Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3950 din 9 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr.53 pronunţată la data de 06.01.2012 în dosar nr.5220/84/2011 al tribunalului Salaj a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei P.V. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei L..
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că potrivit cu organigrama şi statul de funcţii privind aparatul de specialitate al primarului, instituţiilor şi serviciilor subordonate consiliului local, aprobate prin Hotărârea nr. 34/27.07.2011 a Consiliului Local L., funcţia de şef birou – Biroul financiar şi asistenţă socială era vacantă la data adoptării hotărârii.
La data de 1 septembrie 2011 ANFP avizează favorabil exercitarea cu caracter temporar a acestei funcţii publice de conducere iar prin Dispoziţia nr. 179/2011 Primarul comunei L. stabileşte că în perioada 1 septembrie 2011 – 31 decembrie 2011, d-na P.V. va exercita funcţia publică de conducere de şef birou – Biroul financiar şi asistenţă socială, din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei L., cu stabilirea unei indemnizaţii de conducere de 25 % calculat la salarul de bază deţinut.
Această dispoziţie este temeinică şi legală, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar în anul 2011, „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice”.
Prin urmare, salariul pentru anul 2011 s-a calculat prin raportare la salariul de bază deţinut la data de 31.12.2010, care a fost stabilit conform O.G. nr. 9/2008.
În cazul particular al reclamantei, raportat la textele legale de mai sus, Primarul a procedat corect aplicând indemnizaţia de conducere la salariul de bază avut la data ocupării funcţiei de conducere, prin aceasta fiind cu totul respectate prevederile legale sus evocate.
Criticile reclamantei cu privire la dispoziţia pârâtului sunt astfel neîntemeiate. Aceasta solicită calcularea salariului său, pentru funcţia deţinută în prezent, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010, deşi acestea au fost suspendate, în parte privitoare la aplicarea valorii de referinţă şi a coeficienţilor de salarizare, prin Legea nr. 285/2010.
Împotriva soluţiei arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii introductive.
În susţinerea celor solicitate se arată că instanţa a respins acţiunea în baza unei motivări străine pricinii, fiind în eroare cu privire la faptul că s-a solicitat a se calcula corect indemnizaţia şi reţinând că legea nr.284/2010 este suspendată iar calculul indemnizaţiei de conducere şi a celorlalte sporuri se fac potrivit anexei 7 pct.5 deoarece nu întreaga lege a fost suspendată iar anexa nu foloseşte în nici un fel dat fiind intrarea în vigoare a legii mai sus menţionate.
În situaţia concretă în care se găseşte, calculul se face pe baza OG nr.9/2008 dar se foloseşte anexa 4 pct.1 gr.1 superior cu salarizare de 1624 lei insa acest salariu nu se aplică comunelor din categoria III. Procedându-se corect ar fi trebuit să se ia în calcul treapta imediat următoare deci aplicându-se salariul evident funcţiei de consilier superior doi unde suma la care se calculează indemnizaţia de conducere este de 1435 lei. Cu toate acestea în privinţa sa a fost calculată indemnizaţia pe care o avea când îndeplinea funcţia de consilier asistent fapt ce este în contradicţie cu legislaţia în vigoare ce a generat decizia atacată. Modalitatea de calcul pe care o susţine este se arată susţinută şi prin adresa Consiliului Judeţean depusă la dosarul cauzei.
Analizând recursul declarat Curtea reţine următoarele:
La data de 27 iulie 2011 prin hotărârea nr.34 a Consiliului local L. a fost aprobată organigrama şi statul de funcţii privind aparatul de specialitate al primarului reorganizat instituţiilor şi serviciilor subordonate consiliului.
În condiţiile celor adoptate dat fiind constituirea comportamentului şi vacantarea funcţiei de conducere – şef birou financiar şi asistenţă socială a fost cerut avizul ANAF pentru exercitarea cu caracter temporar a funcţiei menţionate.
