Legea nr. 19/2000, art. 167/1, art. 194 alin. (1)
Legea nr. 164/2001, art. 20 alin. (1)
Legea nu distinge între stagiile de cotizare, recunoscute reciproc între sistemul pensiilor militare şi sistemul public de pensii, după cum acestea au fost efectuate în condiţii normale de muncă sau în condiţii speciale ori deosebite de muncă, astfel încât asiguratul care solicită deschiderea dreptului de în sistemul public de pensie are dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută în Anexa nr. 3 la lege, în condiţiile prevăzute de art. 167/1 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, corespunzător stagiului efectuat în grupa I de muncă în sistemul militar.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 426 din 27 februarie 2009
Reclamantul D.Al.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, anularea deciziei nr. 228/21.05.2008, emisă de pârâtă, şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să-i deschidă reclamantului dreptul la pensie pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, cu reducerea vârstei standard de pensionare, corespunzător timpului lucrat de acesta în grupa I de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1408/29.09.2008 a Tribunalului Caraş-Severin, s-a admis acţiunea reclamantului, s-a anulat decizia emisă de pârâtă şi pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 19/2000, cu deschiderea dreptului la pensie începând cu 1.12.2007.
În esenţă, Tribunalul a stabilit că pârâta a respins cererea de pensionare în mod greşit, deoarece, conform adeverinţei emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea profesională în grupa I de muncă pe o perioadă de 19 ani, 11 luni şi 22 zile, perioadă pentru care putea să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare, conform art. 167/1 din Legea nr. 19/2000 şi Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 coroborat cu art. 3041 C.proc.civ.
În motivarea cererii de recurs se susţine că aprecierea instanţei de fond, în sensul că intimata avea obligaţia de a lua în calcul stagiul de cotizare de 23 ani, 9 luni şi 20 zile realizat în grupa I de muncă în sistemul militar, este greşită, prin raportare la dispoziţiile art. 194 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, care prevăd că: „între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă”.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că vechimea în muncă sau în serviciu din sistemele neintegrate se recunoaşte doar pentru deschiderea dreptului la pensie, urmând ca stagiul de cotizare realizat în alt sistem să fie fructificat în sistemul respectiv de pensii, în speţă în sistemul militar de pensii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că reclamantul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, conform art. 167/1 din Legea nr.19/2000, ca urmare a valorificării perioadei lucrate în grupa I de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, între sistemul pensiilor militare şi sistemul public de pensii se recunosc reciproc, la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, stagiile de cotizare.
Or, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 103351/7.10.2003, emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în perioada 1.08.1969 – 22.12.1989, reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă ce se încadrează, potrivit HCM nr. 399/1961, Decretului-lege nr. 68/1990, Hotărârii nr. 87/1999, Notei Raport nr. 103014/2001, aprobată de Ministrul de interne, şi adresei Serviciului Român de Informaţii nr. 02138100/2003, în grupa I de muncă.
Întrucât legea nu distinge între stagiile de cotizare, recunoscute între sistemele de pensii, după cum acestea au fost efectuate în condiţii normale sau în condiţii deosebite de muncă, recurenta avea obligaţia de a face aplicarea dispoziţiilor evocate şi de a lua în considerare stagiul efectuat în grupa I de muncă, astfel cum a stabilit prima instanţă.
Este adevărat că Legea nr. 164/2001 este o lege specială faţă de Legea nr. 19/2000, dar ambele acte normative conţin dispoziţii privind recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare, astfel încât în mod corect tribunalul a dat eficienţă prevederilor art. 167/1 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000, act normativ ce este aplicabil, deoarece reclamantul a solicitat acordarea unei pensii în sistemul public.
În consecinţă, tribunalul a dat o justă interpretare şi aplicare dispoziţiilor legale incidente, reţinând efectul pe care stagiul realizat în grupa I de muncă îl produce, în sensul reducerii vârstei standard de pensionare, prevăzută în anexa 3 a Legii nr. 19/2000, astfel încât, în cauză, nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele arătate, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul.
