Prin sentinţa civilă nr. 49 din 18.01.2002 a Tribunalului Sălaj, a fost respinsă ca prematur introdusă acţiunea reclamantei – societate comercială, pentru anularea procesului-verbal încheiat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
în motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal atacat reclamantei i-au fost stabilite obligaţii la plata contribuţiei de asigurări sociale, majorări şi penalităţi de întârziere, toate în sumă de 6.674.814 lei.
Faţă de constatările din procesul-verbal, reclamanta a formulat obiecţiuni la care pârâta a răspuns lapidar, în sensul că obligaţia de plată a fost corect stabilită.
Atâta vreme cât nu există o decizie motivată, elaborată în conformitate cu art. 36 alin. 4 din O.U.G. nr. 189/2001, acţiunea este prematur înaintată instanţei.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta care a susţinut că reglementările pe care s-a întemeiat soluţia instanţei de fond nu erau în vigoare la data înregistrării acţiunii. Pe de altă parte, există o soluţionare a obiecţiunilor formulate şi, deci, este greşită respingerea acţiunii ca prematură.
Examinând cauza, Curtea a constatat că recursul reclamantei este fondat.
Procesul-verbal de control al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din 18 octombrie 2001 a fost atacat de reclamanta-societate comercială cu obiecţiunile formulate la 22 octombrie 2001 şi înregistrate la registratura organului de control la data de 25 octombrie 2001, prin care s-a contestat realitatea debitelor reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere la contribuţiile ce au făcut obiectul controlului.
Agenţia pârâtă le-a examinat aşa cum a înţeles ea să o facă şi a redactat răspunsul din 20.11.2001, prin care a comunicat reclamantei că debitele au fost stabilite corect, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Faptul că acest răspuns este lapidar şi nu este redactat sub forma unei decizii motivate nu înseamnă că nu există şi nu înlătură dreptul reclamantei de a-1 contesta, aşa cum a fost întocmit.
De aceea, este greşită soluţia conform căreia numai actul administrativ temeinic motivat poate face obiectul litigiului în administrativ, din moment ce organul emitent al actului nu este dispus să-şi justifice soluţia dată obiecţiunilor.
Având în vedere că litigiul nu a fost examinat pe fondul cauzei, în conformitate cu art. 312 alin. 5 C. proc. civ., recursul a fost admis, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
C.A. Cluj — Secţia comercială şi de contencios administrativ,
decizia nr. 658 din 23.04.2002
