Legea nr. 64/1995, republicată, prevede, inclusiv în cazul falimentului, o procedură colectivă în ceea ce priveşte creditorii, pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Plata de către debitoare a unei singure creanţe, aparţinând fie şi creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura în cauză, nu e suficientă pentru dispunerea închiderii procedurii, dacă nu au fost acoperite şi creanţele invocate de către ceilalţi creditori, care au formulat declaraţii de creanţă.
(Decizia nr. 1276 din 10 octombrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin încheierea nr. 1252 din 14.05.2002, în cauza având ca obiect procedura falimentului debitoarei S.C. “A.” S.A., Tribunalul Teleorman, prin judecător-sindic, a constatat prescrisă creanţa creditoarei S.C. “T.” S.A. şi achitată creanţa creditoarei Banca X, dispunând excluderea celor două creditoare din tabelul creditorilor şi continuarea procedurii falimentului.
împotriva acestei încheieri formulează recurs debitoarea, solicitând casarea, iar, pe fond, să se dispună închiderea procedurii falimentului.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a arătat, în esenţă, că din moment ce creanţa pretinsă de creditoarea Banca X, la cererea căreia s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, a fost achitată, continuarea procedurii falimentului a rămas fără obiect.
De asemenea, faptul că s-au mai depus declaraţii de creanţă de alţi creditori nu justifică lichidarea unei societăţi viabile, cu atât mai mult cu cât aceşti creditori sunt creditori bugetari şi pot recurge la executarea silită a debitoarei în baza Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996.
Curtea reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 64/1995, republicată, reglementează, inclusiv în cazul falimentului, o procedură colectivă în ceea ce priveşte creditorii, pentru acoperirea pasivului debitoarei. Prin urmare, plata de către debitor a unei singure creanţe, aparţinând fie şi creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura în cauză, nu este suficientă pentru dispunerea închiderii procedurii, dacă nu au fost acoperite şi creanţele invocate de către alţi creditori, în condiţiile legii.
Cu atât mai mult, plata creanţei creditorului iniţial nu echivalează cu rămânerea fără obiect a cererii de trecere la faliment, mai ales că sub aspectul soluţionării acestei cereri există autoritate de lucru judecat, fiind admisă prin Sentinţa civilă nr. 1011 din 25.09.2000, rămasă irevocabilă.
De asemenea, în raport cu principiul disponibilităţii părţilor, posibilitatea creditorilor bugetari de a recurge la silită nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât se menţine dreptul acestora, în condiţiile legii, de a formula declaraţia de creanţă în cadrul procedurii în speţă.
debitoarei există, atâta timp cât nu au fost achitate toate creanţele în cauză, în condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, indiferent dacă s-a efectuat achitarea parţială a creanţelor sau se fac plăţi către terţi furnizori sau creditori.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
