înscris sub cod nr. 9272, tribunalul a arătat că acesta priveşte alte activităţi recreative, clasă care include: servicii referitoare la utilizarea parcurilor de distracţie şi a plajelor (închirierea de cabine de baie, vestiare etc.), târguri şi expoziţii cu caracter recreativ etc., activităţi de recrutare a persoanelor pentru film, televiziune, teatru etc., exploatarea jocurilor video, pe bază de monede, clasă care exclude activităţi exercitate de către agenţiile artistice pentru obţinerea unor angajamente în teatru sau alte spectacole.
Analizând descrierile mai sus arătate, tribunalul a retinut faptul că în mod evident, activitatea de “video chat destinat persoanelor peste 18 ani”, nu este cuprinsă în descrierea si prezentarea făcuta de legiuitor activităţilor, unde petenta a arătat că s-ar include, asa cum ar rezulta din actul aditional la statut si pentru care Oficiul Registrului Comerţului Cluj i-a eliberat Certificatul Constatator nr. 17878/06.04.2006, prin care a fost autorizata pentru funcţionare.
Potrivit dispozitiilor art. 145 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei, iar orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt
destinate utilizării în folosul unor operaţiuni taxabile; or, întrucât activitatea desfăşurată de reclamanta nu este cuprinsa in obiectul sau de activitate descris in actul aditional la statut si nici in codurile CAEN din Clasificarea activitatilor din economia naţională , tribunalul a apreciat că acesta nu desfăşoară o activitate taxabilă si in concluzie nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA.
Cu privire la sustinerile reclamantei în sensul ca suma de 6947 lei reprezentând suma negativă de TVA, solicitată la rambursare nu este formată doar din TVA-ul aferent prestărilor de servicii efectuate de societate şi a cărui validitate este negat de pârâtă, ci şi din TVA-ul aferent achiziţionării unui autoturismului în leasing de către societatea, tribunalul a retinut că aceste aspecte nu au făcut obiect de analiză a contestatiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 26/28.01.2009, motiv pentru care le-a respins ca inadmisibil a fi invocate direct în cadrul contestatiei împotriva anularea deciziei nr. 97/08.05.2009 emisa de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ.
Prin prisma dispozitiilor legale mai sus enuntate, tribunalul a constatat că decizia nr. 97/08.05.2009 emisă de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ, a cărei anulare se solicita este legală si temeinică.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. „B.D.M.” S.R.L. DEJ a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, să se admită în întregime acţiunea formulată, avându-se în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a adus critici de nelegalitate şi netemeinicie hotărârii atacate.
Astfel în ceea ce priveşte reţinerea instanţei potrivit căreia activitatea de „video chat destinat persoanelor peste 18 ani” nu este cuprinsă în descrierea şi prezentarea făcută de legiuitor activităţilor prin Codul CAEN, reclamanta a susţinut că judecătorul fondului nu a făcut decât să preia motivarea pârâtei, neprezentând argumente cu privire la motivul pentru care această activitate nu se încadrează în codurile menţionate, ceea ce atrage incidenţa disp. art. 261 alin. 5 C.pr.civ. Totodată, deşi se invocă prev. cuprinse în O.M.F. nr. 601/2006 privind actualizarea clasificării activităţilor economice naţionale CAEN, instanţă omite să analizeze descrierea obiectului de activitate înscris sub cod nr. 7240, analiză ce iar fi permis să constate că activitatea de „video chat” se încadrează în acest cod, deoarece acesta vizează activităţi care includ, printre altele, realizarea şi implementarea sistemului de comunicare on line, realizarea şi implementarea altor sisteme on-line.
Astfel cum a arătat initial, în Preambulul Ordinului nr. 337/2007 privind clasificarea din 20.04.2007 a activităţilor din economia naţională, în capitolul “Glosar” se face precizarea potrivit căreia descrierile cuprinse în codul CAEN nu urmăresc să asigure sensuri definitive,. valabile în toate împrejurările. Prin urmare, descrierea activităţilor din Codul CAEN nu are un caracter exhaustiv, motiv pentru care nu se poate face o raportare strict la aceste descrieri. Or, coroborând aceasta cu actul normativ invocat – OMF nr. 601/2002, rezultă în mod cert că activitatea desfăşurată de către reclamantă este cuprinsă în obiectul
de activitate descris în actul aditional la statut. Tocmai în acest sens s-a decis in anul 2006 modificarea statutului, întrucât atunci societatea a initiat activitatea de “video chat”.