Ulterior în urma obţinerii avizului nr.902713 din 01.09.2011 la data de 4.10.2011 prin dispoziţia nr.179 se dispunea ca în perioada 1.09 – 31.12.2011 recurenta să exercite funcţia de conducere şef birou – Birou financiar şi asistenţă socială din cadrul de specialitate al primarului comunei L..
Prin acelaşi act se decide ca în perioada executării cu caracter temporar a funcţiei publice să se beneficieze de o indemnizaţie de conducere de 25% calculat la salariul de bază deţinut.
Cele stabilite în privinţa drepturilor salariale susţine recurenta potrivit expunerii de mai sus că sunt contrare legislaţiei ce a generat decizia.
Intimatul susţine că drepturile au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor OG nr.9/2008 anexa C pct.7 care prevăd că indemnizaţia de şef birou este de 25% calculat la salariu de bază a funcţionarului ce ocupa această funcţie şi în condiţiile în care prin Legea nr.284/2010 nu se prevăd nivelele de salarii ci clase / coeficienţi şi în contextul în care acelaşi act dispune ca valoarea salariilor de bază la reîncadrare se stabileşte prin legea de salarizare în anul 2011 iar prin legea nr.285/2010 se prevede că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la legea cadru privind salarizarea personalului din fonduri publice. Prin urmare chiar dacă la reîncadrarea s-au stabilit clase şi coeficienţi de ierarhizare in funcţie de studiu şi vechimea în muncă a salariaţilor salarizarea efectivă s-a efectuat având ca referinţe salariu de bază la 31.12.2010 iar acesta este cel stabilit de OG nr.9/2008.
Actul normativ invocat în decizia contestată şi care a stat la baza avizului ANAF Legea nr.188/1999 prin art.92 prevede că exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui
funcţionar care îndeplineşte condiţii de studii şi de vechime pentru ocuparea funcţiei şi care nu are o sancţiune disciplinară în condiţiile legii.
Acelaşi articol mai prevede însă prin alin.5 că dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcţionarul are dreptul la acest salariu.
De asemenea Legea nr.284/2010 prin dispoziţiile art.2 prevede că exercitarea cu caracter temporar a funcţiei de conducere se realizează prin numirea temporar a unei persoane angajate care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei de conducere şi care nu a fost sancţionat disciplinar iar în perioada prevăzută – temporară – persoana beneficiază de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere respective.
Reiese din normele enunţate că dacă salariul de bază al funcţiei de conducere este mai mare decât cel deţinut anterior funcţiei temporare se aplică cel al functiei de conducere.
Din normele enunţate reiese că în condiţiile în care se procedează la numirea temporară pe o funcţie de conducere se acordă drepturile salariale aferente funcţiei de conducere.
Cu alte cuvinte în condiţiile în care salariul funcţionarului numit temporar pe o funcţie de conducere este mai mic decât salariul de bază pentru funcţia ce se ocupă se aplică acest din urmă salariu la care se adaugă eventual spor de conducere s.a. Niciunde în normele enunţate nu se prevede că se aplică salariul avut de funcţionar la momentul numirii.
În speţă actele atestă că recurentei i-au fost stabilite drepturile salariale respectiv salariul de bază avut la momentul numirii la care s-a adăugat sporul de conducere şi nu salariu de bază al funcţiei de conducere la care urma să se adauge eventuale sporuri (acest din urmă salariu fiind mai mare).
Prin urmare în condiţiile în care normele prevăd expres că se acordă salariu mai mare iar din probe rezultă contrariul susţinerile recurentei cu privire la greşita reţinere a instanţei şi la încadrarea normelor ce au stat la baza deciziei sunt întemeiate şi urmează a fi admise.
Susţine însă intimatul că au fost respectate prevederile vizând reîncadrarea în funcţie însă omite a avea în vedere că în cauză este vorba de o promovare temporară căreia îi sunt aplicabile normele mai sus enunţate. Or, potrivit acestor norme drepturile sunt cele aferente funcţiei de conducere respectiv salariu mai mare.
Aşadar faţă de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20, art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.92 din Legea nr.188/1999, art.25 din Legea nr.284/2010 Curtea urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea conform dispozitivului. (Juecător Floarea Tămaş
