Motiveaza reclamantele ca pârâta a savârsit fapta prevazuta de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 (actual 138 din Legea nr.85/2006), facând sa dispara o parte a evidentei contabile si nepastrând documentele cerute de legea contabilitatii.
Legal citata, pârâta nu a formulat întâmpinare si nici probatorii, lipsind atât la administrarea probei cu interogatoriul solicitata de reclamante cât si la judecata pricinii, astfel ca, în baza art.225 Cod procedura civila, lipsa de la interogatoriu s-a apreciat a fi ca un început de dovada scrisa în folosul partilor potrivnice, ce urmeaza a se corobora cu celelalte înscrisuri ale cauzei.
Insa, pârâta a invocat, prin concluziile orale ale aparatorului ales, exceptia lipsei procesuale active a reclamantei S.C. M.C. S.R.L., exceptie ce a fost respinsa, pe considerentul ca cererea reclamantei a fost promovata sub imperiul Legii nr.64/1995, care conferea legitimare procesuala activa creditorilor în formularea si sustinerea actiunilor de antrenare a raspunderii patrimoniale a administratorilor societatii debitoare.
A fost atasat dosarul nr.5947/COM/2004 al Tribunalului Constanta.
Prin sentinta civila nr.7747/COM/2006, Tribunalul Constanta a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-creditoare S.C. M.C. S.R.L.; a admis cererea formulata de reclamantele creditoare D.G.F.P. Constanta si S.C. M.C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-administrator P.S.A.; în temeiul art.138 din Legea privind procedura insolventei a dispus ca o parte din pasivul debitorului falit S.C. O.E.&S. S.R.L., în cuantum de 37.601,07 lei sa fie suportata din averea personala a pârâtei, iar sumele obtinute prin valorificarea bunurilor din averea acesteia vor intra în patrimoniul debitorului si vor fi destinate acoperirii pasivului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca pârâta, în calitate de unic administrator al societatii debitoare, se face vinovata de încalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr.82/1991, fiind incidente disp.art.138 al.1 lit.d din Legea nr.64/1995.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta P.S.A., pentru urmmatoarele motive:
-instanta nu a motivat si analizat exceptia invocata, exceptie ce nu putea fi unita cu fondul, întrucât nu era nevoie de administrarea probelor;
-gresit instanta de fond a trecut peste apararile sale, apelând la unele dispozitii seci ale legii si fara sa faca o analiza amanuntita în functie de specificul fiecarei cauze, nu a înteles sa puna în discutie dreptul sau de a reface actele contabile pierdute, trecându-se prea usor peste prezumtia de buna-credinta de care se bucura, retinând în schimb o culpa nedemonstrata;
-pentru nerefacerea actelor contabile în termen se prevede sanctiunea contraventionala cu amenda, sanctiune care nu a fost aplicata;
-nu se specifica în ce cota va suporta din averea sa pasivul societatii falite.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei recurate în raport cu criticile aduse, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
La termenul din 30.06.2006, recurenta-pârâta, prin aparator, a invocat oral exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-creditoare S.C. M.C. S.R.L., întrucât, potrivit propriilor constatari, aceasta nu are sediul la adresa mentionata în Registrul Comertului, la acea adresa existând un depozit farmaceutic.
Desi i s-a pus în vedere ca aceasta exceptie sa fie formulata în scris, pârâta nu s-a mai prezentat si nici nu si-a sustinut apararea întemeiata pe aceasta exceptie.
Ca urmare, instanta de fond fiind ivestita cu aceasta cerere (formulata oral) si nesustinuta probator, a procedat la solutionarea sa la 20.11.2006.
Sustinerea recurentei în sensul ca nu a motivat solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a S.C. M.C. S.R.L., si nu a solutionat exceptia separat, fara a fi necesara administrarea de probe, nu poate fi retinuta întrucât, la pag.a 2-a a sentintei se regasesc motivele care au condus la solutionarea exceptiei.
Pe de alta parte, exceptia nu a fost unita cu fondul, fiind solutionata cu prioritate, în baza probelor existente la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, se retine ca instanta de fond si-a întemeiat solutia pe raportul lichidatorului, din care rezulta ca pârâta se face vinovata de încalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr.82/1991, respectiv nu a tinut contabilitatea conform legii si a facut sa dispara unele documente contabile.
Potrivit art.138 al.1 lit.d din Legea nr.64/1995, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere ai societatii, daca au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut o în conformitate cu legea.
In speta, judecatorul sindic, constatând corect ca sunt întrunite conditiile textului legal sus-mentionat, a dispus admiterea cererii de atragere a raspunderii administratorului societatii.
Din continutul sentintei recurate se arata pe larg motivele care au condus la solutia pronuntata, judecatorul sindic efectuând o analiza concreta si reala a situatiei de fapt si de drept, astfel ca sustinerile recurentei sunt neîntemeiate.
In ceea ce priveste argumentele invocate în aparare de catre recurenta, în sensul ca nu s-a acordat termen pentru refacerea înscrisurilor contabile disparute, ca nu a fost sanctionata contravenntional ori ca prezumtia de buna-credinta a fost înlaturata prea usor, nu pot fi retinute, întrucât recurenta-pârâta nu a sustinut aceste aparari la fond, nu a solicitat probe în acest sens.
Mai mult decât atât, recurenta nu s-a prezentat în fata instantei de fond, desi a fost citata cu mentiunea „personal la interogatoriu”, pentru a rasturna prezumtia instituita de art.138 lit.d din Legea nr.64/1995, republicata (în vigoare la data formularii cererii).
In legatura cu sustinerea recurentei, în sensul ca avea la îndemâna refacerea actelor contabile, se retine ca în speta de fata sunt incidente dispozitiile Legii nr.64/1995, lege speciala în materia falimentului si nicidecum dispozitiile referitoare la refacerea înscrisurilor contabile.
In ceea ce priveste ultimul motiv, se retine ca judecatorul sindic a dispus antrenarea raspunderii recurentei, conf.disp.art.138 al.1 din Legea nr.64/1995, care prevad suportarea unei parti a pasivului debitoarei, fara a se preciza cota respectiva.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedura civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
