În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a solicitat acordarea sporurilor de mobilitate si confidentialitate la fel ca toti juristii din orasul Botosani, dar nu i-au fost acordate de la data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici Botosani, respectiv 15.12.2004; ca aceste drepturi sunt prevazute de Codul muncii si de Statutul consilierilor juridici si sunt valabile pentru toti juristii indiferent de institutia unde lucreaza si ca juristii Casei de Asigurari de Sanatate Botosani au obtinut drepturile respective tot prin hotarâri judecatoresti si ca reprezentantii Spitalului Judetean de Urgenta Botosani considera ca drepturile solicitate de catre el nu pot fi acordate în lipsa unei hotarâri judecatoresti.
Prin întâmpinarea depusa la termenul de judecata din 15.10.2008, pârâtul a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii formulata de reclamant, precizând ca acesta a primit sporul de confidentialitate si de mobilitate începând cu anul 2008, iar pentru perioada anterioara, Comitetul director a hotarât, având în vedere încheierea anului financiar, ca toate solicitarile salariale sa fie rezolvate prin instanta.
Prin sentinta nr. 1497 din 29.10.2008 a Tribunalului Botosani – Sectia civila, s-a admis în parte actiunea reclamantului N.V., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judetean de Urgenta „Mavromati”Botosani.
A fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantului:
– sporul de confidentialitate, în procent de 25% din salariul de încadrare, pentru perioada 1.01.2005 – 31.12.2007;
– sporul de mobilitate, în procent de 25% din salariul de încadrare, pentru perioada 1.01.2005 – 30.11.2006.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere precizarile formulate de reclamant la termenul de judecata din 29.10.2008, în sensul ca a solicitat drepturi salariale reprezentând sporul de confidentialitate si respectiv sporul de mobilitate pentru perioada 1.01.2005 – 31.12.2007 si 1.01.2005 – 30.11.2007.
S-a retinut ca reclamantul a fost înscris ca membru al Colegiului consilierilor juridici Botosani începând cu 15.12.2004, iar potrivit deciziei nr. 11 din 8.01.2007 i s-a acordat sporul de mobilitate de 25% din salariul de încadrare începând cu 1.11.2007 si, respectiv, sporul de confidentialitate în procent de 25% din salariul de încadrare începând cu 1.01.2008, potrivit deciziei nr. 141 din 10.03.2008, ambele fiind emise de acelasi pârât.
Dupa ce, în considerentele sentintei nr. 1497 din 29.10.2008, se fac referiri la prevederile art. 25 si 26 din Codul muncii, prevederi ce vizeaza conditiile de acordare a sporului de mobilitate si, respectiv, de confidentialitate, instanta de fond conchide în sensul ca, desi pretentiile reclamantului exced perioada de timp prevazuta de prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii, constata ca pârâtul Spitalul Judetean de Urgenta „Mavromati” Botosani a recunoscut datoriile fata de reclamant, aratând prin întâmpinare ca este de acord cu admiterea actiunii reclamantului.
Împotriva sus-mentionatei sentinte civile, pârâtul Spitalul Judetean de Urgenta „Mavromati” Botosani a declarat recurs, care, desi nemotivat în drept, poate fi considerat a fi întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
În motivarea acestui recurs, recurentul a sustinut ca dispozitiile art. 25 si 26 din Codul muncii, pe care instanta de fond îsi întemeiaza hotarârea, nu au caracter imperativ, conditii în care acordarea sporurilor de mobilitate si confidentialitate ramâne exclusiv la latitudinea partilor contractante, care pot negocia si include asemenea sporuri în contractul individual de munca; ca actul normativ care reglementeaza salarizarea personalului contractual din unitatile sanitare – O.U.G. nr. 115/24.11.2004 – nu contine nici o dispozitie privind obligativitatea acordarii unor sporuri de natura celor solicitate de reclamant.
A mai sustinut ca, din faptul ca unitatea recurenta a decis sa acorde sporurile solicitate începând cu 1.01.2008 nu se poate desprinde prezumtia ca recurentul ar fi de acord cu acordarea retroactiva a sporurilor solicitate.
Examinând recursul de fata, Curtea îl constata întemeiat, în sensul celor ce se vor retine în continuare.
Astfel, plecând de la prevederile art. 25 si 26 din Codul muncii, Curtea constata ca sporul de mobilitate si, respectiv, sporul de confidentialitate, poate fi acordat unui salariat, în masura în care acordarea unui astfel de spor a facut obiectul unei negocieri între angajat si angajator si a fost inclus în contractul individual de al angajatului.
Ca este asa, rezulta indubitabil din modul de redactare a sus-mentionatelor texte normative.
Astfel, potrivit art. 25 din Codul muncii, „prin clauza de mobilitate partile în contractul individual de munca stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza într-un loc stabil de munca. În acest caz, salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare în bani sau în natura”.
Potrivit art. 26 alin. 1 din acelasi cod „prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa încetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat la cunostinta în timpul exercitarii contractului, în conditiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de munca sau în contractele individuale de munca”.
Interpretarea literala si rationala a acestor daca texte normative conduce clar spre concluzia ca pentru ca un salariat sa beneficieze de cele doua sporuri, aceste drepturi salariale trebuie stabilite si sa se convina asupra lor, de comun acord, de catre angajat si angajator si sa fie incluse în contractul individual de munca al angajatului.
Ori, în cauza judecatii, aceste sporuri au fost acordate reclamantului, în conditiile art. 25 si 26 din Codul muncii începând cu 1.01.2008 si nu anterior.
Faptul ca prin întâmpinarea depusa la instanta de fond, pârâtul este de acord cu actiunea reclamantului (pozitie procesuala ce excede analizei de fata) nu poate fi de natura a conduce la eludarea sensului unor dispozitii normative cât se poate de clare, simpla afirmatie a pârâtului ca este de acord cu actiunea reclamantului neputând conferi acestuia din urma accesul la drepturi salariale într-o alta modalitate decât cea stabilita de legiuitor.
Fata de cele de mai sus, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 si 2, precum si ale art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, a admis recursul declarat în cauza, a modificat în totalitate sentinta recurata si a respins, ca nefondata, actiunea reclamantului.
