Prin sentinţa civilă nr. 1025/5.09.2008 Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantele N.M.C. şi N.A. prin reprezentant legal N.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.
A obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei, în care cuantumul pensiei să fie de 75% din salariul de bază brut, conform adeverinţei nr. 814/07.05.2008 emisă de Tribunalul Galaţi şi drepturile să fie acordate începând cu data depunerii cererii, 12.05.2008.
A respins celelalte cereri ca fiind nefondate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 4810/121/2008, din 08.07.2008 reclamantele N.M.C. şi N.A. prin reprezentant legal N.C., au formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii contestaţie împotriva deciziei 206561/13.06.2008 în ceea ce priveşte cuantumul cumulat al pensiei de urmaş stabilită în baza art. 68 al. 10,12 din Legea 567/2004 şi data de la care se acordă pensia de urmaş majorată, ca urmare a modificării Legii 567/2004 prin OUG 100/ 2007.
În motivare, reclamantele au arătat că mama lor, N.L.D. a încetat din viaţă la 15.01.2007, la data decesului îndeplinind funcţia de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Galaţi şi că, în calitate de urmaşe ale acesteia au primit o pensie, în baza Legii nr. 19/2000.
Prin OUG 100/2007, art. 68 al. 10, 12 se prevede că în cazul în care, la data decesului, susţinătorul legal nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o de urmaş în cuantum de 75% din salariul de bază brut lunar avut de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, actualizată ori de câte ori se majorează salariul brut al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti în activitate.
Întrucât dreptul la pensia de urmaş nu este o de serviciu sau o pensie de serviciu derivând din pensia de serviciu a susţinătorului, neavând un drept de opţiune cu o altă pensie, au considerat că, din oficiu, începând cu 01.11.2007, cuantumul pensiei de urmaş trebuia majorat la nivelul prevăzut de alin 10, 12 din Legea 567/2004, modificată.
Au mai precizat că intimata a calculat greşit procentul de 75%, că nu a stabilit o pensie pentru fiecare urmaş, ca în decizia anterioară, deşi dreptul fiecăreia e un drept individual, nu colectiv, că numai dreptul individual la pensie de peste 1 000 lei se impozitează.
Intimata a formulat întâmpinare, prin a solicitat respingerea acţiunii, arătând că pentru reclamante s-a stabilit la data de 14.01.2007 o pensie de urmaş în condiţiile art. 71-85 din Legea 19/2000. După apariţia OUG 100/2007, tutorele reclamantelor a depus la data de 12.05.2008 o cerere de acordare a pensiei de urmaş în conformitate cu art. 68 al. 10 din Legea 567/2004, modificat prin OUG 100/2007. La data de 13.06.2008 s-a emis decizia 206561 prin care s-a stabilit pensia de urmaş. Cuantumul acesteia s-a calculat pentru doi urmaşi, conform art. 68 al 10 din Legea 567/2004, modificat prin OUG 100/2007, dar şi de prevederile art. 71 al. 2 din Legea 19/2000, respectiv, pentru doi urmaşi, 75% din baza de calcul. Aceasta întrucât art. 8 din HG 290/2005 privind normele de aplicare a Legii nr. 567/2004 nu a fost modificat, cuantumul pensiei de urmaş stabilindu-se prin aplicarea procentelor prev. de Legea nr. 19/2000, aceiaşi interpretare rezultând şi din conţinutul art. 68 al. 10 din Legea nr. 567/2004, modificat prin OUG 100/2007.
S-a mai susţinut că, din actele normative enumerate, rezultă că se stabileşte o pensie într-un singur cuantum, şi nu pensii individuale, că acordarea şi calcularea pensiilor în condiţiile Legii 19/2000, cadrul legal general, şi Legii 567/2004, nu se face din oficiu, ci la cerere. Pensia se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor, dacă cererea a fost depusă în termenele prevăzute de lege sau de la data depunerii cererii pentru înscriere nouă sau cu data de întâi a lunii următoare, în cazul recalculării (opţiunii), când cererea nu a fost depusă în termenele legale. În cauză, cererea a fost depusă peste termenele legale şi s-a acordat cu data de întâi a lunii următoare, respectiv, 01.06.2008.
În drept, a invocat Legea 19/2000 şi Legea 567/2004, modificată prin OUG 100/2007.
Reclamantele au fost beneficiarele unei pensii de urmaş, stabilite în condiţiile art. 66 din Legea 19/2000, prin decizia 1-206561/21.02.2007, ca urmare a decesului mamei lor. Aceasta îndeplinea funcţia de grefier la data decesului.
