Impotriva acestei solutii, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucuresti, solicitând admiterea lui asa cum a fost formulat si modificarea sentintei atacate, în sensul sa se constate ca prematur închisa procedura falimentului, cu obligarea lichidatorului, în conf.cu disp.art.56 din Legea nr.65, republicata, la întocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la încetarea de plati a debitoarei, precum si analizarea în totalitate a faptelor prev.de art.137, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Arata ca hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii – art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Astfel, judecatorul sindic nu a aplicat corect regulile raspunderii instituite de disp.art.137 si urm. din Legea nr.64/1995, republicata.
Lichidatorul desemnat în cauza a solicitat închiderea procedurii, fara sa tina cont de prevederile O.U.G.nr.95/2003 si fara a întocmi, conform art.56 al.1 din Legea nr.64/1995, republicata, un raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Apreciaza ca simplele afirmatii ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul ca fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele mentionate de art.137, fara a fi însotite de o analiza complexa si pertinenta a activitatii debitoarei si a cauzelor care au generat încetarea de plati, nu pot constitui un raport amanuntit în sensul legii.
Recursul este nefondat.
Potrivit principiului simetriei juridice, închiderea procedurii reprezinta momentul final al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, marcat si acesta prin pronuntarea de catre judecatorul sindic a unei hotarâri de închidere a procedurii, legea reglementând mai multe situatii, ipoteze, care pot fi primite în raport de generalitatea lor si de momentul în care pot surveni.
In cauza de fata, dupa lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul falitei si distribuirea bunurilor astfel obtinute catre creditorii ale caror creante au fost înscrise în tabelul obligatiilor debitoarei S.C. T.I.S. S.R.L., lichidatorul judiciare S.C. D.&Co S.R.L. a formulat cerere de închidere a procedurii, conform art.131 pct.2 din Legea nr.64/1995, republicata.
Potrivit acestui text de lege, procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
Lichidatorul judiciar a retinut ca principala cauza pentru care debitoarea a intrat în încetare de plati o reprezinta realizarea unor investitii cu costuri ridicate, fara a se asigura de rentabilitatea acestora în vederea rambursarii creditelor contractate, reducerea pietei de desfacere a produselor coroborat cu conditiile economice la nivel national, cauze de ordin obiectiv, neimputabile conducerii societatii.
In aceste conditii, în urma analizei facute, s-a constatat ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru aplic.prev.art.137 al.1 din Legea nr.64/1995, republicata, privind angajarea raspunderii materiale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Rezulta ca judecatorul sindic a apreciat în mod corect incidenta disp.art.131 al.2 din lege, astfel ca, criticile formulate de recurenta apar neîntemeiate.
Pe cale de consecinta, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
