Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Ploieşti, petenta – societate comercială -a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Prahova, anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea de plata amenzii, în valoare de 2.500.000 lei.
în motivarea plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât a restituit contravaloarea ghetelor comercializate.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10963 din 24.09.2001, prin care a dispus admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea petentei de plata amenzii în valoare de 2.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie, petenta a fost sancţionată cu amendă în valoare de 2.500.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 13,15,46 lit. c din O.G. nr. 21/1992, republicată şi completată prin O.G. nr. 58/2000, constând în aceea că a oferit spre vânzare ghete având deficienţe de fabricaţie, respectiv lipsa unui branţ, strat protector, rezistenţa slabă a tălpii, motiv pentru care cumpărătoarea a formulat reclamaţie la data de 6.03.2001, în baza căreia petenta i-a restituit contravaloarea ghetelor.
Instanţa de fond a constatat că prin procesul-verbal de contravenţie nu s-a realizat o descriere în concret a faptei, şi că simpla menţiune că o terţă persoană ar fi cumpărat o pereche de ghete care ar fi prezentat diferite deficienţe nu este suficientă.
De asemenea, s-a apreciat că vânzarea produselor fără îndeplinirea anumitor elemente de identificare sau caracteristici calitative nu înseamnă că petenta a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 46 lit. c din O.G. nr. 21/1992, întrucât aceasta a restituit contravaloarea produsului necorespunzător, restituire care atrage exonerarea de răspundere.
împotriva sentinţei nr. 10963/2001 pronunţată de Judecătoria Ploieşti a declarat recurs intimata, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a interpretat în mod cu totul eronat prevederile O.G. nr. 21/1992, republicată, modificată şi completată prin O.G. nr. 58/2000, reţinând că în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nu s-ar fi descris fapta săvârşită.
Recurenta a susţinut că expresia „cu caracteristici calitative neconforme celor prescrise” desemnează fără dubiu orice neconformitate a parametrilor şi caracteristicilor tehnico-calitative şi constructive ale produsului, orice abatere de la caracteristicile prescrise prin norma sau standardul de produs.
Recurenta a menţionat că restituirea contravalorii produsului nu este de natură să exonereze petenta de răspundere, întrucât fapta de a comercializa produse cu deficienţe calitative subzistă, fiind independentă de buna-credinţă a vânzătorului.
Tribunalul, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, a constatat că recursul este fondat.
Prin procesul-verbal de contravenţie petenta a fost sancţionată cu amendă în valoare de 2.500.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 13 şi 15 din O.G. nr. 21/1992, republicată şi completată prin O.G. nr. 58/2000, constând în aceea că a comercializat la data de 18.12.2000 o pereche de ghete care prezentau deficienţe de fabricaţie, respectiv lipsa branţului, a stratului protector şi rezistenţa slabă a tălpii, datorită adezivului cu care a fost lipită.
în mod greşit instanţa de fond a constatat că prin procesul-verbal de contravenţie nu a fost descrisă în concret fapta săvârşită, întrucât agentul constatator a realizat o prezentare completă a elementelor constitutive ale contravenţiei săvârşite şi o descriere a deficienţelor calitative existente la produsul comercializat.
De asemenea, în mod greşit, s-a interpretat de instanţa de fond că restituirea contravalorii produsului comercializat conduce la exonerarea de răspundere a petentei, având în vedere că această împrejurare nu constituie o cauză care să înlăture răspunderea contravenţională, ci o recunoaştere a situaţiei de fapt menţionate în procesul-verbal de contravenţie.
Concluzionând, tribunalul a constatat că recursul declarat în cauză este fondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate, şi a dispus, în baza art. 312 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.
Trib. Prahova – Secţia comercială, decizia nr. 67 din 19.02.2002
