Prin sentinţa penală nr. 129/31 ianuarie 2008, Judecătoria Tg.-Mures, 1-a condamnat pe inculpatul B.Ş.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. l din OUG nr. 195/2002 republicată, cu reţinerea art. 74 lit. a şi c Cod penal şi aplicarea art. 776 lit. d Cod penal;În baza art. 81 alin. l Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, atrăgându-i atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei;Potrivit art. 191 alin. 1 Cod pr. penală, 1-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, din coroborarea probelor instrumentate că, în data de 21 iulie 2007, în jurul orei 01,00, inculpatul a condus pe drumurile publice, pe raza localităţii Râciu, autoturismul său, în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita permisă de lege, respectiv de 0,80 mg/1 alcool pur în aer expirat (la momentul depistării), l,50gr%o (la ora 2,05) şi l,30gr.%o (la ora 3,05).Pornind de la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, judecătoria a apreciat că o sancţiune de 2 luni închisoare este suficientă reeducării, iar scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea efectivă a acesteia.Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul B.Ş.E.In motivarea căii de atac, inculpatul a contestat temeinicia hotărârii judecătoriei prin care a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibatic alcoolică peste limita legală la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia. A precizat că, în raport de gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii acesteia şi persoana sa, sunt incidente prevederile art. 18 Cod penal, faptei lipsindu-i o trăsătură esenţială pentru a fi considerată infracţiune. In plus, o soluţie de condamnare echivalează pentru el cu suspendarea permisului de conducere şi, implicit, cu pierderea locului de muncă, ţinând cont de aceste împrejurări, instanţa ar fi trebuit să pronunţe achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod pr. penală.Prin decizia penală nr. 99/A/05.05.2008 Tribunalul Mureş în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.penală, a admis apelul declarat de inculpatul B.Ş.E. împotriva sentinţei penale nr.129/31 ianuarie 2008, pronunţate de Judecătoria Tg. Mures, în dosarul nr.9331/320/2007 şi, în consecinţă:A desfiinţat integral hotărârea atacată, rejudecâncând cauza în limitele de mai jos:
In baza art. 345, alin. l si 3 Cod pr. penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b ind. l Cod pr. penală, a achitat pe inculpatul B.Ş.E, de sub acuza comiterii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. l din OUG nr. 195/2002 republicată.Potrivit art. 345 alin. 4 Cod pr. penală raportat la art. 181, alin. 3 si art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului B.Ş.E. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei RON.Conform art. 192 pct. l lit. d Cod pr. penală, a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul urmăririi penale si al judecăţii în prim grad.Potrivit art. 192 alin. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.Pentru a pronunţa această decizia Tribunalul şi-a însuşit analiza corectă si detaliată a probelor instrumentate cu prilejul judecăţii în prim grad si starea de fapt expusă. În raport de această stare de fapt si luând drept criterii persoana inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală, care nu a cauzat si nu a luat parte la vreun conflict în familie si societate, afecţiunile fizice pe care acuzatul le prezintă, contextual în care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice (la solicitarea prietenei sale care, singură fiind, a avut o pană la maşină la ieşirea din localitatea Râciu), distanţa scurtă pe care o avea de parcurs, faptul că, din cauza orelor târzii, circulaţia autoturismelor si a pietonilor era foarte redusă, conduita inculpatului pe durata procedurii, împrejurarea că acesta a înţeles si conştientizat urmarea actelor sale ilicite.Astfel, instanţa de apel a apreciat, în concret că, fapta acestuia a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite, fiind vădit lipsită de importanţă şi, în acest context, în cauză, sunt incidente prevederile art. 181 Cod penal, activităţii inculpatului lipsindu-i una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii si anume gradul de pericol social concret. Prin urmare, acţiunea penală pusă în mişcare si exercitată faţă de el este lipsită de temei, fiind aplicabil la speţă cazul de achitare prevăzut de art. 10 lit. b1 Cod pr. penală.Împotriva deciziei Tribunalului în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.În motivarea recursului Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei penale a Judecătoriei Tg. Mureş.Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu, în considerarea disp.art.3859 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea a apreciat că recursul Parchetului a fost fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.181 Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşirea faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.În cauza dedusă judecăţii s-a stabilit în mod indubitabil că în data de 21.07.2007 în jurul orelor 01,00, inculpatul a condus autoturismul său pe DN15E având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,50%o.Astfel, nu se poate susţine că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile naţionale având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,50%o nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Infracţiunea comisă de inculpat este una extrem de gravă, care pune în pericol circulaţia pe drumurile publice, astfel că susţinerea instanţei de apel că inculpatul a condus doar o distanţă mică până când a fost depistat de organele de poliţie, că nu era trafic aglomerat la ora depistării, că inculpatul nu are antecedente penale, nu poate conduce la concluzia că fapta inculpatului, prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă.Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.39515 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis recursul parchetului, a casat hotărârea atacată şi a menţinut hotărârea primei instanţe, constatând că apelul inculpatului a fost greşit admis.În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
