Legea nr. 393/2004, art. 35, art. 39
Funcţiile de primar şi viceprimar sunt funcţii de demnitate publică, distincte atât faţă de raporturile de muncă de drept comun, reglementate de Codul Muncii, cât şi de cele ale funcţionarilor publici.
Împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 393/2004, durata exercitării mandatului de primar şi de viceprimar, constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în calcul la promovare şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea şi la recalcularea pensiei, nu este de natură să conducă la concluzia că la indemnizaţia specială, plătită pe durata mandatului de primar sau viceprimar, s-ar putea adăuga sporuri şi alte drepturi cuvenite salariaţilor potrivit Codului Muncii.
Textul are in vedere situaţia în care, după expirarea mandatului, sunt reluate raporturile de muncă ale persoanelor care au îndeplinit funcţiile de primar şi viceprimar, context în care durata mandatului este asimilată vechimii in muncă şi specialitate, respectiv stagiului de cotizare, în privinţa celor care se pensionează, pentru ca foştii aleşi locali să beneficieze ulterior de aceste drepturi.
Pe de altă parte, art. 35 din Legea nr. 393/2004, care reglementează statutul aleşilor locali, dispune că primarii şi viceprimarii au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită potrivit legii. Or, in situaţia in care norma specială nu dispune, ea se completează cu cea generală, reprezentată, în speţă, de prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, în varianta republicată, care exclud aplicarea sporului de vechime şi a celorlalte sporuri prevăzute de lege la indemnizaţia cuvenită primarilor şi viceprimarilor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 7 din 13 ianuarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 556/18 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2680/108/2008, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor M.Gh.N. şi L.I., în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Ineu şi Consiliul Local al Oraşului Ineu, ce a avut ca obiect plata drepturilor salariale neacordate pentru perioada 01.07.2005-30.06.2008, cât titularii cererii au îndeplinit funcţia de primar, respectiv viceprimar al Oraşului Ineu, reprezentând sporul de vechime, al treisprezecelea salariu şi premiile de 2% din fondul de salarii, prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli al pârâţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că funcţiile de primar şi viceprimar sunt funcţii de demnitate publică, iar exercitarea mandatelor reclamanţilor se realizează in temeiul unor dispoziţii speciale, conţinute de Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
Instanţa de fond a mai observat că pe durata exercitării mandatului, aleşii locali nu sunt asimilaţi funcţionarilor publici, pentru a le fi aplicabile prevederile Legii nr. 188/1998, şi nici personalului angajat cu contract de muncă, potrivit Codului Muncii. Pe durata îndeplinirii funcţiilor de demnitate publică, raporturile de muncă ale acestora cu persoane de drept privat încetează, iar raporturile de aceeaşi natură încheiate cu unităţile sau instituţiile publice se suspendă, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.
Totodată, Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 şi art. 61 din Legea nr. 215 /2001, în varianta sa republicată, sunt în sensul că primarii şi viceprimarii primesc, pe toată durata exercitării mandatelor, o indemnizaţie, stabilită în condiţiile legii ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv, de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce se determină în raport de venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Instanţa de fond a concluzionat că reclamanţii, în calitate de aleşi locali, nu îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract de muncă sau raport de serviciu, ci pe baza unui mandat obţinut conform prevederilor speciale menţionate anterior, iar pe toată durata mandatului beneficiază doar de indemnizaţia lunară, neavând dreptul la vreun alt spor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii M.Gh.N. şi L.I., solicitând modificarea in tot a sentinţei supusă reformării, în sensul admiterii acţiunii lor, astfel cum a fost formulată în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanţilor, Curtea constată că acestea s-au referit, în esenţă, la omisiunea instanţei de fond de a aplica prevederile legale incidente speţei, ceea ce ar atrage, în opinia lor, incidenţa motivului de modificare a hotărârii atacate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.. Astfel, recurenţii ar fi asimilaţi, din punct de vedere al raporturilor de muncă, unui salariat cu contract de muncă, cu diferenţa că salariul lor este denumit indemnizaţie, prin Legea nr. 154/1998. Acest punct de vedere este întărit de încheierea, la instalarea in funcţie, a unor contracte individuale de muncă, acte ce au fost ignorate de judecătorii fondului, dar şi de prevederile art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 154/1998, potrivit cărora indemnizaţia obţinută de reclamanţi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor, inclusiv a sporurilor, ce se determină in raport cu venitul salarial.
Recurenţii mai susţin că tribunalul nu a interpretat corect legislaţia aplicabilă,în sensul că Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale este o lege generală, prin raportare la Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ce are caracter special. Potrivit art. 39 din acest din urmă act normativ, durata exercitării mandatului de primar şi viceprimar constituie vechime in muncă şi specialitate şi se ia in calcul la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta.
Ultimul motiv de recurs al reclamanţilor a vizat motivarea insuficientă a sentinţei atacate, întrucât nu s-a făcut referire la nota de calcul emisă de Primăria Oraşului Ineu ori la practica judiciara ataşată în susţinerea acţiunii.
Pârâţii intimaţi nu s-au prezentat in instanţă şi nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin întâmpinare, cu toate că au fost citaţi cu această menţiune de către instanţa de recurs.
