În motivarea contestatiei s-a aratat ca din dispozitivul hotarârii nu reiese în mod clar daca suma de 12.000.000 lei urmeaza a fi platita de fiecare dintre debitori si nici nu se întelege ce reprezinta „penalitati de întârziere – în cuantum de 0,02 – calculate… ”.
Prin urmare au solicitat ca instanta sa expliciteze daca este vorba despre o obligatie divizibila sau de una indivizibila si sa expliciteze cuantumul indicat pentru penalitatile de întârziere respectiv de 0,02 pentru ca penalitatile de întârziere se exprima procentual iar nu zecimal, ceea ce face ca stabilirea si actualizarea creantei prin calcularea penalitatilor sa dea alte valori.
În drept au fost invocate dispozitiile art.399 alin.1 si art.400 alin.2 C.pr.civ.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca tardiv formulata, cu încalcarea termenului de 15 zile prevazut de art.401(1) lit.a C.pr.civ.
Pe fond solicita respingerea cererii ca nefondata, aratând ca dispozitivul sentintei este foarte clar, se foloseste cuvântul „fiecare” astfel ca este limpede ca este vorba despre o obligatie divizibila. În ceea ce priveste cuantumul penalitatilor, pârâtul arata ca potrivit pct.4 din contractul semnat de toate partile, inclusiv de cei trei debitori, în caz de depasire a termenului scadent se aplica penalitati de 6% pe fiecare zi calendaristica, fiind trei debitori, acestia au fost obligati fiecare la plata penalitatilor de 0,02 din suma, adica 2%.
Prin Sentinta civila nr.5523/com/14.09.2006 tribunalul a respins ca nefondata contestatia la titlu. Asupra exceptiei tardivitatii invocata de pârât, instanta a apreciat ca este nefondata întrucât cererea a fost formulata înauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
Pe fondul contestatiei, tribunalul a retinut ca din continutul dispozitivului rezulta ca fiecare debitor va plati penalitati de 0,02- calculate la suma de 12.000.000 lei, la care a fost somat fiecare debitor, în primul aliniat din titlul executoriu.
Stabilindu-se cota-parte de plata pentru fiecare debitor, datoria s-a divizat, iar fiecare debitor nu poate fi urmarit de catre creditor decât pentru aceasta cota parte.
Împotriva sentintei civile nr.5523/com/2006 au formulat recurs contestatorii, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestatiei la titlu.
În motivarea recursului, recurentii arata ca sentinta este nelegala si netemeinica întrucât din modul de redactare a dispozitivului nu reiese în mod clar daca suma de 12.000.000 lei urmeaza sa fie platita de fiecare debitor sau împreuna; desi în practica penalitatile de întârziere se exprima procentual, în dispozitiv s-a mentionat un cuantum de 0,02, situatie ce poate fi interpretata eronat la calculul acestora ; chiar daca procedura somatiei de plata este una speciala si derogatorie de la dreptul comun, ordonanta ce se pronunta trebuie sa contina minimul mentiunilor prevazute de dispozitiile art.261 alin.1 C.pr.civ.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 402 si 304/1 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea formularii recursului iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.
Exceptia tardivitatii formularii recursului va fi respinsa întrucât sentinta recurata a fost comunicata contestatorilor la data de 20.10.2006 iar acestia au declarat recurs la data de 06.11.2006(data postei –fila 6 ), în termenul de 15 zile prevazut de art.301 C.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, Curtea constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit ART. 399 (1) C.pr.civ., împotriva executarii silite, precum si împotriva oricarui act de se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 281^1, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În speta, titlul executoriu cu privire la care recurentii au solicitat lamuriri, îl constituie sentinta civila nr.2279/18.03.2004 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.D8446/com/2003.
Potrivit dispozitivului acestei sentinte, debitorii C.S., M.M.D si N.P. au fost somati sa-i plateasca creditorului D.C. câte 12.000.000 lei fiecare si penalitati de întârziere în cuantum de 0,02 calculate la suma de 12.000.000 lei pentru perioada 15.10.2003 si pâna la plata efectiva a debitului, penalitati platibile de fiecare debitor.
În ceea ce priveste cuantumul sumei datorate rezulta în mod clar din formularea dispozitivului sentintei ca fiecare debitor este somat sa plateasca în favoarea creditorului câte 12.000.000 lei.
Penalitatile de au fost stabilite pentru fiecare debitor în cuantum de 0,02, ceea ce echivaleaza în procente cu 2%. Nu poate fi retinut punctul de vedere al recurentilor în sensul ca trebuia ca penalitatile sa fie de 0,02 % întrucât potrivit întelegerii partilor exprimata în procesul verbal din data de 23.08.2003, la pct.4, depasirea termenului de scadenta atrage plata de penalitati de 6% pe fiecare zi calendaristica si nu de 0,06% cum ar reiesi din calculul efectuat de recurenti (0,02% x 3 debitori ).
Cel de-al treilea motiv de recurs, nemotivarea somatiei de plata, este strain materiei contestatiei la titlu, cerere cu care a fost învestita instanta de fond.
Pe cale de consecinta, neexistând motive de nelegalitate a hotarârii atacate, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, si în temeiul art.312 Cod pr.civila dispune respingerea acestuia.
