Prin Sentinta civila nr. 5747/com/20.09.2006 Tribunalul Constanta, prin judecatorul sindic, a admis contestatia formulata de debitoarea SC „F.B.B.A.C.F.” SA prin lichidator SC „M” SRL Constanta, si a respins cererea creditoarei SC „BTT” SA pentru deschiderea procedurii insolventei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut ca fata de dispozitiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei creditoarea nu îndeplineste cerinta legala referitoare la existenta unei creante certe, de necontestat asupra patrimoniului debitoarei.
Suma de 143.834 EURO pretinsa de catre creditoare cu titlu de lipsa folosinta teren pentru perioada 1.01.2002 – 31.08.2005 nu a fost recunoscuta de catre debitoare motiv pentru care nu se poate sustine existenta unei creante certe.
2. Recursul.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs creditoarea SC „BTT” SA Bucuresti criticând-o ca fiind nelegala motivat de faptul ca din înscrisurile depuse – procesul verbal din 31.08.2005 – rezulta recunoasterea creantei de catre actionarii debitoarei.
3. Curtea.
Examinând recursul prin prisma criticii aduse hotarârii, a probelor administrate Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.26 din Legea nr.85/2006 procedura insolventei va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditor, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.
Creditorii au legitimare procesuala activa pentru ca acestia sunt cei mai interesati în declansarea procedurii insolventei, cu scopul de a-si satisface creantele pe care le detin împotriva averii debitorului.
Creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este definit de lege ca fiind creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile.
În speta, în mod corect s-a retinut de judecatorul sindic ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei cât timp creanta pretinsa de creditor nu are caracterul unei creante certe, lichide si exigibile în sensul dispozitiilor art.379 Cod pr.civila.
Sustinerea recurentei ca înscrisul constatator al creantei sale îl reprezinta procesul-verbal din data de 31.08.2005 nu este reala deoarece la aceasta data s-au reunit actionarii debitoarei în vederea stabilirii tuturor creantelor pentru întocmirea de catre lichidatorul SC „M” SRL a bilantului de lichidare în vederea continuarii lichidarii voluntare, fara însa a se ajunge la un consens.
Recurenta nu se afla în posesia vreunui document care sa emane de la debitoare sau sa fie recunoscut de aceasta pentru a sustine ca are o creanta certa fata de debitoarea SC „F.B.B.A.C.F.” SA, constând în contravaloarea folosintei terenului aferent activului adus cu titlu de aport în natura la capitalul social al debitoarei.
Analizând dispozitiile art.31 din Legea nr.85/2006 curtea retine ca în speta s-ar pune problema în ce masura debitoarea poate fi prezumata în insolventa cât timp aceasta nu a desfasurat activitati comerciale, ci s-a aflat doar în faza de investitie nefinalizata.
Având în vedere criticile aduse prin recurs hotarârii atacate Curtea constata ca sunt neîntemeiate motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedura civila recursul este respins ca nefondat.