În recurs, reclamanţii au mai depus la dosar următoarele înscrisuri: Sentinţa Civilă nr. 658/2007 şi Sentinţa Civilă nr. 839/2007, ambele pronunţate de Tribunalul Arad, Sentinţa civilă nr. 731/2005 a Tribunalului Timiş, Sentinţa civilă nr. 658/2007 a Tribunalului Arad şi Sentinţa civilă nr. 96/D/2003 a Tribunalului Satu Mare.
Analizând recursul reclamanţilor, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în prima fază a procesului, precum şi a înscrisurilor depuse in recurs, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 7 şi 9, dar şi a art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea reţine că acesta nu este întemeiat, cu următoarele argumente.
Într-adevăr, aşa cum corect a observat prima instanţă, funcţiile exercitate de reclamanţi in perioada 2005-2008, de primar, respectiv viceprimar, sunt funcţii de demnitate publică, distincte nu numai faţă de raporturile de muncă de drept comun, reglementate de Codul Muncii, cât şi de cele ale funcţionarilor publici, la care se referă Legea nr. 188/1998. Că este aşa rezultă cu certitudine din prevederile art. 2, art.4, art. 20 – art.23 ale Legii nr. 393/2004, dar şi din cele ale art. 57 – art. 72 ale Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, norme legale care statuează asupra particularităţilor ce ţin de modul de dobândire şi exercitare a acestor funcţii, protecţia legală şi drepturile de care se bucură aleşii locali, inclusiv cele legate de remunerare pentru perioada mandatului.
Statutul special al aleşilor locali, care pe durata îndeplinirii mandatului nu leagă raporturi individuale de muncă cu autorităţile administraţiei publice locale, este atestat şi de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice, respectiv la regii autonome sau la cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale.
În contextul celor de mai sus, împrejurarea că autorităţile publice locale intimate au nesocotit normele imperative ce reglementează statutul aleşilor locali, încheind cu reclamanţii contractele individuale de muncă nr. 32/2004, respectiv nr. 33/2004, nu influenţează în vreun fel natura raporturilor juridice supuse analizei, pentru simplul motiv că nici Oraşul Ineu şi nici Consiliul Local al Oraşului Ineu nu pot dispune asupra calificării juridice a acestor raporturi, în condiţiile existenţei unei legi speciale in materie.
Fără a contrazice susţinerile recurenţilor cu privire la caracterul special al Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, prin raportare la cadrul juridic general de reglementare a organizării şi funcţionării administraţiei publice locale, Curtea observă că cele două acte normative nu conţin prevederi distincte in materia modului de stabilire al drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor pentru exercitarea funcţiilor de demnitate publică în perioada 2005-2008, aşa încât nu se pune problema aplicării cu prioritate a normei speciale.
Împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 393/2004, invocate de recurenţi, durata exercitării mandatului de primar şi de viceprimar, constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în calcul la promovare şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea şi la recalcularea pensiei, nu este de natură să conducă la concluzia că la indemnizaţia specială plătită pe durata mandatului s-ar putea adăuga sporuri şi alte drepturi cuvenite salariaţilor potrivit Codului Muncii. Textul are in vedere, în mod evident, situaţia in care, după expirarea mandatului de primar, respectiv viceprimar, sunt reluate raporturile de muncă ale persoanelor care au îndeplinit aceste funcţii, context in care durata mandatului este asimilată vechimii in muncă şi specialitate, respectiv stagiului de cotizare, în privinţa celor care se pensionează, pentru ca foştii aleşi locali să beneficieze ulterior de aceste drepturi.
Pe de altă parte, art. 35 din legea specială care reglementează statutul aleşilor locali dispune că primarii şi viceprimarii au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită potrivit legii. Or, in situaţia in care norma specială nu dispune, ea se completează cu cea generală, reprezentată, în speţă, de prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, în varianta republicată, care exclud aplicarea sporului de vechime şi a celorlalte sporuri prevăzute de lege la indemnizaţia cuvenită primarilor şi viceprimarilor.
Prin urmare, prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale aplicabile în cauză, iar susţinerile recurenţilor cu privire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sunt neîntemeiate.
Curtea a apreciat că referirile la practica judiciară în materie ori la anumite înscrisuri, depuse de reclamanţi în susţinerea acţiunii, nu sunt aspecte esenţiale care să permită concluzia că sentinţa recurată nu conţine motivele pe care se sprijină, în înţelesul art. 304 pct.7 C.proc.civ. Mai mult, aspectele în discuţie nu au reprezentat argumente ale reclamanţilor în cererea de chemare în judecată, pentru ca instanţa de fond să le înlăture cu ocazia expunerii considerentelor hotărârii pronunţate.
De altfel, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în actualul sistem, iar hotărârile judecătoreşti, depuse la dosar, provin de la instanţe de fond inferioare în grad Curţii şi nu cuprind o analiză a textelor legale la care s-a făcut referire anterior.
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins recursul reclamanţilor, făcând aplicarea art. 304 ind. 1 şi 312 alin. (1) C.proc.civ., cu consecinţa evidentă a menţinerii sentinţei atacate, considerată a fi legală şi temeinică.
