În cazul executării obligaţiei de a da ce are ca obiect o sumă de bani, în funcţie de momentul îndeplinirii obligaţiei, câtimea nu mai reprezintă aceeaşi valoare absolută, obligaţia îndeplinită în condiţiile legii însemnând acordarea aceleiaşi valori,iar îndeplinirea exactă a obligaţiei se realizează prin corelarea câtimii cu coeficientul ratei inflaţiei pe perioada de întârziere a îndeplinirii obligaţiei de restituire.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 231/26 februarie 2009.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.2824/85/2008 reclamanta S.N.G.N.R. S.A. Mediaş i-a chemat în judecată pe pârâţii B.C. şi I.D.C. solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor nedatorate reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sporurilor acordate prin sentinţa civilă nr.2799/2006 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.2104/102/2006, modificată prin decizia civilă nr.1596/R/2007 a Curţii de Apel Cluj.
În motivarea cererii a arătat că în baza sentinţei civile menţionate a plătit pârâţilor la data de 22.02.2007 şi, respectiv, 27.02.2007 sumele menţionate, dar în recurs sentinţa a fost casată, cererea pârâţilor fiind respinsă. Pârâţii au restituit sumele primite necuvenit la data de 23.05.2008 şi, respectiv, 24.05.2008, situaţie în care se impune să plătească şi sumele accesorii de la data punerii în întârziere, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sporurilor acordate prin sentinţa civilă nr.2799/7.12.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul I.D.C. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, răspunderea patrimonială nepresupunând răspunderea pentru accesorii, în speţă actualizarea sumei primită necuvenit cu rata inflaţiei. Apreciază că reclamanta nu l-a pus în întârziere, adresa trimisă prin poştă neîntrunind condiţiile unei notificări legale. Reclamanta nu poate primi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei achitate deoarece nu este în posesia unui titlu, respectiv o hotărâre judecătorească prin care să se constate un drept de creanţă.
Prin sentinţa civilă nr.1038 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus acţiunea a fost admisă. Pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor acordate în baza sentinţei pe perioada martie 2007 – mai 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr.2799/2006 a Tribunalului Mureş reclamanta a fost obligată să plătească pârâţilor diferenţe salariale reprezentând sporul de mobilitate în procent de 10% din salariul de bază şi sporul de confidenţialitate în procent de 25% din salariul de bază începând cu 11.01.2004 şi până la 7.12.2006, actualizate cu indicele de inflaţie.
Sumele stabilite prin hotărâre judecătorească au fost plătite de reclamantă la datele de 22.02.2007 şi 26.02.2007.
Reclamanta a atacat cu recurs sentinţa Tribunalului Mureş care a fost modificată cu consecinţa respingerii acţiunii pârâţilor prin decizia civilă nr.1596/R/3.09.2007 a Curţii de Apel Cluj.
La solicitarea reclamantei pârâţii au restituit sumele primite în luna mai 2008.
Instanţa de fond a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.272 alin.1 din Codul muncii, conform cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligaţia de restituire are la bază plata lucrului nedatorat şi îmbogăţirea fără justă cauză în condiţiile dispoziţiilor art.992 şi 1092 Cod civil, astfel că pretenţiile reclamantei au fost apreciate ca fondate, pârâţii având obligaţia să restituie şi valoarea actualizată cu indicele de inflaţie a sumelor primite, pe perioada martie 2007 – mai 2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În subsidiar au solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul acordării despăgubirilor doar de la data notificării sau, în subsidiar, de la data pronunţării deciziei nr.1596/R/2007 a Curţii de Apel Cluj.
În expunerea de motive arată că art.272 alin.1 din Codul muncii nu este incident în speţă deoarece nu au încasat necuvenit sumele pretinse de societatea intimată.
Din sentinţa recurată lipseşte motivarea excluderii înscrisului „notificare” din ecuaţia care a condus la soluţia pronunţată, înscris care nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art.1079 Cod civil.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că instanţa de fond nu a motivat de ce prevederile art.1079 din Codul civil nu sunt aplicabile în speţă.
Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că nu este vorba de o plată nedatorată întrucât sumele în discuţie nu le-au fost achitate necuvenit, ci în baza sentinţei civile nr.2799/2006 a Tribunalului Mureş.
În subsidiar, apreciază recurenţii, hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv art.1079 Cod civil, impunându-se admiterea cel puţin în parte a recursului, întrucât despăgubirile reprezentând inflaţia nu pot fi acordate de la data plăţii –martie 2007.
În principal, despăgubirile pot fi acordate doar de la data notificării –finele lunii februarie 2008, când urmează punerea în întârziere a pârâţilor recurenţi.
În subsidiar, despăgubirile reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei pot fi acordate de la data pronunţării deciziei nr.1596 a Curţii de Apel Cluj, respectiv 03.07.2007, dată până la care societatea intimată nu era în posesia unui titlu care să constate un drept de creanţă în raport cu pârâţii recurenţi, adică nu avea calitatea de creditor.