Prin OUG 100/2007, Legea 567/2004 a fost modificată, prin introducerea unui nou articol care reglementează situaţia juridică a reclamantelor, respectiv art. 68 al. (10)care prevede că: În cazul în care, la data decesului, susţinătorul legal nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75% din salariul de bază brut lunar avut de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Acesta este un drept nou, introdus prin OUG 100/2007, derogatoriu de la toate celelalte prevederi în materie, în scopul de a asigura minorilor condiţii materiale comparabile cu cele realizate de părinte în timpul vieţii.
Fiind o prevedere specială, derogatorie, se completează cu celelalte norme generale care nu sunt contrare.
Astfel, din interpretarea literală, dar şi teleologică a alin. 10 se deduce că textul se referă la o singură pensie, şi nu la pensii individuale, pentru fiecare copil. Textul foloseşte expres termenul de „ o pensie” şi a fost introdus pentru a se asigura un comparabil cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat părintele, dacă ar fi fost în viaţă.
Din acest punct de vedere, decizia a fost corect emisă.
În ceea ce priveşte cuantumul pensiei, art. 68 al. 10 stabileşte că acesta este de 75% din salariul de bază brut lunar avut de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate.
Este adevărat că, în ultima parte a alineatului respectiv este cuprinsă menţiunea că pensia se acordă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Din modul de redactare a acestui articol se deduce că, pensia se stabileşte în condiţiile generale stabilite de Legea 19/2000, mai puţin condiţia referitoare la aceea că, susţinătorul legal nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu şi la cuantum.
Acelaşi aspect reiese din interpretarea sistematică a Legii 567/2004, astfel cum a fost modificată prin OUG 100/2007.
Astfel, în art. 68 al. 9, este reglementată pensia de urmaş: Copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la pensia de urmaş calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul decedat, actualizată, după caz, dacă îndeplinesc condiţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie de numărul de urmaşi.
Spre deosebire de art. 68 al. 9 care prevede expres că acest tip de pensie se acordă în condiţiile Legii 19/2000 şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie de numărul de urmaşi, art. 68 al. 10 nu mai conţine prevederea referitoare la procentele prevăzute de Lega 19/2000, în funcţie de numărul de urmaşi. În consecinţă, nu se poate adăuga la lege. Dacă aceasta ar fi fost voinţa legiuitorului, de a aplica regulile Legii 19/2000, s-ar prevăzut expres, ca la alin. 9, sau măcar s-ar fi făcut trimitere la acest punct.
Nu s-a putut reţine apărarea referitoare la aplicarea HG 290/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii 567/2004, întrucât dreptul invocat de reclamante nu exista la data adoptării normelor metodologice. HG 290/2005 nu conţine prevederi generale, ci particulare, pentru fiecare tip de pensie reglementată la acea dată de Legea 567/2004.
Reglementarea prevăzută de art. 68 al. 10 fiind una specială, pentru aplicarea ei nu pot fi folosite, prin analogie alte prevederi speciale (cum ar fi cele din HG 290/2005), ci prevederile generale, cuprinse în Legea 19/2000, în măsura în care nu sunt contrare sau incompatibile cu legea specială.
De aceea, reţinând că art. 68 al. 10 din Legea 567/2004, modificată prin OUG 100/2007 derogă de la Legea 19/2000 în ceea ce priveşte cuantumul pensiei, instanţa a admis în parte acţiunea, a anulat decizia şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie, în care cuantumul pensiei să fie de 75% din salariul de bază brut lunar avut de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, conform adeverinţei 814/07.05.2008, emisă de Tribunalul Galaţi.
Ca regulă generală, drepturile de pensie se acordă la cerere. Nu face excepţie nici situaţia de faţă, când trecerea de la un tip de pensie, reglementat de Legea 19/2000, la o pensie specială, reglementată de OUG 100/2007, nu se putea face din oficiu, căci nu este nici un text care să prevadă această obligaţie pentru Casa Judeţeană de Pensii, ci numai la cererea reclamantelor prin reprezentant legal. În lipsa unei cereri şi a unei adeverinţe de venituri eliberate de angajator, Casa Judeţeană de Pensii nu putea cunoaşte situaţia particulară a reclamantelor, veniturile pe care le-ar fi avut susţinătorul legal şi a dispune în consecinţă.
Reclamantele au depus o cerere pentru acordarea pensiei în condiţiile OUG 100/2007 la data de 12.05.2007.
