Dupa parcurgerea operatiunilor prevazute de lege, procedura insolventei urmeaza sa se închida, cazurile luarii deciziei si consecintele închiderii procedurii fiind stabilite de Legea nr.85/2006.
În cazul în care judecatorul sindic dispune, în conditiile art.54 din lege continuarea perioadei de observatie si, deci, aplicarea procedurii generale, administratorul judiciar are obligatia întocmirii unui raport care sa contina cauzele si împrejurarile care au condus la aparitia insolventei debitorului, cu mentiunea persoanelor care le-ar fi imputabila, precum si indicarea posibilitatii de reorganizare a activitatii debitorului sau, dupa caz, propunerea de intrare în faliment.
Prin art.59 din legea insolventei, legiuitorul a reglementat continutul si cerintele celui de-al doilea raport obligatoriu al administratorului judiciar, primul fiind cel efectuat în conditiile art.54 din lege.
Cel de-al doilea raport va contine, în principal, cauzele care au determinat aparitia insolventei, persoanele vinovate de aceasta stare, si procedura de urmat, reorganizarea sau falimentul, elaborarea sa facându-se într-un termen fixat de catre judecatorul sindic, dar care nu poate depasi 60 de zile de la numirea administratorului judiciar, în conditiile art.19, si nu de la depunerea raportului consacrat de art.54 si nici de la data instituirii procedurii simplificate.
Stabilirea cauzelor si împrejurarilor care au determinat aparitia insolventei debitorului, cu mentiunea persoanelor carora le-ar fi imputabila, prezinta o importanta deosebita în procedura de atragere la raspundere a membrilor organelor de conducere a debitorului, în temeiul art.138 si urm. din lege, cum de altfel ar contribui si la instituirea masurilor asiguratorii ce ar justifica totodata, aceste masuri, în temeiul art.141 si urm. din lege.
În atare conditii, cel de-al doilea raport al administratorului judiciar, întocmit în conditiile art.59 din Legea nr.85/2006, constituie cel mai detaliat material, cu privire la cauzele si împrejurarile insolventei debitorului, reprezentând si un veritabil mijloc de proba pentru atragerea raspunderii materiale a persoanelor ce se fac vinovate de savârsirea vreuneia dintre faptele prevazute expres si imperativ în continutul art.138.
De mentionat ca, în cazul în care judecatorul sindic a dispus, în conditiile art.54 din lege, intrarea în procedura simplificata, raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la insolventa debitorului, cu precizarea persoanelor vinovate se întocmeste de lichidator.
Legea obliga depunerea unei copii a raportului administratorului judiciar la grefa tribunalului investit cu solutionarea procedurii, la Registrul Comertului sau, dupa caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul, una dintre copii urmând a fi comunicata chiar si debitorului, din continutul art.59 nerezultând ca, ar fi obligatorie comunicarea unei copii dupa raport, creditorilor înscrisi la masa credala.
Creditorii pot formula obiectiuni la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii adunarii creditorilor, judecatorul sindic urmând ca la data sedintei, sa procedeze la solutionarea prin încheiere a tuturor obiectiunilor la raportul final, aprobându-l sau dispunând, daca este cazul, modificarea corespunzatoare a acestuia.
La data de 28.08.2007, pe rolul Tribunalului Tulcea, lichidatorul judiciar Ex.G. I.P.U.R.L. Tulcea, desemnat în cauza privind de debitoarea S.C.A. S.A. Mihail Kogalniceanu, jud.Tulcea, a înregistrat raportul final privind procedura falimentului, solicitând în conformitate cu art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii insolventei.
La raportul final a formulat obiectiuni creditoarea AVAS Bucuresti si a aratat si a aratat ca, potrivit OUG nr.95/2003 privind preluarea de catre AVAS a unor creante bugetare în vederea încasarii si virarii lor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, AVAS s-a subrogat în toate drepturile si obligatiile procesuale ale CAS Tulcea.
Conform art.2 din acelasi act normativ, AVAS a încheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea Protocolul nr.14/25.02.2004, având ca obiect transferul creantelor bugetare existente în evidentele contabile a acestora. Creanta preluata de AVAS fata de S.C. A.S.A. Mihail Kogalniceanu, este în valoare nominala de 10.864,81 RON, echivalentul a 3.312,648 USD, la cursul de la data preluarii.
Întrucât în contul creantei au fost înregistrate încasari în suma de 942 RON, valoarea actuala a creantei ramasa de recuperat este de 9.922 RON, echivalentul a 2.985,57 USD. Aceasta creanta nu a fost recuperata în cursul procedurii de insolventa.
Din norma imperativa reprodusa anterior, raportul final al lichidarii, fiind ultimul raport din procedura, se impune, prin ipoteza, sa fie o sinteza a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv masura în care au fost identificate persoanele raspunzatoare pentru generarea starii de incapacitate de plata si cauzele insolvabilitatii, aspect avut în vedere de prevederile art.59, alin.1 din Legea nr.85/2006 si care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizarii averii debitorului prin faptul ca ofera participantilor la procedura pârghiile necesare pentru analiza oportunitatii promovarii actiunilor avute în vedere de art.138 din acelasi act normativ.
În contextul în care lamurirea acestor aspecte este obligatorie, considera creditoarea ca se impune ca lichidatorul sa completeze raportul final cu aspectele aratate de creditoare si sa promoveze actiunea de antrenare a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori care se fac vinovati de ajungerea debitoarei în încetare de plati.
A mai solicitat creditoarea ca, în situatia în care lichidatorul nu promoveaza aceasta actiune sa fie autorizata aceasta de catre judecatorul sindic sa introduca aceasta actiune.
