La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi declară dezbaterile închise.
INSTANŢA
Asupra litigiului de muncă de faţă:
Prin cererea introdusă la data de 17.12.2008 şi înregistrată sub nr. 2625/116/2008 (nr. în format vechi 3269/C/2008) reclamanta Tudor Ionela, cu domiciliul ales la Tribunalul Călăraşi, str. Bucureşti, nr. 106, judeţul Călăraşi a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Călăraşi, cu sediul în Călăraşi, str. Bucureşti, nr. 106, judeţul Călăraşi, Tribunalul Ialomiţa, cu sediul în Slobozia, B-dul Cosminului, nr. 12, Judeţul Ialomiţa, Curtea de Apel Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str. Splaiul Independenţei, nr.5, sector 4 şi Ministerul Justiţiei cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus faţă de cel acordat până în prezent – 35 zile – începând cu anul 2008 şi pe viitor, şi anume obligarea pârâtului Tribunalul Ialomiţa la acordarea a 3 zile de concediu de odihnă pentru anul 2008 şi pe pârâtul Tribunalul Călăraşi pentru viitor.
În motivarea cererii reclamanta arată că este judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi beneficiază de 35 zile de concediu de odihnă conform art. 79 din Legea nr. 303/2004, iar prin Ordinul nr. 910/C/30.03.2007 şi decizia nr. 262/31.05.2007 s-a constatat că desfăşoară activitate în condiţii vătămătoare şi i s-a acordat un spor de 15% din indemnizaţia brută lunară, conform art. 7 din O.G. nr. 27/2006.
Mai arată reclamanta că până la data de 02.12.2008 a fost judecător în cadrul Judecătoriei Slobozia, concediul de odihnă efectuându-l în perioada 04.08 -24.09.2008 iar datorită faptului că lucrează în condiţii vătămătoare ar trebui să beneficieze de 3 zile de concediu în plus la concediul de odihnă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 142 Codul Muncii.
În drept, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 40 şi 142 Codul muncii.
În dovedirea cererii sale reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei Ordinul Ministrului justiţiei nr. 90/2007 şi decizia nr. 262/31.05.2007 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti.
Pârâţii deşi legal citaţi nu au depus întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 303/2004, magistraţii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.
Potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 910/30.03.2007 şi Anexa nr. 1 la aceasta s-a stabilit că judecătorii care lucrează în birourile din cadrul instanţelor judecătoreşti unde îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, beneficiază, astfel, de un spor de 15% din salariul de bază, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.
Urmare a acestui Ordin, Curtea de Apel Bucureşti a emis la data de 31.05.2007 Decizia nr. 262 prin care s-a stabilit ca magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Călăraşi îşi desfăşoară activitatea în locurile de si condiţiile prevăzute in Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 910/C/30.03.2007.
Dispoziţiile art. 140 alin. 1 din Codul muncii prevăd, în mod general, durata minima a concediului de odihna de care trebuie sa beneficieze salariatul – 20 de zile lucrătoare.
Ulterior durata efectiva a concediului de odihna se stabileşte pentru fiecare categorie profesională în parte prin contractul colectiv de muncă sau legi speciale, cum este cazul magistraţilor ( Legea nr. 303/2004), personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti ( Legea nr. 567/2004 ), personalului cu statut special din cadrul Ministerului Justiţiei ( Legea nr. 303/2004) funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ( Legea nr. 293/2004), personalul din administraţia publica şi regiile autonome, poliţiştii (Legea 360/2002). Durata efectiva a concediului de odihna se stabileşte având în vedere timpul necesar salariatului pentru odihnă, ţinând cont de specificul fiecărei munci în parte.
Suplimentar fata de concediul de odihna acordat pentru condiţii de lucru normale, dispoziţiile art. 142 din Codul muncii prevăd pentru salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare că beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
Acordarea acestui concediu suplimentar se impune pentru magistraţi întrucât acesta lucrează în condiţii vătămătoare stabilite prin Ordin al Ministerului de Justiţie.
In cauza de faţă nu este vorba de principiul de drept conform căruia « specialul deroga de la general » întrucât, faptul ca legea speciala – Legea nr. 303/2004 – nu prevede şi dreptul la un concediu suplimentar pentru salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, nu înseamnă că legea specială a avut în vedere să nu acorde acest drept acestei categorii de personal. Aşa cum Codul muncii statuează în art. 1 alin. 2 şi art. 295, această dispoziţie specială se completează cu prevederile din norma generală – Codul muncii.
Tribunalul constată că Statutul magistraţilor nu este complet, nefiind reglementat în cadrul sau şi dreptul acestei categorii de personal de a beneficia de concediu suplimentar pentru că îşi desfăşoară activitatea în condiţii vătămătoare, motiv pentru care trebuie completată cu dispoziţiile din Codul muncii.
Prevederile art. 295 din Codul muncii sunt în acest sens : astfel, « prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de muncă (aşa cum este cazul magistraţilor) în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de muncă respective ».