Deliberând asupra recursurilor de faţă prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.2799/2006 pronunţată de Tribunalul Mureş S.N.G.N.R. S.A. Mediaş a fost obligată să plătească angajaţilor B.C. şi I.D.C. diferenţele salariale reprezentând sporul de mobilitate în procent de 10% din salariul de bază şi sporul de confidenţialitate în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflaţie.
Diferenţele salariale astfel stabilite prin hotărâre judecătorească le-au fost achitate salariaţilor de către societate la datele de 22.02.2007 şi respectiv 26.02.2007.
Ulterior, societatea a promovat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, recurs admis prin decizia civilă nr.1596/R/03.07.2007 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa atacată fiind modificată în sensul respingerii acţiunii salariaţilor.
În această situaţie sumele încasate de cei doi angajaţi ca urmare a sentinţei civile nr.2799/2006 a Tribunalului Mureş au devenit sume încasate necuvenit conform prevederilor art.992 din Codul civil, devenind incidente şi prevederile art.272 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Conform art.3711 alin.1 din Codul de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Deoarece angajaţii nu au dat curs acestei prevederi legale, societatea angajatoare le-a cerut în scris, la datele de 25.03.2008 şi, respectiv, 28.03.2008, să se conformeze deciziei Curţii de Apel Cluj. Angajatorul nu a procedat efectiv la punerea în întârziere a angajaţilor printr-o notificare în sensul prevederilor art.1079 Cod civil, dar acest lucru nu se impunea în condiţiile în care între părţi se derulau în continuare raporturi de muncă.
Angajaţii au dat curs solicitărilor angajatorului, având drept temei o hotărâre judecătorească irevocabilă, la datele de 23.05.2008 şi, respectiv, 24.05.2008.
Sumele în discuţie le-au fost plătite angajaţilor în baza unei hotărâri executorii a Tribunalului Mureş, astfel încât, privind plata, aceştia au fost de bună credinţă.
Cum hotărârea Tribunalului Mureş a fost modificată prin decizia civilă nr.1596/R/03.07.2007 a Curţii de Apel Cluj în sensul respingerii pretenţiilor angajaţilor, de la această dată, plata efectuată de angajator către angajaţi a devenit o plată nedatorată în sensul prevederilor art.992 Cod civil, iar angajaţii, neprocedând la restituirea sumelor de bunăvoie, au devenit, de la aceeaşi dată, de rea credinţă, iar nu de la data „notificărilor” (februarie 2008), aşa cum fără temei pretind aceştia.
În această situaţie au devenit incidente, de la data pronunţării deciziei irevocabile a Curţii de Apel Cluj, prevederile art.994 Cod civil, în conformitate cu care când cel ce a primit plata a fost de rea-credinţă este dator a restitui atât capitalul cât şi dobânzile.
Cu privire la acest aspect, potrivit art.1088 Cod civil, la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Pe de altă parte, în privinţa dobânditorului devenit de rea-credinţă, în doctrină s-a exprimat opinia conform căreia, dacă plata a constat într-o sumă de bani, dobânditorul (accipiens) va trebui să restituie aceeaşi sumă.
Recurenţii şi-au îndeplinit cu întârziere obligaţia restituirii sumelor încasate necuvenit, aşa cum s-a statuat prin decizia Curţii de Apel Cluj, astfel încât, de la data pronunţării deciziei şi până la data restituirii sumelor, este legal să fie obligaţi şi la restituirea sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor iniţial încasate.
Ca o consecinţă a îndeplinirii cu întârziere a obligaţiei de restituire, în condiţiile procesului inflaţionist nimic nu poate împiedica obligarea recurenţilor la restituirea sumei datorate actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii obligaţiei de restituire şi până la restituirea efectivă a sumelor încasate necuvenit.
Această soluţie este în consens cu jurisprudenţa concretizată în renunţarea la principiul nominalismului şi corecţia debitului cu rata inflaţiei, vizând exacta îndeplinire a obligaţiei în aceste condiţii.
Orice obligaţie bănească are o anumită valoare, iar în condiţiile unei economii afectate de inflaţie, între valoare şi câtime nu mai există identitate.
Având în vedere că, în funcţie de momentul îndeplinirii obligaţiei, câtimea nu mai reprezintă aceeaşi valoare absolută, iar obligaţia îndeplinită în condiţiile legii înseamnă acordarea aceleiaşi valori, îndeplinirea exactă a obligaţiei se realizează prin corelarea câtimii cu coeficientul ratei inflaţiei pe perioada de întârziere a îndeplinirii obligaţiei de restituire.
Faţă de cele menţionate, Curtea a admis recursurile declarate de pârâţi, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a stabilit data de la care se datorează actualizarea sumelor în discuţie ca fiind data pronunţării deciziei Curţii de Apel Cluj – 03.07.2007 şi a menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
