Tribunalul Teleorman a apreciat ca admisibila în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.I. cercetat pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal rap. la art. 58 din Legea 161/2003, art. 46 alin. 1 lit. b si al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod pena si art. 48 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Teleorman a dispus respingerea ca nefondata a cererii formulata de inculpatul S.I.
Curtea de Apel Bucuresti a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, dar a apreciat ca Tribunalul Teleorman trebuie sa respinga ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât în situatia data, infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional este art. 215 al. 5 Cod penal, astfel încât nu are importanta ca inculpatul este cercetat pentru infractiuni ce nu depasesc limita a 18 ani.
O solutie contrara în ceea ce priveste admisibilitatea în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar în cazul unui alt inculpat din acelasi grup infractional (cercetat pentru art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b, pct. 18 din Legea 39/2003 si art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, rap. la art. 58 din Legea 161/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal ), a fost adoptata de Curtea de Apel Bucuresti, care – prin încheierea nr. 178/27 mai 2009, Sectia I penala – a apreciat ca o atare cerere de liberare provizorie sub control judiciar este admisibila în principiu, fiind conforma cu dispoz. art. 160/1 Cod procedura penala si art. 160/2 al. 1 Cod procedura penala.
