Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 5209 din 11 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 935 din 15.02.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 5261/100/2011 s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.T.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta B.T.A. a fost numită în funcţia publică de conducere I Superior 2 Şef Birou Juridic şi Contencios începând cu 7.04.2010, aspect ce rezultă din copia carnetului de muncă depusă la fila 5, urmare concursului organizat în perioada 16 – 18.03.2010.
Prin cererea înregistrată sub nr. 32801 din 25.XI.2010, reclamanta a solicitat pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş să dispună asupra avansării sale în grad din treapta 2 în treapta 1 de salarizare, începând cu 1.X.2010, în temeiul art. 67 din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv art. 7 (3) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, motivat de faptul că este în treapta 2 de salarizare începând cu 1.07.2008, astfel că îndeplineşte condiţiile de 2 ani vechime în treapta de salarizare din care solicită să avanseze şi are calificativul corespunzător.
Prin adresa nr. 35115 din 17.XII.2010, pârâta a comunicat reclamantei că pentru funcţiile publice de conducere nu se realizează avansare în trepte de salarizare, acest lucru fiind valabil doar pentru funcţionarii publici de execuţie definitivi.
Prin dispoziţia nr. 100 din 8.02.2011, reclamanta a fost numită începând cu 1.02.2011 în funcţia publică de conducere de Şef Serviciu Juridic, Contencios şi Secretariatul Comisiei.
Actul administrativ unilateral a fost emis având în vedere Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 208/2010 privind aprobarea stabilirii funcţiilor publice şi a Statului de funcţii pentru Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, art. 100 din Legea 188/1999 republicată privind statutul funcţionarilor publici, HG nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, completată prin HG 611/2008.
Cu toate că dispoziţia i-a fost comunicată reclamantei în ziua de 16.03.2011 aceasta nu a fost atacată în instanţă, împrejurare recunoscută de reclamantă în motivarea acţiunii.
Urmare plângerilor înregistrate sub nr. 8363 – 8365 din 31.03.2011, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a emis adresa nr. 9982 din 19.04.2011 conform căreia în coeficienţii de ierarhizare privind funcţiile de conducere sunt cuprinse atât indemnizaţia de conducere cât şi valoarea sporului de vechime la maxim, aspecte reglementate de art. 15 şi 30 din Legea Cadru nr. 330/2009 raportat la art. 5 din Legea nr. 285/2010.
Legat de dovada vechimii în specialitate, pârâta a comunicat reclamantei că la 7.04.2010 a luat la cunoştinţă de fişa postului stabilită funcţiei publice de conducere – Şef Birou Juridic şi Contencios, care conţine atribuţii specifice consilierului juridic, funcţie publică pe care o ocupă din acea dată.
Din perspectiva celor descrise anterior şi ţinând seama că pentru funcţiile publice de conducere, cum este cea ocupată de reclamantă, nu se realizează avansare în trepte de salarizare raportat la prevederile art. 7 al. 3 din Secţiunea 2 a Legii Cadru nr. 330/2009, nu pot fi primite susţinerile reclamantei.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, acţiunea este neîntemeiată şi a fost respinsă în baza dispoziţiilor art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.T.A. solicitând în principal, să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond; – în subsidiar, să se admită recursul, să se modifice sentinţa atacată şi pe cale de consecinţă să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată al căror cuantum îl va preciza.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că instanţa nu a soluţionat efectiv cererea sa, deoarece a solicitat să constatate că, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile În materie si documentelor de serviciu ale reclamantei deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de execuţie CONSILIER JURIDIC, clasa 1, grad Superior, treapta 1 de salarizare, cerere asupra căreia apreciază că instanţa de fond nu s-a pronunţat.
In motivare, instanţa de fond arată că pentru funcţiile de conducere, nu se realizează avansarea în trepte de salarizare raportat la prevederile art. 7 alin. 3 din secţiunea 2 a Legii nr. 330/2009, or nu acest lucru a solicitat, ci recunoaşterea calităţii sale de consilier juridic cu încadrarea arătată în petit în cadrul instituţiei intimate. Câtă vreme instanţa de fond nu face nicio referire la cererea formulată, apreciază că acest lucru echivalează cu o nepronunţare asupra cererii, cu o nerezolvare a solicitării sale, motiv de casare cu trimitere a sentinţei atacate.
