C. proc. pen., art. 415, art. 453, art. 454 alin. (2)
Hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei penale devine de la data când a rămas definitivă, iar termenul stabilit în baza expertizei medico-legale începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei penale, numai de la această dată instanţa de putând ţine evidenţa termenului stabilit pentru amânare, potrivit art. 454 alin. (2) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2478 din 13 aprilie 2005
Prin sentinţa penală nr. 334 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Gorj, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de către petiţionarul-con-damnat D.D. şi a dispus amânarea executării pedepsei de 7 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 9 din 18 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 4343/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 507 din 28 ianuarie 2004 a
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, până când acesta se va găsi în situaţia de a executa pedeapsa pe o perioadă de 3 luni, de la rămânerea definitivă a sentinţei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj, petiţionarul D.D. prezintă afecţiuni care îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, necesitând tratament neurochirurgical, impu-nându-se amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru internarea într-o clinică de specialitate din reţeaua Ministerului Sănătăţii, tratamentul neputând fi efectuat în reţeaua sanitară a A.N.P.
împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Parchetul, motivând că termenul pentru care ia măsura amânării executării pedepsei se calculează în raport cu durata tratamentului menţionat în expertiza medico-legală, începând cu data examinării condamnatului.
Apelul Parchetului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 552 din 15 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
împotriva ultimei hotărâri. Parchetul a formulat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea parţială a hotărârilor şi stabilirea începerii curgerii termenului
de 3 luni de la data examinării de către medicul legist, sau cel mult de la data pronunţării hotărârii în primă instanţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanţelor penale devin executorii de la data când au rămas definitive, iar excepţia trebuie să fie prevăzută expres de lege.
Or, hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei nu face parte din categoriile de excepţie, atât timp cât textul de lege, art. 453 C. proc. pen., care reglementează instituţia amânării executării, nu prevede o situaţie diferită de regula comună.
Aşadar, în mod corect instanţele au stabilit că termenul de 3 luni, în cadrul căruia se amână executarea pedepsei aplicate condamnatului
D.D., în baza sentinţei penale nr. 9/2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 334/2004 a Tribunalului Gorj.
Numai de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţa de executare va ţine evidenţa termenului de 3 luni, potrivit art. 454 alin. (2) C. proc. pen. şi va lua măsuri ca la expirarea lui să fie adus la îndeplinire mandatul de executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul formulat de Parchet, a menţinut hotărârile atacate ca legale şi temeinice.
