Potrivit art. 5 alin. 1 şi art. 17 din Legea 58/1994, Comisia Naţională a valorilor mobiliare este autoritate administrativă autonomă, iar reglementările, instrucţiunile, actele sale individuale pot fi atacate pentru nelegalitate fie pe cale principală fie sub forma de excepţie, în ambele cazuri competenţa revenind secţiei de administrativ a curţii de apel.
Secţia de Contencios Administrativ, decizia nr. 646 din 13 martie 1998.
Reclamantul D.N. a chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, solicitând anularea deciziilor 168 şi 169 din 22 septembrie 1995, a Ordonanţei nr. 4 din 13 mai 1996 şi a deciziei nr. 1089 din 12 august 1996, toate emise de pârâtă , precum şi a art. 7 din reglementările interne ale Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri.
Reclamantul a mai solicitat să se constate că pârâta nu şi-a îndeplinit misiunea de a asigura protecţie investitorilor contra practicilor abuzive ale SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri precum şi obligaţia acesteia la luarea masurilor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 52/1994.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în calitate de investitor la Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri a fost prejudiciat de pârâta care, prin deciziile 168 şi 169 din 22 septembrie 1995, a autorizat funcţionarea lui SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri deşi acestea nu foloseau modul de calcul a activelor nete a preţului de emisiune a titlurilor de participare stabilit în art. 10 alin. ultim şi art. 12 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993.
Reclamantul a mai susţinut că a fost prejudiciat şi de măsura dispusă de pârâtă prin ordonanţa nr. 4 din 13 mai 1996, de suspendare a activităţii Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri până la 13 august 1996, perioadă în care valoarea certificatului de investitor a scăzut considerabil şi totodată a pierdut dreptul de răscumpărare.
De asemenea, reclamantul a pretins că a fost prejudiciat şi prin decizia nr. 1089 din 12 august 1996, de autorizare a proiectului de emisiune al Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri nr. 1737 din 14 august 1996 şi a reglementarilor interne care conţin un text (art7) contrar art. 12 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993.
în şedinţa publică din 28 ianuarie 1997, reclamantul şi-a completat acţiunea prin chemarea în judecată a SAFI INVEST şi a Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri, solicitând obligarea acestora la restituirea echivalentului în lei a sumei de 12.144,39 USD cu dobânda de 5% şi 100.000.000 lei daune morale în solidar cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, precum şi judecarea de urgenţă şi suspendarea Deciziei nr. 1089/1996 şi reglementările interne ale Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri nr. 1736/1996, cu 100.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat în cererile de completare a acţiunii că în perioada 28 aprilie 1995 – 5 aprilie 1996 a cumpărat 413 certificate de investitor tip C, a căror valoare netă iniţial de 32.759.596 lei, echivalentul a 15.233,17 USD a scăzut cu peste 55% datorită nerespectării de către SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri, cu sprijinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993.
Cum între timp SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri i-au restituit 10.972.490 lei, echivalentul 3.104,18 USD, reclamantul consideră că trebuie să primească diferenţa până la valoarea iniţială a celor 413 certificate de tip C, precum şi daune morale conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa Civilă nr. 187 din 4 martie 1997, a admis excepţia invocată de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a reţinut de către instanţa de fond, că reclamantul solicita de fapt executarea obligaţiei asumate de Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri prin prospectul de emisiune, care nu este un act administrativ individual, ci are valoarea unei oferte, acceptată expres de investitori prin “declaraţia de adeziune”.
Ca atare faţă de obiectul acţiunii şi raporturile juridice depuse Judecăţii, la care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu este parte, competenţa revine instanţei de drept comun, iar nu celei de contencios administrativ.
Este fondată critica recurentului referitoare la competenţă.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 şi art. 17 din Legea nr. 58/1994, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este autoritate administrativă autonomă, iar reglementările, instrucţiunile şi actele sale individuale pot fi atacate pentru nelegalitate fie pe cale principală fie pe cale de excepţie, în ambele cazuri competenţa revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.
Or, în speţă, recurentul – reclamantul a solicitat anularea a 4 acte a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare referitoare la SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri, susţinând că acestea ar fi contrare Ordonanţei
Guvernului nr. 24/1993 şi Legii nr. 52/1994.
De asemenea, recurentul – reclamant a solicitat anularea art. 7 din reglementările interne ale Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri, precum şi obligarea SAFI INVEST şi Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri de restituire a echivalentului în lei a sumei de 12.144,39 USD, cu dobânda de 5% şi 100.000.000 lei daune morale în solidar cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990.
Faţă de obiectul dedus aferent al acestor solicitări, instanţa de fond trebuie sa pună în vedere recurentului -reclamant că doar o parte din capetele de cerere pot fi soluţionate potrivit Legii nr. 29/1990 şi, în funcţie de poziţia lui, sa continue judecata ori să disjungă pricina şi să decline competenţa în favoarea altei instanţe pentru capetele de cerere ce exced sfera contenciosului administrativ, continuând judecarea pentru celelalte capete de cerere.
în loc să procedeze în modul arătat, instanţa de fond a considerat însă că reclamantul solicită doar îndeplinirea de către SAFI INVEST şi Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri a obligaţiilor asumate prin emiterea certificatelor de investitori făcând complet abstracţie de cererile referitoare la anularea mai multor acte ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi obligarea aceleiaşi autorităţi administrative la 100.000.000 lei daune morale.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant va fi admis, în sensul casării sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