Prin sentinta civila nr.558/7.03.2008, Tribunalul Tulcea-judecatorul sindic a respins cererea formulata de creditoarea AVAS Bucuresti, având ca obiect autorizarea comitetului creditorilor sau mandatarea sa în vederea introducerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale conform art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva fostilor administratori ai debitoarei, ca nefondata; a respins obiectiunile formulate de creditoarea AVAS Bucuresti, ca nefondate; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul S.C.Ex.G. I.P.U.R.L.Tulcea; a admis cererea lichidatorului având ca obiect închiderea procedurii; în temeiul art.132 alin.(2) din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului deschisa fata de debitoarea S.C.A. M.Kogalniceanu si radierea acesteia din registrul unde este înmatriculata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca lichidatorul a introdus actiunile care se impuneau pentru recuperarea creantelor pe care debitoarea le-a avut de recuperat si a procedat la valorificarea bunurilor din averea debitoarei dupa evaluarea acestora de catre un expert desemnat de catre instanta, evaluare care a fost aprobata de adunarea creditorilor, precum si predarea lor Directiei Judete a Arhivelor Nationale Tulcea.
Cu privire la obiectiunile formulate de creditoarea AVAS, instanta a retinut ca sunt neîntemeiate, întrucât starea de insolventa a debitoarei s-a datorat climatului economic aparut dupa 1990 când micii întreprinzatori prestau servicii în agricultura la preturi mai mici decât cele practicate de S.C. A. S.A. Mihail Kogalniceanu. De asemenea, dupa 1990, debitoarea nu si-a mai putut desfasura activitatea potrivit obiectului sau de activitate, întrucât Banca Agricola Tulcea a vândut utilajele gajate de S.C. A. S.A. Mihail Kogalniceanu în vederea rambursarii creditului acordat, precum si pentru achitarea dobânzilor restante, iar Directia Generala a Finantelor Publice a instituit sechestru asupra mijloacelor fixe ale debitoarei si a vândut o mare parte din activele sale.
In legatura cu cererea creditoarei AVAS de a fi autorizata sa introduca actiunea în temeiul art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, s-a retinut ca si aceasta este neîntemeiata, întrucât o astfel de cerere poate fi promovata la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, sau, conform alin.(3) al aceluiasi articol de comitetul creditorilor daca este autorizat de judecatorul sindic.
In atare conditii, s-a dispus respingerea acestei cereri, precum si a obiectiunilor formulate, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidator si s-a dispus închiderea procedurii falimentului si radierea debitoarei S.C.A. M.Kogalniceanu, din registrul unde este înmatriculata, sentinta fiind notificata D.G.F.P. Tulcea si O.R.C. unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mentiunii.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea AVAS, pentru urmatoarele motive:
-gresit s-a dispus închiderea procedurii fara sa se fi realizat procedurile de publicitate aferente hotarârii prin care s-a aprobat raportul final si a cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii stabilita de art.7 din Legea nr.85/1990;
-nu au fost respectate nici disp.art.129 din Legea nr.85/2006, respectiv convocarea adunarii creditorilor la un termen de maxim 30 de zile de la afisarea raportului final si comunicarii acestor documente catre creditori;
-judecatorul sindic nu si-a exercitat rolul activ, rezumându-se doar la concluziile nesustinute ale lichidatorului judiciar;
-gresit s-a respins cererea sa prin care a solicitat autorizarea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator si nu s-a convocat comitetul creditorilor.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea si temeinicia cererii în raport cu criticile aduse, Curtea constata ca recursul este nefondat, din urmatoarele considerente:
Din actele si lucrarile dosarului se retine ca raportul final privind debitoarea SC A. SA Mihail Kogalniceanu a fost întocmit de lichidatorul judiciar la 24.08.2007 si înaintat judecatorului sindic la 28.08.2007.
Întrucât era necesar ca lichidatorul judiciar sa faca dovada comunicarii creditorilor, precum si pentru convocarea creditorilor, s-a fixat termen la 19.10.2007.
Raportul final însotit de situatiile financiare au fost afisate la usa instantei, astfel cum rezulta din procesul-verbal încheiat la 28.08.2007.
Totodata, actele sus-mentionate au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.2406/6.09.2007, iar partile citate conform dispozitiilor legale.
În vederea realizarii procedurilor de publicitate aferente, raportul final si situatiile financiare au fost notificate recurentei prin adresa nr.222/31.08.2007, cu confirmare de primire.
Dupa depunerea raportului final, lichidatorul a solicitat prin cererea nr.185/24.08.2007 închiderea procedurii falimentului.
Potrivit art.129(1) din Legea nr.85/2006, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii.
In speta, au fost respectate disp.art.129 din Legea nr.85/2006, respectiv au fost comunicate copiile actelor sus-mentionate creditorilor si afisate la usa instantei, fiind convocata si adunarea creditorilor.
Recurenta, având cunostinta de raportul final însotit de situatiile financiare, a formulat obiectiuni ce au fost înregistrate la 18.09.2007 si solutionate prin sentinta civila nr.558/2008.
Raportul final mentioneaza, la Cap.II, cauzele care au dus societatea în stare de insolventa, iar acestea nu sunt imputabile administratorului pentru a se solicita raspunderea sa materiala.
Aceste cauze au fost verificate de judecatorul sindic, asa cum rezulta din motivarea sentintei recurate, fiind respectate disp.art.129 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste cererea recurentei prin care a solicitat autorizarea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator, Curtea apreciaza ca aceasta a fost corect solutionata de judecatorul sindic, în raport cu disp.art.138 pct.3 din Legea nr.85/2006, potrivit carora , cererea se formuleaza de comitetul creditorilor si nu de catre un singur creditor.
Constatându-se ca nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, în temeiul art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