Mergând cu raţionamentul mai departe, nu se poate trage concluzia că legiuitorul a intenţionat să includă în cele 35 de zile de concediu de odihna şi zilele corespunzătoare pentru activitatea desfăşurata în condiţii vătămătoare. Din lecturarea Legii nr. 303/2004 nu se poate desprinde o asemenea idee.
Verificând modalitatea în care este reglementată aceeaşi situaţie pentru alte categorii de personal pentru care exista legi speciale ce stabilesc numărul zilelor de concediu de odihnă acordate pentru activitatea desfăşurata în condiţii normale ca şi numărul de concediu de odihnă suplimentar de care beneficiază salariaţii ce lucrează în condiţii vătămătoare, tribunalul constată că pentru situaţii asemănătoare sunt prevăzute drepturi diferite.
Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1845 din 28.10.2004 (nepublicata) sunt stabilite pentru funcţionarii publici cu statut special din administraţia penitenciara, atât zilele de concediu de odihnă pentru activitatea desfăşurată în condiţii normale care sunt în număr diferit în funcţie de vechimea fiecărui angajat – 32, respectiv 35 de zile calendaristice – precum şi concediu suplimentar de odihnă, cu o durată cuprinsa intre 3 ş 14 zile calendaristice.
Prevederile acestei hotărâri se aplică si cu statut special din Ministerul Justiţiei care au atribuţii de coordonare si control ale activităţii din sistemul administraţiei penitenciare si alte atribuţii în legătura cu activitatea penitenciară. In continuare se stabileşte că concediile de odihna suplimentare se cumulează cu concediile obişnuite.
Hotărârea Guvernului nr. 250/08.1992 republicata la 13 iunie 1995 în Monitorul Oficial nr. 118 reglementează în art. 1 concediul de odihnă al salariaţilor din administraţia publica şi regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare pentru munca desfăşurata în condiţii normale cuprins între 20 si 28 zile, precum si in art. 18 concediul de odihnă suplimentar pentru salariaţii care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, cu o durată cuprinsă între 3 şi 10 zile.
La aliniatul 3 al aceluiaşi articol se arată că concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din această hotărâre se cumulează cu cele stabilite pentru munca prestată în condiţiile vătămătoare.
Un alt exemplu care susţine argumentaţia tribunalului este şi Hotărârea Guvernului nr. 1578 din 18.12.2002 privind condiţiile în baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă.
Modalitatea de reglementare a concediului de odihnă normal şi a concediului suplimentar de odihnă este aceeaşi.
Mai întâi se reglementează concediul de odihnă pentru activitatea desfăşurată în condiţii normale, respectiv 32, 38 zile de calendaristice în art. 1 şi ulterior în art. 13 se stabileşte concediul de odihnă suplimentar pentru poliţiştii care lucrează în condiţii deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase, având o durată intre 3 si 14 zile calendaristice.
Prin acordarea concediului de odihnă ca drept esenţial recunoscut de dreptul muncii fiecărei persoane salariate, trebuie să se înţeleagă ansamblul principiilor şi al elementelor necesare care determina corecta stabilire a zilelor de concediu de odihnă, operaţie ce trebuie guvernată de principiul egalităţii de tratament şi cel al diferenţierii concediului de odihnă numai în condiţii expres prevăzute de lege şi având la baza criterii strict determinate.
Nu există si nu poate fi reţinuta nici o justificare obiectivă şi rezonabilă, orice apreciere contrară fiind lipsită de temei şi suport juridic, în sensul excluderii pentru personalul auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti pentru care s-a stabilit că îşi desfăşoară activitatea în condiţii vătămătoare, a concediului suplimentar de odihnă prevăzut ca regula generala in art. 142 din Codul muncii.
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile si economice, stabileşte in art. 19 pct. 3 că exerciţiul acestor drepturi poate fi supus unor limitări strict prevăzute de lege, în cauza de faţă, neregăsindu-ne în situaţia posibila a uzitării de restricţii, privind beneficiul dreptului la odihnă al salariaţilor.
Acordarea zilelor de concediu suplimentar, ca urmare a faptului că magistraţii îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă prevăzute de Anexa 1 la Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 910/C/30.03.2007, se impune pentru a fi respectat principiul echităţii salariaţilor cu privire la dreptul de odihnă.
Fata de considerentele expuse anterior, având in vedere textele de lege invocate, tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamantă şi a obliga pârâţii către reclamantă la acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus faţă de cel acordat până în prezent începând cu anul 2008 si pe viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanta Tudor Ionela împotriva pârâţilor Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Călăraşi, Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei.
Obligă pârâţii să acorde reclamantei câte 3 zile de concediu de odihnă în plus faţă de cel acordat în prezent conform art. 79 din Legea nr. 303/2004 pentru anul 2008 şi pentru în viitor.
Definitivă şi de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