În ceea ce priveşte data de la care trebuiau acordate drepturile, pornind de la considerentele expuse anterior referitoare la caracterul special al acestor prevederi şi la imposibilitatea coroborării lor cu alte norme speciale, cuprinse în HG 290/2005, reţinând că în art. 10 din această HG este reglementată doar data de la care se acordă drepturile de pensie de urmaş stabilite ca urmare a opţiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmaş stabilită din pensia de serviciu a titularului decedat, ca fiind luna următoare depunerii cererii şi neputând fi extinsă prin analogie la alte situaţii, în cauză se va da eficienţă normei generale, cuprinsă în art. 85 din Legea 19/2000.
Acesta prevede că:
(1) Drepturile de pensie de urmaş, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă la cerere:
a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susţinătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;
b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;
c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute la lit. a) şi b).
Reclamantele se încadrează în art. 85 al. 1 lit. c, dreptul urmând a fi acordat cu data depunerii cererii.
Faţă de aceste considerente, acţiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi considerând-o nelegală.
În motivarea recursului a arătat că:
În primul rând a arătat că data acordării drepturilor de la data depunerii cererii s-a acordat cu încălcarea prev. art. 10 din HG nr. 290/2005.
În al doilea rând a arătat că, în mod greşit prima instanţă a obligat instituţia să emită o nouă decizie de pensie de urmaş, în care cuantumul pensiei să fie de 75% din salariul de bază brut, cu încălcarea prev. art. 7 şi 8 din HG nr.290/2005 şi art. 71 al. 2 din Legea 19/2000 şi art. 68 al. 9 şi 10 din Legea 567/2004.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, în sensul modificării în parte a sentinţei civile recurate şi în rejudecare, respingerea contestaţiei ca nefondată.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Prin decizia civilă nr. 94/R/23.01.2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 1025/5.09.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, ca nefondat.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte critica adusă hotărârii instanţei de fond referitor la faptul că drepturile salariale au fost acordate de la data depunerii cererii, cu încălcarea prev. art. 10 din H.G. nr.290/2005, apreciem că nu este întemeiată.
Este adevărat că potrivit art. 10 din HG nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, drepturile de pensie de urmaş stabilite ca urmare a opţiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmaş stabilită din pensia de serviciu a titularului decedat se cuvin şi se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
Dar, din interpretarea literală a textului de lege rezultă fără echivoc că acestea reglementează doar data de la care se acordă drepturile de pensie de urmaş stabilite ca urmare a opţiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmaş stabilită din pensia de serviciu a titularului decedat ca fiind luna următoare depunerii cererii şi nu poate fi extinsă prin analogie la alte situaţii.
Aşadar, în cauză se va da eficienţă normei generale cuprinsă în art. 85 din Legea nr. 19/2000 care prevede că „drepturile de pensie de urmaş în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă de la data depunerii cererii.
În speţă, reclamantele au depus cerere pentru acordarea pensiei de urmaş la data de 12.05.2007 în condiţiile O.U.G. nr. 100/2007 şi în consecinţă, dreptul urmează a fi acordat de la data depunerii cererii în conformitate cu art. 85 al. 1 lit. c din Legea nr. 19/2000 contrar susţinerilor recurentei.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat instanţa apreciază că nici acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 68 al. 1 din O.U.G. nr. 100/2007, în cazul în care la data decesului, susţinătorul legal nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75% din salariul de bază brut lunar avut de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, în condiţiile prev. de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Acesta este un drept nou, introdus prin OUG nr. 100/2007 care a modificat Legea nr. 567/2004, derogatoriu de la toate celelalte prevederi în materie.
Este adevărat că, în ultima parte a alineatului respectiv este cuprinsă menţiunea că pensia de acordă în condiţiile prev. de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare, dar din modul de redactare a acestui articol rezultă că pensia se stabileşte în condiţiile generale stabilite de Legea nr. 19/2000 mai puţin condiţii referitoare la aceea că, susţinătorul legal nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu şi la cuantum.
Mai mult, H.G. nr. 290/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 nu devine aplicabilă în cauză, întrucât dreptul invocat de reclamante nu exista la data adoptării normelor metodologice.
Reglementarea prev. de art. 68 al. 10 a fost introdusă prin OUG nr. 100/2007 iar pentru aplicarea ei nu pot fi folosite prin analogie H.G. nr. 290/2005 cu prevederile generale cuprinse în Legea nr. 19/2000 în condiţiile în care nu sunt contrare sau incompatibile cu legea specială.