Având în vedere aceste considerente, reclamanta apreciază că în speţă era necesar a se face aplicarea art. 145 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, aceasta cu atât mai mult cu cât a beneficiat anterior de rambursarea TVA-ului.
In privinta susţinerilor sale cu privire la faptul că rambursarea solicitată nu este formată doar din TVA-ul aferent prestaţiilor de servicii efectuate de către societate, ci si din TVA-ul aferent achiziţionării unui autoturism in leasing, reclamanta a susţinut că şi din această perspectivă hotărârea instanţei de fond este nelegală prin faptul că în mod eronat s-a apreciat că acestea sunt inadmisibile, dat fiind faptul că “nu au făcut obiect de analiza a contestatie formulate împotriva deciziei de impunere nr. 26/28.01.2009”.
În acest context, a arătat reclamanta, contestatia formulată pe cale administrativa are caracterul unui recurs gratios, în cadrul căreia a solicitat anularea deciziilor de impunere si, pe cale de consecinţă, rambursarea TVA, adică aceleasi chestiuni pe care le-a solicitat si in fata instantei. Prin urmare, in fata instantei nu a formulat noi solicitări, motiv pentru care instanta nu doar ca nu are un temei legal ca fundament la sustinerilor sale, dar încalcă chiar si prevederile constituţionale, respectiv art. 21 alin. 1 şi 4. Din această perspectivă, reclamanta menţionează că nici una din contestatiile adresate organului fiscal nu este admisă, motiv pentru care refuzul instantei de a analiza susţinerile sale încalcă aceste prevederi constituţionale, reprezentând un act de denegare de dreptate.
Organul fiscal era obligat asadar să constate toate temeiurile de rambursare a TVA, mai ales că în contabilitatea reclamantei nu s-a găsit nici o neregulă. In conditiile în care nu s-a procedat în consecinţă, instanta este cea in măsură să sancţioneze aceste aspecte, chiar in condiţiile in care s-au omis unele sustineri pe calea recursului gratios.
Date fiind toate aceste considerente, reclamanta solicită admiterea prezentului recurs.
Intimata A.N.A.F. – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE deşi legal citată, nu şi-a delegat reprezentant în instanţă şi nu a depus întâmpinare la dosar prin care să îşi exprime poziţia procesuală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a actelor ataşate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 34 din Decretul nr. 31/1954 consacră principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, conform căruia prin acte juridice, o persoană juridică nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii civile care sunt în concordanţă cu scopul ei, aşa cum este stabilit prin lege (scopul generic), prin actul de înfiinţare sau statut (scopul concret).
În speţă, din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în mod corect a reţinut prima instanţă că activitatea de video chat nu se circumscrie obiectului de activitate al societăţii reclamantei, astfel cum a fost acesta stabilit iniţial prin statut, cât şi prin actele subsecvente modificatoare.
Este adevărat că descrierea activităţilor din Codul CAEN nu are caracter exhaustiv, dar interpretarea dată de reclamantă obiectului de activitate înscris sub codul nr. 7240 excede în mod evident intenţiei legiuitorului, neputând constitui realizare şi implementare a unui sistem de comunicare on line activitatea de video chat.
Prima instanţă şi-a motivat în conformitate cu exigenţele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă soluţia de respingere a cererii deduse judecăţii, răspunzând criticilor formulate de reclamantă şi prezentând argumentele de fapt şi de drept pentru care acestea nu pot fi primite.
Nu prezintă relevanţă împrejurarea că reclamanta ar fi beneficiat anterior de rambursarea taxei pe valoare adăugată în condiţii similare, deoarece nu poate fi acoperită prin nici un act al organelor fiscale nulitatea decurgând din încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.
Cât priveşte solicitarea de rambursare vizând taxa pe valoare adăugată aferentă achiziţionării unui autoturism în leasing, aceasta nu a fost formulată în cadrul contestaţiei administrative. Faţă de temeiul juridic invocat direct prin acţiunea cu care a fost sesizată instanţa de fond, corect a apreciat aceasta că este o cerere nouă, ce nu poate face obiectul analizei sale în condiţiile în care nu a fost parcursă procedura administrativă.
Prin decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a arătat că textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil dispoziţiilor ce instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ, graţios sau ierarhic.
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat. (Judecător Ana Maria Turculeţ)
