Potrivit art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni, cu răspundere limitată sau, după caz, al organizaţiei cooperatiste teritoriale ajunse în stare de să fie suportată de către membrii organelor de conducere -administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una din faptele prevăzute la lit. a) – g) din textul de lege menţionat.
Faptul că iniţial a fost deschisă împotriva debitoarei procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, nu înseamnă implicit că administratorul societăţii poate să răspundă în temeiul art. 124 din actul normativ menţionat, deoarece cazurile prevăzute de lege sunt limitative, iar motivele invocate de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în acestea.
(Decizia nr. 1569 din 27 noiembrie 2002 — Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 731/2002 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta S.C. “B.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta O.V., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 178.419.667 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 287 din 23.05.2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că S.C. “C.” S.R.L. ar fi ajuns în încetare de plăţi sau că pârâta ar fi folosit bunurile sau creditele societăţii în folosul propriu sau în folosul unei alte societăţi.
împotriva Sentinţei civile nr. 287 din 23.05.2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a declarat recurs S.C. “B.” S.A., arătând că sumele rezultate din valorificarea produselor, nefiind achitate, evident că au fost folosite în alte scopuri de către reprezentantul legal al societăţii şi că în mod greşit s-a reţinut că nu poate fi antrenată răspunderea reprezentantului legal în temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, în sensul că nu s-a deschis procedura falimentului.
Au fost depuse în copie înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivele invocate, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, al organizaţiei cooperatiste teritoriale ajunse în stare de insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie prin una din faptele prevăzute la lit. a) – g) din textul de lege menţionat.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că intimata-pârâtă ar fi săvârşit vreuna din faptele prevăzute de art. 124 alin. 1 lit. a) – g) din Legea nr. 64/1995, republicată.
Este adevărat că împotriva debitoarei S.C. “C.” S.R.L. s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, însă prin Sentinţa civilă nr. 562 din 8.12.2000, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a închis procedura în baza dispoziţiilor art. 118 şi 121 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Din faptul că iniţial a fost deschisă împotriva debitoarei procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, nu rezultă automat că administratorul societăţii poate să răspundă în temeiul art. 124 din actul normativ menţionat.
Cazurile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii administratorului sunt limitative, iar motivele invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în punctele a) – g) din art. 124 al Legii nr. 64/1995, republicată.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
