Compensare cu timp liber pentru activitatea în schimburi, pentru activităţile operative şi serviciul de permanenţă
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 5210 din 11 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr.1167 din 10.02.2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj s-a admis în parte acţiunea reclamantului SINDICATUL NAŢIONAL AL AGENŢILOR DE POLIŢIE (S.N.A.P.), în numele şi pentru membri de sindicat F.I.S. s.a., împotriva pârâtului INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE SĂLAJ, pe care l-a obligat să achite reclamanţilor de mai sus, sumele cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data efectuării plăţii, exclusiv
pentru perioada 6 iunie 2008 – 13 noiembrie 2009 şi numai în măsura în care, conform evidenţelor oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au fost compensate cu zile libere.
S-a respins ca nefondată acţiunea aceloraşi reclamanţi cu privire la drepturile pretinse în perioada 14 noiembrie 2009 – 6 iunie 2011.
S-a respins în întregime, ca fiind neregulat formulată, acţiunea reclamantului, cu privire la membri de sindicat M.V. s.a..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Verificând cadrul procesual şi procedural fixat de reclamant prin acţiunea sa, tribunalul reţine că potrivit alin. (2) art. 28 din Legea nr. 54/2003 (alin. 1) ,,Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor de judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi”.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că ,,în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. 1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”, însă acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
Aşadar, din dispoziţiile legale arătate a rezultat cu claritate că organizaţiilor sindicale prin lege, li se conferă un mandat de a apăra drepturile membrilor lor şi în faţa instanţelor judecătoreşti fără a fi necesar un mandat expres.
Ca atare, organizaţia sindicală are dreptul de a promova orice acţiune prevăzută de lege, însă acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
Faţă de această situaţie, raportat la textele legale sus evocate, instanţa a constatat că probele dosarului nu confirmă acordul nemijlocit al membrilor de sindicat de mai sus cu privire la acţiunea de faţă, deşi s-au acordat termene de judecată pentru lămurirea acestui aspect.
Lipsind, prin urmare, unul din elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 112 Cod procedură civilă, şi anume semnătura reclamanţilor care şi-au însuşit demersul judiciar al sindicatului, aceasta, cererea, urmează a fi respinsă ca neregulat formulată, faţă de agenţii de poliţie sus nominalizaţi.
Prin urmare, instanţa a soluţionat pe fond acţiunea numai faţă de membri de sindicat al căror acord a fost depus în scris la dosar, reţinând următoarele:
Necontestat în cauză, membri de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt agenţi de poliţie, funcţionari publici cu statut special.
Potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege”.
Pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, poliţiştii au fost îndreptăţiţi, prin art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 la plata unui spor de 75 % din salarul de bază pentru primele două ore astfel lucrate şi la un spor de 100 % pentru următoarele ore lucrate în zilele de repaus săptămânal ori la sărbătorile legale.
Legea nr. 330/2009 abrogă O.G. nr. 38/2003 dar reglementează ea însăşi plata sporului de 75 % pentru prestată peste durata normală a timpului de lucru.
În fine, Legea nr. 285/2010 abrogă şi acest ultim act normativ, preluând însă reglementările cu privire la plata acestui spor.
Aceste două legi – nr. 330/2009 şi Legea nr. 285/2010 – conţin, fiecare, reglementări care lasă fără efecte prevederile cu privire la plata sporului în discuţie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, prevederile cu privire la plata sporului pentru ore suplimentare nu se aplică în anul 2010 iar potrivit art. 8 din Legea nr.
285/2010, în anul 2011, pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru operează o compensare numai ca timp liber corespunzător.
Raportat la normele legale în vigoare în perioada luată în analiză, respectiv 6 iunie 2008 -6 iunie 2011, tribunalul a constatat că acţiunea de faţă este întemeiată în parte, urmând a obliga pârâţii să achite reclamanţilor sumele cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data efectuării plăţii, exclusiv pentru perioada 6 iunie 2008 – 13 noiembrie 2009 şi numai în măsura în care, conform evidenţelor oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au fost compensate cu zile libere.
Dat fiind faptul că pentru perioada 14 noiembrie 2009 – 6 iunie 2011 prevederile legale cu privire la plata sporului pentru ore suplimentare au fost inaplicabile, cererea reclamanţilor pentru acest interval a fost respinsă ca nefondată.
Cererea cu privire la acordarea dobânzii legale a fost de asemenea respinsă, prin actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflaţie realizându-se o acoperire integrală a drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce priveşte respingerea acţiunii cu privire la drepturile pretinse pentru perioada 6 iunie 2008-12 noiembrie 2009 şi menţinerea celorlalte dispoziţii cuprinse în hotărârea instanţei de fond.
În motivele de recurs se arată că reclamanţii sunt ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, respectiv funcţionari publici cu statut special, angajaţi ai IPJ Sălaj.
Conform art.39 din Legea 360/2002 „durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor”.
Menţionează că prin OMAI 577/2008 s-a reglementat programul de lucru al poliţiştilor, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal. Programul de lucru al poliţiştilor reclamanţi a fost precizat în fişa postului.
