JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. ……………………
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ………………..
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ……………………..
GREFIER: …………………………………..
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de contestatorul ……………….în contradictoriu cu intimata ……………………, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns contestatorul personal şi asistat de avocat ……………., cu împuternicire avocaţială la fila ………… din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 192, 193, 196 şi 198 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului …………………., declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Nemaifiind probe de administrat şi excepţii de invocat instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul contestatorului solicită admiterea plângerii şi anularea procesului verbal şi a sancţiunii aplicate. Agentul de poliţie l-a oprit abuziv, a încheiat procesul verbal în lipsa petentului, a scris cu mana lui ca nu există obiecţiuni, petentul nu a semnat procesul verbal, astfel încât nu poate fi păstrat ca valabil; de asemenea, este fals că petentul şi-a abandonat actele. Se impune aplicarea prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum rezultă din jurisprudenţa CEDO; fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. ………………. la data de …………….., petentul ………………….. a contestat procesul verbal de contraventie seria ……………… încheiat la data de ……………… de catre intimata ……………..
In motivarea plângerii, petentul a învederat că procesul verbal atacat este nelegal şi netemeinic întrucât a fost încheiat în lipsa sa şi în lipsa oricărui martor asistent; agentul constatator a menţionat că nu are obiecţiuni, deşi a refuzat semnarea procesului verbal tocmai pentru faptul că avea obiecţiuni şi nu era mulţumit cu sancţiunea acordată; este nereală constatarea conform căreia şi-ar fi abandonat actele de identitate, permisul l-a predat agentului odată cu aplicarea sancţiunii, iar cartea de identitate i-a fost înapoiată după întocmirea procesului verbal. Petentul a invocat prezumţia de nevinovăţie astfel cum rezultă din jurisprudenţa CEDO împotriva României, sarcina probei fiind în sarcina intimatei. Se menţionează de către petent că nu a trecut pe culoarea roşie a semaforului, în momentul pătrunderii în intersecţie aceasta fiind verde şi nici nu era o zi în care traficul era aglomerat.
În drept au fost invocate disp. art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002.
In dovedirea plangerii, petentul a solicitat proba cu acte şi cu martorul …………………. şi a depus la dosar procesul-verbal contestat.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că petentul a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fons şi de formă legale,nu este afectat de nicio nulitate, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei săvârşite.
În dovedire, s-a solicitat proba cu acte.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu martorul ……………. declaraţia acesteia dată sub prestare de jurământ fiind ataşată la dosar după semnare.
Analizand materialul probator aflat la dosar, instanta retine ca plangerea este întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Petentul …………………………. a fost sanctionat contraventional cu amendă în cuantum de …………. lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prin procesul-verbal de contraventie seria ……………… incheiat la data de ……………… de catre intimata ………………….. Totodată, a fost aplicată sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.
S-a retinut în sarcina contravenientului ca la data de ……….., in jurul orelor …………, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ………. pe B-dul ………….. iar la intersecţie cu …………… a circulat pe culoarea roşie a semaforului electric care funcţiona normal.
Examinand modul de incheiere a procesului-verbal atacat, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absoluta reglementate de O.G. nr. 2/2001.
În ce priveşte motivul de nelegalitate a procesului verbal referitor la încălcarea alin. 1 şi 3 ale art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv încheirea procesului-verbal în lipsa petentului, situaţie ce nu a fost adeverită de un martor semnatar, instanţa apreciază că acesta nu este o neregularitate care să conducă la nulitatea actului. Rolul martorului asistent nu este acela de a confirma situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenţionale, ci la întocmirea procesului-verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze; de altfel, chiar în situaţia în care agentul constatator nu a respectat dispoziţiile art. 19 alin. 3, ca în speţa de faţă, sancţiunea este nulitatea relativă, care opezerează doar în situaţia în care se dovedeşte o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în cauză.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa reţine poziţia procesuală a petentului, în sensul nerecunoaşterii faptei imputate. De asemenea, instanţa are în vedere declaraţia martorului Rusu George Laurenţiu, care a arătat că petentul a trecut pe culoarea verde a semaforului.
În ceea ce priveşte susţinerile petentului conform căruia beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, astfel încât sarcina probei incumbă organelor de poliţie, instanţa reţine faptul că faptul că domeniul contravenţional este supus aplicabilităţii art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzaţie in materie penală” atrăgând astfel incidenţa tuturor garanţiilor oferite de CEDO în materie penală. Aşa cum a arătat ………….. “distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanţiilor oferite de art. 6 din Convenţie acuzaţiilor în materie penală” (Hotărârea pronunţată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56); Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenţii au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petentului ……………… de dreptul de a beneficia de garanţiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter “penal” în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta aparţine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunţate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunţată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancţiunii este de prevenire şi pedepsire, suntem în prezenţa unei acuzaţii în materie penală (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul şi scopul art. 6 din Convenţie (Decizia pronunţată în cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Recent, chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Anghel împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie într-o procedură contravenţională (paragr. 66-69 din Hotărârea Anghel împotriva României). În speţă se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată, precum şi măsura reţinerii permisului nu are scop reparator, ci scop de prevenire şi pedepsire.
Faţă de cele expuse mai sus, acuzaţia care este adusă petentului ………….. este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului.
În privinţa probaţiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curţii EDO în materie penală.
În ceea ce priveşte prezumţia de legalitate şi temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenţii statului, Curtea Edo a arătat că în principiu astfel de prezumţii pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deşi, prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei este recunoscută în principiu de către instanţă, aceasta nu poate înfrânge prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO. Pentru a forma convingerea instanţei, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârşit fapta reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, prezumţia de legalitate şi temeinicie a acestuia ar trebui susţinută şi cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora. Or, în cauză, intimata …………………….nu a probat acuzaţia adusă petentului în niciun fel. Pe de altă parte, deşi nu avea obligaţia de a îşi proba nevinovăţia, petentul a propus probe, care au fost administrate de către instanţă, declaraţia martorului …………………………….. fiind de natură a susţine prezumţia de nevinovăţie a petentului şi de a înfrânge prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
În lumina consideraţiilor expuse, apreciind că plângerea petentului este întemeiată, instanţa urmează să o admită şi să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ……………, întocmit la data de ……………………….
De asemenea, instanţa urmează să ia act de faptul că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plângerea contravenţională formulată de contestatorul ……………………., în contradictoriu cu intimata …………………………….
Anulează procesul-verbal de contravenţie seria ………….. întocmit la data de ……………….
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, ……………………
PREŞEDINTE, GREFIER,
.
1