Referitor la petitul subsidiar de modificare a hotărârii atacate, arată faptul că. este angajată a paratei din data de 07.04.2011 în funcţia publică CONSILIER JURIDIC clasa 1, grad superior, treapta 2 de salarizare, şef Birou Juridic şi Contencios Administrativ, astfel cum rezultă din copia propunerii de numire în funcţia publică actului de numire, a documentului care atesta depunerea jurământului, a fişei postului, Carnetului de muncă, pe care le anexează.
Prin documentele ulterioare emise în materie de raporturi de serviciu pentru reclamantă, parata, cu rea credinţă nu-i recunoaşte calitatea de consilier juridic corelativă funcţiei publice CONSILIER JURIDIC, clasa 1, grad Superior, treapta 1 de salarizare ocupată prin concurs, În conditiile legii ,menţionand doar funcţia publică de conducere pe care o exercită, sens în care anexează copii ale dispoziţiilor nr.83/04.02.2011, 100/08.02.2011.
În fapt, parata pretinde să exercite atribuţii si să-şi asume responsabilităţi specifice funcţiei publice CONSILIER JURIDIC, o delegă în această calitate la instanţele de judecată sau în orice alte împrejurări unde are nevoie, dar în drept, în documentele de serviciu ale reclamantei, refuză fără temei să-i recunoască această calitate, deşi exercită acest fel de atribuţii.
La comunicarea către reclamantă a dispoziţiilor menţionate, a formulat plangere ( înregistrată sub nr.8364/31.03.2011 şi pe care o anexează) prin care a aratat inadvertenţele existente ,iar prin adresa paratei nr.9982/19.04.2011 (pe care o anexează), se formulează răspuns la ceea ce nu a solicitat, respectiv modul de stabilire şi cuantumul indemnizaţiei de conducere.
Prin conduita sa parata încalcă dispoziţiile legale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, respectiv Legea nr.514/2003 cu modificări şi completări
şi Statutul profesiei de consilier juridic şi încalcă dreptul reclamantei la vechimea în funcţii juridice care, potrivit art.7 din lege este recunoscută doar consilierilor juridici iar nu şefului de birou sau serviciu, acestea reprezentand atribuţii de conducere care pot exista sau nu temporar sau definitiv, dar funcţia de bază CONSILIER JURIDIC, ocupată prin concurs nu poate fi nesocotită, nerecunoscută, eventual poate fi schimbată cu acordul reclamantei, în condiţiile legii; de asemenea se încalcă principiul egalităţii de şanse şi tratament în raport cu ceilalţi consilieri juridici angajaţi ai paratei, fapt de natură a-i produce şi prejudicii.
De altfel, prin poziţia procesuală exprimată de intimată în faţa instanţei de fond prin întâmpinare aceasta nu s-a opus admiterii acţiunii.
În drept s-au invocat prevederile: art.20 din Legea nr. 554/2004, art. 304/1 şi următ. din
C.proc.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Consideră recurenta-reclamantă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra altei cereri decât cea cu care a fost investită, în realitatea solicitând instanţei să constate că deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de consilier juridic clasa I, grad superior, treapta 1 de salarizare.
Contrar susţinerilor recurentei, Curtea constată că întreaga procedură prealabilă realizată de aceasta cu intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a vizat promovarea sa din treapta 2 în treapta 1 de salarizare. Cererea sa fiind respinsă, s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând să se constate că deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de execuţie consilier juridic, clasa I, grad superior, treapta 1 de salarizare.
Prin urmare, este evident că ceea ce dorea reclamanta era avansarea sa în treapta 1 de salarizare, calitatea sa de consilier juridic nefiind contestată de intimată, mai mult decât atât, calitatea de consilier juridic deţinută în cadrul intimatei fiind menţionată şi în carnetul de muncă.
În consecinţă, singurul aspect contestat fiind cel referitor la posibilitatea avansării recurentei în treapta 1 de salarizare, aspect asupra căreia reclamanta a investit instanţa, Curtea constată că prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii formulate, în limita investirii, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.
Pe fondul cauzei, Curtea constată, la fel ca şi instanţa de fond, că reclamanta deţine o funcţie publică de conducere, cu privire la care nu este posibilă avansarea în trepte de salarizare, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 330/2009. De altfel, cu privire la acest aspect, recurenta nu a criticat în nici un fel soluţia instanţei de fond.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge. (Judecător Monica Diaconescu)