Potrivit art.8 din acest act normativ intern: „Prin modul de proiectare a fişelor posturilor şi prin organizarea activităţii, şefii unităţilor asigură încărcarea echilibrată cu sarcini a poliţiştilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea completă de către aceştia a timpului de muncă şi îndeplinirea îndatoririlor curente în timpul programului normal de lucru. (2) În situaţii neprevăzute, care impun desfăşurarea de activităţi peste durata normală a programului de lucru, şeful unităţii dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare”. Totodată, potrivit alin.3 al art.13 din OMAI „situaţia privind orele suplimentare prestate de poliţişti peste programul normal de lucru se ţine de către şeful nemijlocit, potrivit tabelului prezentat în anexa nr.1. Situaţia centralizatoare, la nivelul unităţii, cu poliţiştii care au desfăşurat ore suplimentare se face potrivit modelului prezentat în anexa nr.2”.
Precizează că programul de lucru al reclamanţilor a fost astfel stabilit încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. Pentru poliţiştii care au desfăşurat activitatea în schimburi, precum şi pentru cei care au desfăşurat activităţi operative s-a asigurat în cursul unei luni cel puţin un repaus săptămânal, sâmbăta şi duminica, în zile consecutive. Orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanenţă au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Invederează totodată că, dispoziţiile instanţei de fond respectiv: „obligă pârâţii să achite reclamanţilor sumele cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează” sunt nelegale, orice drepturi băneşti de care beneficiază poliţiştii fiind supuse regimului fiscal al impozitării. Mai mult, IPJ a figurat ca singur pârât în dosar.
Analizând recursul declarat de către pârât prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.39 din Legea 360/2002, durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege; programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
Dispoziţii similare se regăsesc şi în OMAI nr.577/2008, dat în aplicarea acestor dispoziţii legale, prin art.2 lin.1, stabilindu-se că durata programului de lucru al poliţistului este, de regulă, 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta şi duminica.
Potrivit art.8 din acelaşi act, prin modul de proiectare a fişelor posturilor şi prin organizarea activităţii, şefii unităţilor asigură încărcarea echilibrată cu sarcini a poliţiştilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea completă de către aceştia a timpului de muncă şi îndeplinirea îndatoririlor curente în timpul programului normal de lucru.
Conform alin.2 şi 3 din acelaşi articol, în situaţii neprevăzute, care impun desfăşurarea de activităţi peste durata normală a programului de lucru, şeful unităţii dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare; sarcinile care presupun desfăşurarea de activităţi după încheierea programului normal de lucru şi cele care necesită chemarea poliţiştilor la serviciu, de la domiciliu, din timpul liber al acestora, se îndeplinesc în condiţiile alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2).
Coroborând dispoziţiile legale enunţate anterior, Curtea constată că în ipoteza în care pentru desfăşurarea activităţii poliţiştilor peste durata normală a programului de lucru, în situaţii neprevăzute, se impune efectuarea orelor suplimentare, aceasta se face prin dispoziţia scrisă a şefului unităţii, cu justificarea temeinică a hotărârii sale.
În speţă, însă, nu există nici un înscris care să ateste că reclamanţii au procedat la efectuarea unor ore suplimentare peste durata normală a programului de lucru, dispoziţia scrisă a şefului unităţii nefiind depusă la dosar. Mai mult, Curtea reţine din cuprinsul memoriului de recurs precum şi din poziţia procesuală exprimată în faţa instanţei de fond, că astfel de dispoziţii scrise nu există întrucât programul de lucru al reclamanţilor a fost stabilit astfel încât pentru cei care au desfăşurat activitatea în schimburi şi pentru cei din activităţile operative precum şi pentru cei care au asigurat serviciul de permanenţă, orele efectuate au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Apoi, potrivit art. 13 alin.3 din OMAI nr.577/2008, situaţia privind orele suplimentare prestate de poliţişti peste programul normal de lucru se ţine de către şeful nemijlocit, potrivit tabelului prezentat în anexa nr. 1, iar situaţia centralizatoare, la nivelul unităţii, cu poliţiştii care au desfăşurat ore suplimentare se face potrivit modelului prezentat în anexa nr. 2.
Curtea constată, de asemenea, că în speţă nu există o astfel de situaţie privind orele suplimentare prestate de poliţişti peste programul normal de lucru ţinută de către şeful nemijlocit, şi nici o situaţie centralizatoare, la nivelul unităţii, cu poliţiştii care au desfăşurat ore suplimentare astfel că pretenţiile reclamanţilor apar ca fiind nefondate.
Înscrisurile depuse în susţinerea poziţiei procesuale a reclamanţilor nu sunt în măsură să ateste că reclamanţii au efectuat ore suplimentare întrucât aceste înscrisuri nu sunt întocmite potrivit dispoziţiilor art.13 din OMAI nr.577/2008.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. art.39 din Legea 360/2002, art.2, 8 şi 13 din OMAI nr.577/2008 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
